Suntem foarte buni la rezolvat integrame, la metode de scos pete, la cea mai efiecienta reteta de a mura castraveti. Mai avem si siguranta ca stim da sfaturi si ca atunci cand cineva e trist putem fi o prezenta utila. Si nu in ultimul rand avem habar de cum ar trebui sa stea lucrurile intre un barbat si o femeie. Cand vine vorba de amor suntem categorici, batem cu pumnul in masa pana in punctul in care noi insine suntem distribuiti protagonisti in piesa. Atunci emotia atentiei primite reduce controlul, faptul ca luminile bat asupra noastra, aflarea pe scena, induce un trac care ne face sa ne purtam fara manusi... fara talent.
Ma refer la reactii pe care le-am constatat frecvent, unele experimentate chiar personal si care privite de catre altii sunt catalogate ca maxime de stangacie. Ele sifoneaza imaginea de persoana controlata pe care trebuie sa o aiba in general un om, si scot la iveala complexe, insecuritati, intr-un cuvant o structura subreda pe care nimeni nu vrea sa o populeze cu afectiune. Asadar cateva sugestii, pentru a ne feri de ridicol in procesul curtarii:
1. In conditiile in care agreezi pe cineva de departe, observandu-i gesturile si reactiile nu pica in cele doua extreme spinoase: sa te blochezi intr-o admiratie care te intimideaza si te impiedica sa porti o conversatie. Cand il/o vezi transpiri, iti tremura vocea sau incerci sa te scoti debitand non-stop pe o tema elevata. Nasol. Nimeni nu vrea sa vada cat de bine ai invatat lectia cutare pe care ai primit 10 in generala, si nimeni nu vrea ca la primul contact sa fie nevoit sa aplice strategii de psihologie ca sa te faca sa te simti mai comfortabil. Ai probleme? Bine, si restul lumii la fel. Rezolva-le tu, nu astepta sa te bandajeze obiectul atentiei tale. Pe cealalta parte, la fel de bine in considerarea parerii bune despre sine, s-ar putea sa te tenteze sa "stralucesti". Nu te da in spectacol, amintesteti ca personajele grotesti dintr-o comedie sunt create tocmai prin ingrosarea anumitor trasaturi reale.In plus, nimeni nu vrea sa fie fortat sa isi faca o anumita impresie; nu esti credibil daca nu spui glume dar repeti intruna ca ai simtul umorului, spre exemplu.
2. Triunghiul amoros. Doi prieteni/ doua prietene au in vizor aceeasi "victima". Fiti fairplay, nu incercati toate combinatiile posibile, nu incercati sa va faceti alesi/ alese calcand pe capul rivalului. Daca iesiti in 3 si vezi ca nu esti interesant nu fa pe victima, du intalnirea pana la capat cu demnitate. Nu e nici o tragedie ca pentru o persoana sa nu fii chiar deosebit de special. Daca, in schimb, castigi teren, renunta sa te mai agiti suplimentar fiindca partida e oricum castigata. Altfel nu faci decat sa il superi pe celalat.
Notabila este si starea de fapt de cealalta parte a baricadei. Nu te lasa prea mult cucerit/ cucerita. Nu vrei sa pari soarecele care nu mai cada odata in capcana, pe undeva trebuie sa stii ce vrei si sa iei o decizie in acest sens.
3. Nu exagera cu contactul. E inutil sa mentionez ca telefoanele in prostie provoaca greata dar e util sa atrag atentia: grija la ce se converseaza. Cum ti-ai/ si-a petrecut ziua, nu e neaparat o optiune. Poti intreba daca i-a mers bine, asta inseamna ca daca au existat evenimente importante, te intereseaza felul in care le-a facut fata. Dar in rest, aflarea orarului rutinat e obositoare pentru ambii.
Pupatul exagerat in public se include si el aici. E de prost gust, e tamp. Daca tii la cineva, cel mai frumos este sa i-o dovedesti in intimitate si nu printre activitatile laice pe care le desfasori. Contra-argumentul "Ce are daca ne iubim?" e la fel de futil ca si cum ai spune "ce-i daca ciocolata ingrasa, mie imi place!"- da, dar si grasimea in exces din cauza lipsei de control e urata.
4. "Cine se tachineaza se iubeste". Asa fac adolescentii, dar odata cu iesirea din pubertate trebuie depasita si abordarea asta de atatare. Oamenii mari fac apel la sarm, la compatibilitate si buna intelegere, nu la ceva ce mai degraba seamana cu o transmisie din legea junglei.
5. Asculta mai mult decat povestesti. E bine sa spui tot ce stii la un examen dar nu celui/celei cu care in fond, vrei sa te cunosti mai indeaproape.Nu fa pe destepul/ desteapta, daca iasa combinatia o sa aveti timp sa faceti schimb de informatie dupa ce v-ati cunoscut mai bine si va stiti pasiunile. Pentru inceput insa luati-o usor, nu faceti un rezumat al perioadei de acomodare.
6. Stilurile diferite ce ar putea reiesi din vestimentatie nu trebuie sa te determine sa iti completezi instantaneu garderoba. Hainele tale trebuie sa se asorteze intre ele si nu pantalonii lui cu bluza ei. Chiar daca unul e mai sport si altul mai clasic, nu e cazul sa te dai peste cap sa treci pe alta linie, s-ar putea sa pari ca un copil in hainele parintilor. Mentionez ca daca esti excentric, e in regula sa te mai temperezi fara a abandona originalul. Daca chiar ai idei te poti face auzit prin alte metode mult mai eficiente, nu trebuie sa te agati de niste pene puse in fund ca sa arati celorlalti ca nu esti din tipare. In plus, e corect oare sa ii supunem pe cei cu care ne plimbam de mana la priviri compatimitoare?
7. Preferata mea. Fara lamentari, fara marile ghinioane din viata, fara relatii anterioare dezastruoase. Cine vrea sa izbucneasca in lacrimi poate sa reciteasca "Fefeleaga" de Agarbiceanu dar in nici un caz sa stea la masa cu Catelusul Schiop.Nu deschide nici lista topului celor mai tari 10 betii de pana acum- daca lista se lungeste o sa ai ocazia sa faci sesiuni la dezalcolizare pe tema asta. Nu alege nici varianta "cum vad eu o relatie", fiindca aluzia e chiar grosolana si suna prea violent pentru ceea ce e numai o uvertura. Cauta sa discuti ceva obiectiv, dar vis-a-vis de care sa aveti pareri. Te intereseaza modul de rationare al celuilalt si nu jocul de-a deschisul jurnalului la pagina din mijloc.
Iata cateva linii directoare ca sa iti pastrezi echilibrul pe sfoara pe care umbli, fara insa a elimina total risul de a pica de la inaltime; in astfel de chestiuni delicate e foarte usor sa gafezi cu un minim de detaliu
Si apropos; cele 7 alineate sunt doar sugestii, ele nu au valoarea axiomelor si nici adresarea personala a sfaturilor. Numai bine!
duminică, 13 decembrie 2009
luni, 7 decembrie 2009
Sfadeli si alte eresuri
Vorba mamei mele "Tzuce mama tolobonu c'o intrat in rand cu omu", vin si eu cu o zicere despre aceasta campanie maloasa, electorala in care Loch Ness-ul romanesc a gazduit de mai bine de o luna atatia monstrii cati nu a crezut ca poate incape. Pe posturile de stiri am vizionat dialoguri crancene, am vazut cum s-au perindat diferite figuri cu falcile inclestate care stangeau cu dintii carpa imprimata cu sigla partidului.
Trebuie sa recunosc ca m-a prins telenovela, am trait alaturi de protagonisti si mi-am ales favortii in egala masura cu antipatizatii ca sa ajung sa ma intreb daca pot vedea realizarea unei schimbari in functie de alegerea pe care am facut-o. M-am gandit.
Initial au fost 3: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Traian Basescu si fiecare parea extras din alt fragment de literatura. Crin, incepand cu numele, promitea traditionalul final de basm cu reusita fiului cel mic, aparent mai nevolnic intre frati dar, de fapt, cel mai virtuos. Geoana avea un discurs frumos, cumpatat, de om asezat la casa lui si se vedea exotic cu noul lui ten bronzat, rumenit de staff-ul- chipurile- adus din America. Basescu, foarte cordial, cu aerul de fiu al poporului, si-a explicat greselile, a identificat niste vinovati si a cerut pe tava cateva capete.
In luptele de gherila se testeaza intotdeauna atat grosimea pielii cat si taria nervilor, asa ca cei cu obrazul gros si ros de molime au supravietuit in favorea infantului politic care a picat la primul foc.
Crinului nu i-a stat bine ca si perdant, la auzul vestii s-a suparat atat de tare incat lumea l-a suspectat de oftica dar asa schilodit cum a fost s-a redresat si a trecut la un plan B in care concentric, si el ocupa tot locul 2. A ales sa sprijine aria rosie a fostei trinitati profane, crezand ca asa va reusi sa readuca oridinea nemteasca in guvernarea romaneasca pierduta demult odata cu Hohenzollern-ii. Ei, nu era corifeul Klaus Iohannis fix de calibrul sangelui albastru sus mentionat, dar era si el neamt si avea disciplina in sange si vorba-n punga si astfel nou trupa vesela promitea multe in fata ciclopului cu dor de mare.
A venit momentul critic, din toata dulceata speculatiilor si a intrigilor pregatitoare a inceput sa se desprinda rezultatul impins de travaliul alegerilor. Eram pe bec, asteptam sa vad cum incepe noul capitol al povestii, cand firul narativ s-a incalcit intr-un detaliu, intr-un procent aprope egal si pentru Geoana si pentru Basescu. Toti au vazut in asta o frauda de un aplomb abominabil; altii cu simtul umorului au vazut probabil dorinta destinului de a nu fi partinitor cu cei doi fii asemanatori ai sai.
Asta a fost cursul-rezumat- al evenimentelor miraculoase circumscrise la final in cifrele fatidice ale voturilor dar nimeni nu s-a uitat mai atent la cei care de pe margini, din umbra, din dedesubturi, au dat viata acestui specatcol. Ei au fost adevartii martiri, pe fruntea lor s-a scurs sudoarea ravnei, vana de la a lor grumazuri a palpitat de enervare.Cei de la PSD au incercat sa bata discret din usa in usa, si-au oferit trabdafiri rosii au sperat in codul bunelor maniere si intr-o schimbare. Ei erau cei dezgustati de fostii 5 ani in care s-au simtit exploatati si trecuti prin criza, cei care platisera prea mult TVA si care se temeau de un concediu fortat la domiciliu. PD-Listii in schimb au luptat literalmente, au scandat ori de cate ori au avut ocazia, au "privit" totul din perspectiva unui meci de fotbal in care te dedici celui cu care tii.
Dar asta a fost tot, un diluviu de sentimente civice. Atat. Nimeni nu a stiut exact la final DE CE. Geoana se pare ca si-a creat antipatii pt ca e comunist. De ce e comunist? Pentru ca il are pe Iliescu in spate. Ciudat; Iliescu a fost primul presedinte postrevolutionar care s-a bucurat si de un al doilea mandat si care a avut fata relativ curata pana si in timpul presidentiei lui Basescu. In ultima vreme, insa, se pare ca a facut ceva, ca s-a uitat urat, ca a clevetit pentru ca presedintele in functie nu l-a iertat si l-a diagnosticat cu flagelul comunismului. Basescu pe de alte parte a avut nesansa sa i se sincronizeze candidatura cu aducerea aminte a unora care in 2004 au vazut un barbat lovind un copil. Nasol. Daca prietenii aia vechi nu se intalneau la un pahar sa povesteasca despre amintiri placute, acuma Basescu nu ar fi trebuit sa inventeze un soi de juramant pe Biblie care sa nu fie nici prea prea adevarat nici foarte foarte mincinos. Oricum rau nu i-a mers fiindca pe pagina cealalta nimeni nu s-a uitat sa vada daca mai scrie ceva asa ca Base a scapat de sirul intrebarilor gen "cum iesim din criza", "ce s-a intamplat pana la urma cu flota noastra", "cum sta treaba cu Guvernul nostru bastard: il mai tinem mult sau nu?". Dealtfel aceeasi bucurie l-a bloagoslovit si pe Geoana: nici el nu a trebuit sa dea raportul ca in tinerete la soacrasa cand era proaspat ginere, pe unde a fost si cu cine a umblat noaptea. Nici cu FNI nu a fost mare tam tam din moment ce toata lumea a inteles ca si baiatul isi facea banii lui de buzunar ca doar nu era sa stea tot pe capu femeii aleia care mai crestea inca 6 guri pe langa.
Una peste alta, desi nimeni nu a respectat reteta, toti au tinut sa-si scoata cu fast coptura de pe vatra si au tinut ca toti cei care gusta sa le-o laude chiar daca nu au vrut sa ne spuna ce au pus in ele. Incredientele au fost toate secrete dar important este ca ele si-au facut magia si au dat savoare.
Si toti au ras si au plans o luna de li s-a dus vestea peste mari si tari si... sapte purici pe-un picior care se potcoveau cu "n" ocale de fier simt ca e momentul sa incalec o sa si sa plec de la festin, nu pentru ca as fi prima care sparge cheful, dar pentru ca stiu ca bucatele alese pica greu si istoria asta poate fi -intr-un tarziu, numita revoluta.
Trebuie sa recunosc ca m-a prins telenovela, am trait alaturi de protagonisti si mi-am ales favortii in egala masura cu antipatizatii ca sa ajung sa ma intreb daca pot vedea realizarea unei schimbari in functie de alegerea pe care am facut-o. M-am gandit.
Initial au fost 3: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Traian Basescu si fiecare parea extras din alt fragment de literatura. Crin, incepand cu numele, promitea traditionalul final de basm cu reusita fiului cel mic, aparent mai nevolnic intre frati dar, de fapt, cel mai virtuos. Geoana avea un discurs frumos, cumpatat, de om asezat la casa lui si se vedea exotic cu noul lui ten bronzat, rumenit de staff-ul- chipurile- adus din America. Basescu, foarte cordial, cu aerul de fiu al poporului, si-a explicat greselile, a identificat niste vinovati si a cerut pe tava cateva capete.
In luptele de gherila se testeaza intotdeauna atat grosimea pielii cat si taria nervilor, asa ca cei cu obrazul gros si ros de molime au supravietuit in favorea infantului politic care a picat la primul foc.
Crinului nu i-a stat bine ca si perdant, la auzul vestii s-a suparat atat de tare incat lumea l-a suspectat de oftica dar asa schilodit cum a fost s-a redresat si a trecut la un plan B in care concentric, si el ocupa tot locul 2. A ales sa sprijine aria rosie a fostei trinitati profane, crezand ca asa va reusi sa readuca oridinea nemteasca in guvernarea romaneasca pierduta demult odata cu Hohenzollern-ii. Ei, nu era corifeul Klaus Iohannis fix de calibrul sangelui albastru sus mentionat, dar era si el neamt si avea disciplina in sange si vorba-n punga si astfel nou trupa vesela promitea multe in fata ciclopului cu dor de mare.
A venit momentul critic, din toata dulceata speculatiilor si a intrigilor pregatitoare a inceput sa se desprinda rezultatul impins de travaliul alegerilor. Eram pe bec, asteptam sa vad cum incepe noul capitol al povestii, cand firul narativ s-a incalcit intr-un detaliu, intr-un procent aprope egal si pentru Geoana si pentru Basescu. Toti au vazut in asta o frauda de un aplomb abominabil; altii cu simtul umorului au vazut probabil dorinta destinului de a nu fi partinitor cu cei doi fii asemanatori ai sai.
Asta a fost cursul-rezumat- al evenimentelor miraculoase circumscrise la final in cifrele fatidice ale voturilor dar nimeni nu s-a uitat mai atent la cei care de pe margini, din umbra, din dedesubturi, au dat viata acestui specatcol. Ei au fost adevartii martiri, pe fruntea lor s-a scurs sudoarea ravnei, vana de la a lor grumazuri a palpitat de enervare.Cei de la PSD au incercat sa bata discret din usa in usa, si-au oferit trabdafiri rosii au sperat in codul bunelor maniere si intr-o schimbare. Ei erau cei dezgustati de fostii 5 ani in care s-au simtit exploatati si trecuti prin criza, cei care platisera prea mult TVA si care se temeau de un concediu fortat la domiciliu. PD-Listii in schimb au luptat literalmente, au scandat ori de cate ori au avut ocazia, au "privit" totul din perspectiva unui meci de fotbal in care te dedici celui cu care tii.
Dar asta a fost tot, un diluviu de sentimente civice. Atat. Nimeni nu a stiut exact la final DE CE. Geoana se pare ca si-a creat antipatii pt ca e comunist. De ce e comunist? Pentru ca il are pe Iliescu in spate. Ciudat; Iliescu a fost primul presedinte postrevolutionar care s-a bucurat si de un al doilea mandat si care a avut fata relativ curata pana si in timpul presidentiei lui Basescu. In ultima vreme, insa, se pare ca a facut ceva, ca s-a uitat urat, ca a clevetit pentru ca presedintele in functie nu l-a iertat si l-a diagnosticat cu flagelul comunismului. Basescu pe de alte parte a avut nesansa sa i se sincronizeze candidatura cu aducerea aminte a unora care in 2004 au vazut un barbat lovind un copil. Nasol. Daca prietenii aia vechi nu se intalneau la un pahar sa povesteasca despre amintiri placute, acuma Basescu nu ar fi trebuit sa inventeze un soi de juramant pe Biblie care sa nu fie nici prea prea adevarat nici foarte foarte mincinos. Oricum rau nu i-a mers fiindca pe pagina cealalta nimeni nu s-a uitat sa vada daca mai scrie ceva asa ca Base a scapat de sirul intrebarilor gen "cum iesim din criza", "ce s-a intamplat pana la urma cu flota noastra", "cum sta treaba cu Guvernul nostru bastard: il mai tinem mult sau nu?". Dealtfel aceeasi bucurie l-a bloagoslovit si pe Geoana: nici el nu a trebuit sa dea raportul ca in tinerete la soacrasa cand era proaspat ginere, pe unde a fost si cu cine a umblat noaptea. Nici cu FNI nu a fost mare tam tam din moment ce toata lumea a inteles ca si baiatul isi facea banii lui de buzunar ca doar nu era sa stea tot pe capu femeii aleia care mai crestea inca 6 guri pe langa.
Una peste alta, desi nimeni nu a respectat reteta, toti au tinut sa-si scoata cu fast coptura de pe vatra si au tinut ca toti cei care gusta sa le-o laude chiar daca nu au vrut sa ne spuna ce au pus in ele. Incredientele au fost toate secrete dar important este ca ele si-au facut magia si au dat savoare.
Si toti au ras si au plans o luna de li s-a dus vestea peste mari si tari si... sapte purici pe-un picior care se potcoveau cu "n" ocale de fier simt ca e momentul sa incalec o sa si sa plec de la festin, nu pentru ca as fi prima care sparge cheful, dar pentru ca stiu ca bucatele alese pica greu si istoria asta poate fi -intr-un tarziu, numita revoluta.
luni, 23 noiembrie 2009
Nu am mai postat de ha ha. Mi s-a virusat calculatorul si pe cand l-am reparat, m-am trezit cu un volum sisific de materie ce trebuia digerata in timp util (record) si cand materia am terminat de invatat, cafeaua nu a mai avut gust asa de bun si a trebuit sa deprind din nou secretul retetei. A trecut ceva vreme, dar numai atat cat sa mi se faca dor sa scriu din nou.
In absenta redactarii de postari, am descoperit ca mecanismele mele interne antreneaza o miscare din ce in ce mai febrila a rotitelor care mesteca o materie densa. E ca si cum pasta dobandeste vascozitatea si gandurile care inainte poate ma amuzau incep sa devina acum discomfortante. Spre exemplu am si avut ceva de zis legat de oamenii pe care ii intalnesc dimineata cand merg la facultate si care imi insufla in fond caldura umana matinala care se revarsa proaspata pe trasaturi. Desi oamenii cu toate ca nu debordeaza in marea lor majoritate de originalitate si nu-si bat capul cu excentricitati, gasesc sa adauge ceva in tiparele pe care le urmeaza care le dau ceva aparte, acel element care ar fi singurul capabil sa nasca o pasiune in legatura cu ei. Asadar, montati pe directii, somnorosi si sinceri, plasati in garderoba de sezon dintr-un anumit registru al modei si cu acel mic "ceva" ca un detaliu rosu plasat hai hui, ii intalnesc cu placere si familiaritate, pe unii chiar de mai multe ori, in traseul pe care spuneam ca il fac zilnic. Ei ma fac sa ma gandesc cu placere la acest prim moment al zilei si cu toate astea in ultima perioada mi-a venit sa imi pun mainile in sold de cateva ori. Pai ce facem aici? Ne purtam ca in codru? 5 ani e pragul psihic de care nu putem trece de la gradi?
Pentru ca dintr-o data, strada, orice strada, mi se pare afectata de vorbitori la mobil care au si surzit odata cu apelul primit si zbiara sa ii auda toata lumea ce importanti sunt.
- Vaaai tu!! Nu cred!! - si racneste ca o capra- Ti-o zis el aseara asa ceva?! Ca se desparte de aia pentru tine? Nu stiu tu ce sa zic ca eu l-am vazut uitandu-se toata seara la mine. La un moment dat o si vrut sa ma pupe da nu l-am lasat ca am vazut ca si tie iti placea de el!
What?!! Deci unu: e de caca sa te auda careva vorbind prostii de genu ala la telefon. din replici nu poate rezulta decat ca ai fost azinoapte intr-un club unde ai baut si te-ai frecat de altii ca sa atragi atentia, sperand dealtfel ca au si bani ca sa pompeze in tine alcool si sa nu ramai cu paharu gol. Si doi: daca o prietena iti poveste chestii picante legate de o combinatie cu un tip, trebuie sa fi curva rau sa te bagi si tu in ecuatie si sa ii spui ca defapt chiar nu era nimic serios in legatura cu malacu pe care ea il place si crede ca sentimentul e reciproc. Cum sa strici tu mandrete de shusta si entuziasmul unei camarade? - intrebare retorica
Alta. Tot cu pipite ca astea is cele mai multe. Tipa pe la 35 de ani, rujata, buclata, cu tocuri si probabil amnezica cand s-a dat cu parfum. Ea are casca si asa vorbeste la telefon, ultimul racnet. Eu inca nu m-am obisnuit sa va oameni dialogand sub forma asta, asa ca intotdeauan cand ii vad, din pacate ii fixez cu privirea pentru ca arata ca niste ciudati care pot vorbi cu mortii si chiar o fac in public. Deci, femeia asta care clar nu-i maritata si cauta norocos sa o insoteasca toata viata, i se adreseza unuia ca de pe alalalt deal: "Hai ma Geo! Ai vazut si tu ieri ca am avut o strategie mai buna decat a avut Anca la sedinta. Mama ce priviri mi-a bagat mai ales ca am baut noi doi cafea impreuna. - si rade tare, ca o capra. DA, DA,am vazut!! ha ha ha. Pai nu stiu... Tu ce zici? Oare sa imi fac timp liber pentru inca o cafea azi? Stii ca am foarte mult de lucru sa inchei deal-u asta..." si se mataie la ultimele cuvinte ca o pisica batrana si perimata. Deci domnuca draga, nu asa ajungi sa te mariti dupa ce ti-a trecut vremea. La varsta ta te mai iau barbatii numa daca dai dovada de rabdare, maturitate, finete- da, toate lucrurile bune care vin odata cu varsta si mintea. In plus, cine dracu crezi ca aplica in Romania strategii?! La noi trebuie sa inveti ceva si dupaia sa fi in stare sa reproduci si poate chiar nu e de condamnat sistemul daca aud ca tocmai tu vrei sa dovedesti initiativa si sa pui tara la cale. In plus, poate ca tocmai asta trebuie sa eviti, sa te mai compari cu altele si nu sa faci parelele intre tine si cine stie care Anca pentru ca aduci a tipu ala disperat de la masa de prieteni care nu reuseste sa zica niciodata un banc bun si numa se face de cacao.
Ei, cred ca nu toti au cusca cu incuietoare buna...
Dar apropo de cacao si de echilibru. Aduc in discutie si de ce este in stare celalt sex si in minte imi vine automat o intamplare destul de recenta cu niste tigani.
Era dimineata pe la 7 cand am plecat mai devreme ca sa imi listez un proiect la xerox. Nu ajung bine la primul semafor ca in spatele meu aud doua voci ragusite si simt un miros de gara si alcool, combinatie care ma face sa ma intorc subtil si sa trag cu coada ochiului. 2 tigani ( nu stiu ce se intampla cu generatiile tinere ca vad ca ies tot pitici!) mititei, adica cam pana in 1,70 dar pe la vreo 30 si ceva de ani. Au pe ei blugi deschisi la culoare cu strasuri colorate pe bucute, geaca umflata de lac si adidasi, unu rosii, altu galbeni. Banuiesc ca is mahmuri dar la fel de bine se poate sa nu vorbeasca bine romana. Aud din spate ca incep sa comenteze pe tema mea "Uita si la domnisora asta ce buna ii! ha ha. Oare un'e sa duce? " Inghet si desi e lume pe strada si nu ar trebui sa imi fie frica, eu o aud foarte clar pe bunica care desi a facut numai 4 clase, e la punct cu actualitatea si imi spune tot ce vede la protv. Imi raporteaza in special fiecare caz de viol ca sa stiu sa ma feresc daca ma aflu in astfel de ipoteze. Si asta e una dintre ele!
Adevarul e ca "baietii" incep sa ma strige si sa mi se adreseze direct; vor sa stie unde ma duc, de ce ma grabesc, ba chiar sa stau un pic. E suficient sa imi schitez un scurt scenariu ca sa trec la masuri in fapt. Incep sa merg repede pe principiul ca oamenii beti nu fug dupa tine, te lasa in pace si tu scapi teafar dar astia doi is motivati rau de tot si se tin dupa mine. Acuma cand ma gandesc cred ca au facut-o de amuzament, dandu-si seama ca m-am speriat. Anyway. Cand vad ca ne bagam intr-o urmarire trec de la pas la galop si de la galop la raliu asa incat eu asud si urmaritorilor le iese alcoolul din corp. Ceea ce in mod normal ar fi durat 15 min, am ajuns la xerox in 6 min si spre marele meu ghinion era inchis. Ma simt ca in Saw. Something bad is gonna' happen. Ma intorc dezolata, cu muschii incordati, daca e ceva, cel putin pe un pigmeu il sutez la bile. La 10 mentri tiganii ajung 1,2 in dreptul meu si slava Domnului, aleg sa dea un deznodamant fericit! Zice un tigan " Ii inchis?! Vai de mine, si ai fugit pan' aici!"
=)) Era dezolat, sincer! Si lui ii parea rau ca nenorocitii de la xerox nu deschisesera sa imi rezolv eu treburile ceea ce uite ca nici lor nu le profitase!
Acuma rad, dar in dimineata aia, zau ca colturile gurii imi erau lasate in jos.
Ei bine, nu mai abuzez de rabdarea celui care citeste, o mai las si pe alta data ;)
In absenta redactarii de postari, am descoperit ca mecanismele mele interne antreneaza o miscare din ce in ce mai febrila a rotitelor care mesteca o materie densa. E ca si cum pasta dobandeste vascozitatea si gandurile care inainte poate ma amuzau incep sa devina acum discomfortante. Spre exemplu am si avut ceva de zis legat de oamenii pe care ii intalnesc dimineata cand merg la facultate si care imi insufla in fond caldura umana matinala care se revarsa proaspata pe trasaturi. Desi oamenii cu toate ca nu debordeaza in marea lor majoritate de originalitate si nu-si bat capul cu excentricitati, gasesc sa adauge ceva in tiparele pe care le urmeaza care le dau ceva aparte, acel element care ar fi singurul capabil sa nasca o pasiune in legatura cu ei. Asadar, montati pe directii, somnorosi si sinceri, plasati in garderoba de sezon dintr-un anumit registru al modei si cu acel mic "ceva" ca un detaliu rosu plasat hai hui, ii intalnesc cu placere si familiaritate, pe unii chiar de mai multe ori, in traseul pe care spuneam ca il fac zilnic. Ei ma fac sa ma gandesc cu placere la acest prim moment al zilei si cu toate astea in ultima perioada mi-a venit sa imi pun mainile in sold de cateva ori. Pai ce facem aici? Ne purtam ca in codru? 5 ani e pragul psihic de care nu putem trece de la gradi?
Pentru ca dintr-o data, strada, orice strada, mi se pare afectata de vorbitori la mobil care au si surzit odata cu apelul primit si zbiara sa ii auda toata lumea ce importanti sunt.
- Vaaai tu!! Nu cred!! - si racneste ca o capra- Ti-o zis el aseara asa ceva?! Ca se desparte de aia pentru tine? Nu stiu tu ce sa zic ca eu l-am vazut uitandu-se toata seara la mine. La un moment dat o si vrut sa ma pupe da nu l-am lasat ca am vazut ca si tie iti placea de el!
What?!! Deci unu: e de caca sa te auda careva vorbind prostii de genu ala la telefon. din replici nu poate rezulta decat ca ai fost azinoapte intr-un club unde ai baut si te-ai frecat de altii ca sa atragi atentia, sperand dealtfel ca au si bani ca sa pompeze in tine alcool si sa nu ramai cu paharu gol. Si doi: daca o prietena iti poveste chestii picante legate de o combinatie cu un tip, trebuie sa fi curva rau sa te bagi si tu in ecuatie si sa ii spui ca defapt chiar nu era nimic serios in legatura cu malacu pe care ea il place si crede ca sentimentul e reciproc. Cum sa strici tu mandrete de shusta si entuziasmul unei camarade? - intrebare retorica
Alta. Tot cu pipite ca astea is cele mai multe. Tipa pe la 35 de ani, rujata, buclata, cu tocuri si probabil amnezica cand s-a dat cu parfum. Ea are casca si asa vorbeste la telefon, ultimul racnet. Eu inca nu m-am obisnuit sa va oameni dialogand sub forma asta, asa ca intotdeauan cand ii vad, din pacate ii fixez cu privirea pentru ca arata ca niste ciudati care pot vorbi cu mortii si chiar o fac in public. Deci, femeia asta care clar nu-i maritata si cauta norocos sa o insoteasca toata viata, i se adreseza unuia ca de pe alalalt deal: "Hai ma Geo! Ai vazut si tu ieri ca am avut o strategie mai buna decat a avut Anca la sedinta. Mama ce priviri mi-a bagat mai ales ca am baut noi doi cafea impreuna. - si rade tare, ca o capra. DA, DA,am vazut!! ha ha ha. Pai nu stiu... Tu ce zici? Oare sa imi fac timp liber pentru inca o cafea azi? Stii ca am foarte mult de lucru sa inchei deal-u asta..." si se mataie la ultimele cuvinte ca o pisica batrana si perimata. Deci domnuca draga, nu asa ajungi sa te mariti dupa ce ti-a trecut vremea. La varsta ta te mai iau barbatii numa daca dai dovada de rabdare, maturitate, finete- da, toate lucrurile bune care vin odata cu varsta si mintea. In plus, cine dracu crezi ca aplica in Romania strategii?! La noi trebuie sa inveti ceva si dupaia sa fi in stare sa reproduci si poate chiar nu e de condamnat sistemul daca aud ca tocmai tu vrei sa dovedesti initiativa si sa pui tara la cale. In plus, poate ca tocmai asta trebuie sa eviti, sa te mai compari cu altele si nu sa faci parelele intre tine si cine stie care Anca pentru ca aduci a tipu ala disperat de la masa de prieteni care nu reuseste sa zica niciodata un banc bun si numa se face de cacao.
Ei, cred ca nu toti au cusca cu incuietoare buna...
Dar apropo de cacao si de echilibru. Aduc in discutie si de ce este in stare celalt sex si in minte imi vine automat o intamplare destul de recenta cu niste tigani.
Era dimineata pe la 7 cand am plecat mai devreme ca sa imi listez un proiect la xerox. Nu ajung bine la primul semafor ca in spatele meu aud doua voci ragusite si simt un miros de gara si alcool, combinatie care ma face sa ma intorc subtil si sa trag cu coada ochiului. 2 tigani ( nu stiu ce se intampla cu generatiile tinere ca vad ca ies tot pitici!) mititei, adica cam pana in 1,70 dar pe la vreo 30 si ceva de ani. Au pe ei blugi deschisi la culoare cu strasuri colorate pe bucute, geaca umflata de lac si adidasi, unu rosii, altu galbeni. Banuiesc ca is mahmuri dar la fel de bine se poate sa nu vorbeasca bine romana. Aud din spate ca incep sa comenteze pe tema mea "Uita si la domnisora asta ce buna ii! ha ha. Oare un'e sa duce? " Inghet si desi e lume pe strada si nu ar trebui sa imi fie frica, eu o aud foarte clar pe bunica care desi a facut numai 4 clase, e la punct cu actualitatea si imi spune tot ce vede la protv. Imi raporteaza in special fiecare caz de viol ca sa stiu sa ma feresc daca ma aflu in astfel de ipoteze. Si asta e una dintre ele!
Adevarul e ca "baietii" incep sa ma strige si sa mi se adreseze direct; vor sa stie unde ma duc, de ce ma grabesc, ba chiar sa stau un pic. E suficient sa imi schitez un scurt scenariu ca sa trec la masuri in fapt. Incep sa merg repede pe principiul ca oamenii beti nu fug dupa tine, te lasa in pace si tu scapi teafar dar astia doi is motivati rau de tot si se tin dupa mine. Acuma cand ma gandesc cred ca au facut-o de amuzament, dandu-si seama ca m-am speriat. Anyway. Cand vad ca ne bagam intr-o urmarire trec de la pas la galop si de la galop la raliu asa incat eu asud si urmaritorilor le iese alcoolul din corp. Ceea ce in mod normal ar fi durat 15 min, am ajuns la xerox in 6 min si spre marele meu ghinion era inchis. Ma simt ca in Saw. Something bad is gonna' happen. Ma intorc dezolata, cu muschii incordati, daca e ceva, cel putin pe un pigmeu il sutez la bile. La 10 mentri tiganii ajung 1,2 in dreptul meu si slava Domnului, aleg sa dea un deznodamant fericit! Zice un tigan " Ii inchis?! Vai de mine, si ai fugit pan' aici!"
=)) Era dezolat, sincer! Si lui ii parea rau ca nenorocitii de la xerox nu deschisesera sa imi rezolv eu treburile ceea ce uite ca nici lor nu le profitase!
Acuma rad, dar in dimineata aia, zau ca colturile gurii imi erau lasate in jos.
Ei bine, nu mai abuzez de rabdarea celui care citeste, o mai las si pe alta data ;)
marți, 20 octombrie 2009
In fiecare dimineata cand ies din casa si ajung in strada, pornesc inspre facultate cu un duios elan si o sincera pofta de a despacheta ziua depusa. Daca ploua ma gandesc la pauza in care o sa simt aroma cafelei intr-un fotoliu adanc, daca e soare ma gandesc la un curs interesant si la discutii pe marginea lui cu colegii. Ma gandesc ca o sa rad mult, ca o sa mananc o supa calda, ca o sa fac o plimbare, ca citesc pana la zi la toate materiile. Ies din scara blocului si primul lucru e sa vad cerul si sa-mi confirm ca dincolo de toate e libertate si spatiu iar cei care se inalta zilnic prin traiul judicios isi dau seara intalnire in acele sfere inalte ca intr-o Casa Capsa.
Pornesc.De cum intru pe artera principala randurile de oameni se ingroasa intratat incat trebuie sa fac jaloane printre ei; am devenit experta in a lua curbele cu o geanta mare pe umar fara sa ii lovesc pe trecatori. Imi amintesc lucruri amuzante de ieri, zambesc, de multe ori merg si ma rad ca si cand as avea un interlocutor si la oameni nu li se pare prea logica expresia fetei mele. In rest nimeni nu schiteaza nici un gest, ba mai mult, mi se pare ca toti pe care ii privesc isi aduna ridurile intr-o incordare, sunt ganditi, nici macar nu arboreaza pasivitatea aia senina. Chiar atat de grav sa fie? Nu-mi dau seama ce responsabilitati nu pot fi tratate cu destinderea omului matur care le ia drept parte intrinseca a varstei si a vietii. Dar oamenii pe care ii vad dimineata sunt de cele mai sofisticate nuante, ca la un magazin de stofe excentrice prin textura si culoare.
Vad fete care cred ca inca sunt in dubiu cu persoana lor si continutul ei. Se hazardeaza sa isi ia pantofi negri cu toc dar simt nevoia sa isi ia un panatalon comod si o geaca de fas umflata care se ridica oe talie, stransa cu elastic. Sau isi iau fas, caciula de melana, geanta de musama decorata cu flori, toate roz deschis, ca suzeta unui bebe. Te astepti ca pe undeva sa gasesti un orificiu de unde se poate bea lapte. Mai rau decat acadelele astea ambulante, insa, am vazut fetele care vor sa imite o imagine si alearga cu inceredere in mirajul machiajului nestiind sa-si manuiasca instrumentele. E ca si cum ai incerca sa falsifici un tablou zgariind liniile pe capota unei masini cu o cheie, deci: imbecil. Ele folosesc kajalul cu deosebita incredere, ca si cand s-ar vinde la pachet cu aspirina care- se stie- e buna la toate. Si negrul ce trebuia sa marcheze partea superioara, se intinde si manjeste pleoapa, curge pe la colturile ochiului si traseaza niste cearcane false asa incat fetele lor nu mai sunt curate desi sfarsitul zilei e departe. De prost gust; sarmul feminin reiese din prospetime, curatenie, dintr-o figura ingrijita si nu dintr-o privire tulburata de diagonalele negre care parca o redirectioneaza. Eu ma intreb de ce se perpetueaza greseala asta, de ce dupa o prima utilizare, ele nu isi dau seama cum sa se fardeze corect sau chiar sa se lase de meserie daca nu o stiu face fiindca sunt convinsa ca puzderia de astfel de exemple nu se rezuma la femei care utilizeaza pentru prima data kajalul.
Baietii au gasit o asociere la care vad ca se entuziasmeaza cu aceeasi vigoare ca si colegele de specie. Le place parul intins cu placa imbracand o ceafa lata care iese din geaca (musai) neagra, si ea umflata si parfumata. Tinuta mai contine si blugi prespalati mulati pe fund prevazuti alternativ cu pantalonasi tigareta asa incat de la brau in jos si fara incaltari se recreeaza aerul de Curte a lui Ludovic al 14-lea. Curios, in pofida aratarii, tinerii astia se saruta mult si zgomotos, fara sa ii deranjeze afisarea in spatiile publice. Ei vor ca o lume intreaga -literalmente!, sa vada ca...se pupa. Nu cred ca o fac din dragoste ci din contra, de ciuda se molesteaza reciproc si isi seminarizeaza molustele in lectii de tortura si schimb de fluide. Nu se lasa pana nu isi invinetesc buzele si li se face sete deci ori au curaj ori sunt incredibil de prosti. Nu e greu sa se faca alegerea.
Trei generatii mai sus, oamenii chiar nu cred in personajele de comedie. Desi au vazut nenumarate filme cu gogomani si buline, nu ii deranjeaza sa isi cumpere exact genul de palarie ridicola si sa se impopotoneze fara mila cu gablonturi din cele ironizate in arta. Am vazut azi un barbat care avea un frapant bot de soarec si cu toate astea purta un chipiu de magazioner din perioada postbelica. La cautatura speriata pe care o avea as fi putut jura ca juca teatru, altfel cum?! Pana sa ajung la facultate,5 strazi mai departe de casa, ajung sa intorc capul in stanga si in dreapta ca si cand m-as plimba printr-o galerie de exponate neselectate.
Vizita asta ma face sa ies de fiecare data in strada cu placere si cu emotie. Cu placere- pentru ca in spatele carnavalului rezida caldura aceea toanta si impiedica de om, de minte failibila care nu receptioneaza decat daca i se spune de mai multe ori iar asta e placut, e lipsit de pretentii (It's reasuring). Cu emotie- pentru ca nu stii niciodata cand printre culori si imprimeuri gasesti o matase naturala sau un bumbac 100% iar contactul cu aceste textile nu poate decat sa produca cea mai placuta senzatie de atingere.
Pornesc.De cum intru pe artera principala randurile de oameni se ingroasa intratat incat trebuie sa fac jaloane printre ei; am devenit experta in a lua curbele cu o geanta mare pe umar fara sa ii lovesc pe trecatori. Imi amintesc lucruri amuzante de ieri, zambesc, de multe ori merg si ma rad ca si cand as avea un interlocutor si la oameni nu li se pare prea logica expresia fetei mele. In rest nimeni nu schiteaza nici un gest, ba mai mult, mi se pare ca toti pe care ii privesc isi aduna ridurile intr-o incordare, sunt ganditi, nici macar nu arboreaza pasivitatea aia senina. Chiar atat de grav sa fie? Nu-mi dau seama ce responsabilitati nu pot fi tratate cu destinderea omului matur care le ia drept parte intrinseca a varstei si a vietii. Dar oamenii pe care ii vad dimineata sunt de cele mai sofisticate nuante, ca la un magazin de stofe excentrice prin textura si culoare.
Vad fete care cred ca inca sunt in dubiu cu persoana lor si continutul ei. Se hazardeaza sa isi ia pantofi negri cu toc dar simt nevoia sa isi ia un panatalon comod si o geaca de fas umflata care se ridica oe talie, stransa cu elastic. Sau isi iau fas, caciula de melana, geanta de musama decorata cu flori, toate roz deschis, ca suzeta unui bebe. Te astepti ca pe undeva sa gasesti un orificiu de unde se poate bea lapte. Mai rau decat acadelele astea ambulante, insa, am vazut fetele care vor sa imite o imagine si alearga cu inceredere in mirajul machiajului nestiind sa-si manuiasca instrumentele. E ca si cum ai incerca sa falsifici un tablou zgariind liniile pe capota unei masini cu o cheie, deci: imbecil. Ele folosesc kajalul cu deosebita incredere, ca si cand s-ar vinde la pachet cu aspirina care- se stie- e buna la toate. Si negrul ce trebuia sa marcheze partea superioara, se intinde si manjeste pleoapa, curge pe la colturile ochiului si traseaza niste cearcane false asa incat fetele lor nu mai sunt curate desi sfarsitul zilei e departe. De prost gust; sarmul feminin reiese din prospetime, curatenie, dintr-o figura ingrijita si nu dintr-o privire tulburata de diagonalele negre care parca o redirectioneaza. Eu ma intreb de ce se perpetueaza greseala asta, de ce dupa o prima utilizare, ele nu isi dau seama cum sa se fardeze corect sau chiar sa se lase de meserie daca nu o stiu face fiindca sunt convinsa ca puzderia de astfel de exemple nu se rezuma la femei care utilizeaza pentru prima data kajalul.
Baietii au gasit o asociere la care vad ca se entuziasmeaza cu aceeasi vigoare ca si colegele de specie. Le place parul intins cu placa imbracand o ceafa lata care iese din geaca (musai) neagra, si ea umflata si parfumata. Tinuta mai contine si blugi prespalati mulati pe fund prevazuti alternativ cu pantalonasi tigareta asa incat de la brau in jos si fara incaltari se recreeaza aerul de Curte a lui Ludovic al 14-lea. Curios, in pofida aratarii, tinerii astia se saruta mult si zgomotos, fara sa ii deranjeze afisarea in spatiile publice. Ei vor ca o lume intreaga -literalmente!, sa vada ca...se pupa. Nu cred ca o fac din dragoste ci din contra, de ciuda se molesteaza reciproc si isi seminarizeaza molustele in lectii de tortura si schimb de fluide. Nu se lasa pana nu isi invinetesc buzele si li se face sete deci ori au curaj ori sunt incredibil de prosti. Nu e greu sa se faca alegerea.
Trei generatii mai sus, oamenii chiar nu cred in personajele de comedie. Desi au vazut nenumarate filme cu gogomani si buline, nu ii deranjeaza sa isi cumpere exact genul de palarie ridicola si sa se impopotoneze fara mila cu gablonturi din cele ironizate in arta. Am vazut azi un barbat care avea un frapant bot de soarec si cu toate astea purta un chipiu de magazioner din perioada postbelica. La cautatura speriata pe care o avea as fi putut jura ca juca teatru, altfel cum?! Pana sa ajung la facultate,5 strazi mai departe de casa, ajung sa intorc capul in stanga si in dreapta ca si cand m-as plimba printr-o galerie de exponate neselectate.
Vizita asta ma face sa ies de fiecare data in strada cu placere si cu emotie. Cu placere- pentru ca in spatele carnavalului rezida caldura aceea toanta si impiedica de om, de minte failibila care nu receptioneaza decat daca i se spune de mai multe ori iar asta e placut, e lipsit de pretentii (It's reasuring). Cu emotie- pentru ca nu stii niciodata cand printre culori si imprimeuri gasesti o matase naturala sau un bumbac 100% iar contactul cu aceste textile nu poate decat sa produca cea mai placuta senzatie de atingere.
duminică, 18 octombrie 2009
o lectiuca
Un film cu o fata pe care ai ei vor sa o trimia la Drept, ea descopera ca defapt aspira sa fie actrita, babacii is zgarciti, nu sponsorizeaza, ea isi desface aripile, isi ia zborul aiurea si se face striperita. Povestea e cu perdea, drama se prefigureaza soft, fiindca fata nu se dezbraca de tot ci numai pana la desuuri si la clubul de noapte da si peste niste prietene de treaba. Totusi, una dintre ele care ii devine "best friend"- cum ar zice ea, nu e chiar asa "cool"- cumsecade, cum am zice noi, si o mai ia pe ulei cu cocaina. A, si in plus nu prea are planuri de viitor cu exceptia notabila ca isi doreste tare, tare de tot sa isi faca implanturi cu silicon.
Revenind la fata cu problema centrala, ei bine, ea se lasa pana la urma de pseudocurvit cu toate ca incepuse sa devina cautata si foarte buna in bransa. Aceasta deoarece la o reprezentatie apar:
a) tatal revoltat de ce se intampla cu fetita lui care odinoara il striga "Daddy, Daddy!", bla, bla
b) si prietenul decent pe care orice fata ar fi fericita sa il aiba, bla bla
iar duduia nr.1 se da jos de pe scena pentru a-si relua plina de remuscari si regrete, activitatea scolara.
Filmul, desi nu cred ca asta a fost intentia, a debusolat si m-a lasat la fel de inclinata spre fiecare dintre cele 2 variante.
1. Parintii erau nasoi, ii bagau pe gat copilului preferintele lor si pana sa-si dea seama, i-au facut mai mult rau decat bine. Fata atunci, cu curaj, devine femeie, capata incredere in ea, numai ca sufera niste bruiaje in ale studentiei. Dupa mine, nimic ce nu putea fi redresat dar cred ca au hotarat pe parcurs sa faca un final cu care sa se scape mai repede. Asa ca in loc sa mearga pe noua linia subliniata de practica, conform careia si cu sexul poti face o cariera stralucita si pe deasupra castigi si bani cu care te scolesti, scenaristii au ales varianta conservatoarea nr.2
Credeati ca e misto sa dansezi la bara si sa iti permiti din asta sa traiesti in lux, ei! nu-i asa!
Baietii s-au razgandit intr-un tarziu si cam la trei sferturi dupa parcurgerea actiunii si-au zis ca mai bine o lasa dracu' si nu mai bajbaie prin cotloanele mintii si ale feminitatii. Era plicticos.
Gata tata! Albu-i alb si negru-i negru si undeva parca scrie ingrosat ca nu-i bine sa te tii de pornosaguri. Si asa a si fost pentru ca prietena deraiata moare, urmand ca dupa acest deces eroia sa-si revina in simtiri si sa se reapuce cu brio de actorie.
Deci ce mesaj sa mai intelegi din harababura asta?! Dupa ce de cativa ani incoace exponente ale feminismului se chinuie sa creeze un curent al libertinajului si scriu carti -precum "Aventurile unei prostituate de lux londoneze ( cu corespondent si pe plan national)" sau "Rusinea"- si in care demers si barbatii au sarit sa-l sprijine, ma astept ca si Hollywoodul sa se bucure de noile standarde morale pe care le pot exploata in productii. Aici insa au scaldat-o, au zis ca totusi nu se face si ca desi au existat anumite foloase, pana la urma tot de gura mamei trebuie sa asculti.
Adevarul e ca la ce pretentii are media de la sine, de a indeplini o functie educativa si profund moralizatoare, fabulele lor televizate nu ajung nici pana la genunchiul broastei lui La Fontaine. Nu poti sa fii atat de indecis cand incerci sa dai de gandit si sa pui in miscare mecanismele interne ruginite, ca prin eforturile proprii oamenii sa redescopere analiza umana. Uite, daca vrei sa joci baza asta poti sa iei prin extrapolare, un exemplu din domeniul politicului: Becali (probabil in calitatea de contracandidat la presidentie) declara ca exista un lucru cert pe care el il poate face si Basescu NU. Si anume sa se pieptene. Simplu, toata lumea a prins urgent ca in timp ce tara arde, baba si Becali ii fac taca-baca presedintelui.
Dupa cum vedeti, a fi frumos nu e putin lucru iar podoaba capilara chiar nu e un element care sa treaca neobservat precum o privire sasie sau o fata buhaita. Punct ochit, punct lovit ;)
Revenind la fata cu problema centrala, ei bine, ea se lasa pana la urma de pseudocurvit cu toate ca incepuse sa devina cautata si foarte buna in bransa. Aceasta deoarece la o reprezentatie apar:
a) tatal revoltat de ce se intampla cu fetita lui care odinoara il striga "Daddy, Daddy!", bla, bla
b) si prietenul decent pe care orice fata ar fi fericita sa il aiba, bla bla
iar duduia nr.1 se da jos de pe scena pentru a-si relua plina de remuscari si regrete, activitatea scolara.
Filmul, desi nu cred ca asta a fost intentia, a debusolat si m-a lasat la fel de inclinata spre fiecare dintre cele 2 variante.
1. Parintii erau nasoi, ii bagau pe gat copilului preferintele lor si pana sa-si dea seama, i-au facut mai mult rau decat bine. Fata atunci, cu curaj, devine femeie, capata incredere in ea, numai ca sufera niste bruiaje in ale studentiei. Dupa mine, nimic ce nu putea fi redresat dar cred ca au hotarat pe parcurs sa faca un final cu care sa se scape mai repede. Asa ca in loc sa mearga pe noua linia subliniata de practica, conform careia si cu sexul poti face o cariera stralucita si pe deasupra castigi si bani cu care te scolesti, scenaristii au ales varianta conservatoarea nr.2
Credeati ca e misto sa dansezi la bara si sa iti permiti din asta sa traiesti in lux, ei! nu-i asa!
Baietii s-au razgandit intr-un tarziu si cam la trei sferturi dupa parcurgerea actiunii si-au zis ca mai bine o lasa dracu' si nu mai bajbaie prin cotloanele mintii si ale feminitatii. Era plicticos.
Gata tata! Albu-i alb si negru-i negru si undeva parca scrie ingrosat ca nu-i bine sa te tii de pornosaguri. Si asa a si fost pentru ca prietena deraiata moare, urmand ca dupa acest deces eroia sa-si revina in simtiri si sa se reapuce cu brio de actorie.
Deci ce mesaj sa mai intelegi din harababura asta?! Dupa ce de cativa ani incoace exponente ale feminismului se chinuie sa creeze un curent al libertinajului si scriu carti -precum "Aventurile unei prostituate de lux londoneze ( cu corespondent si pe plan national)" sau "Rusinea"- si in care demers si barbatii au sarit sa-l sprijine, ma astept ca si Hollywoodul sa se bucure de noile standarde morale pe care le pot exploata in productii. Aici insa au scaldat-o, au zis ca totusi nu se face si ca desi au existat anumite foloase, pana la urma tot de gura mamei trebuie sa asculti.
Adevarul e ca la ce pretentii are media de la sine, de a indeplini o functie educativa si profund moralizatoare, fabulele lor televizate nu ajung nici pana la genunchiul broastei lui La Fontaine. Nu poti sa fii atat de indecis cand incerci sa dai de gandit si sa pui in miscare mecanismele interne ruginite, ca prin eforturile proprii oamenii sa redescopere analiza umana. Uite, daca vrei sa joci baza asta poti sa iei prin extrapolare, un exemplu din domeniul politicului: Becali (probabil in calitatea de contracandidat la presidentie) declara ca exista un lucru cert pe care el il poate face si Basescu NU. Si anume sa se pieptene. Simplu, toata lumea a prins urgent ca in timp ce tara arde, baba si Becali ii fac taca-baca presedintelui.
Dupa cum vedeti, a fi frumos nu e putin lucru iar podoaba capilara chiar nu e un element care sa treaca neobservat precum o privire sasie sau o fata buhaita. Punct ochit, punct lovit ;)
duminică, 11 octombrie 2009
Muscatura mare
Mai deci scriu si eu de suflet ca asa stiu sa ma descarc in loc sa compun cantece triste de fiecare data cand pic in butoiul cu melancolie. Am crezut ca se intelege tonul din postarea mea anterioara si ca e evident ca vorbeam din postura "patitului" care descrie din groapa peisajul la aia care inca stau sus pe margine si intreaba cum e si ce se vede. Si ce se intampla dupa acest moment de sinceritate din parte-mi? Vad ca primesc primele doua comenturi din toata viata mea si a acestui blog si ma apuc sa le citesc cu entuziasm.
Asta a fost episodul in care de-a lungul povestii, se configureaza intriga iar eu imi dau seama de procesul de initiere la care trebuie sa iau parte. Citind prima replica, am vazut ca cititorul nu m-a inteles; s-a legat doar de finalul articolului, pe undeva, el a ajuns sa constate ca sunt o sustinatoare a empirismului in ciuda faptului ca nu toate experientele sunt un succes. El e de parere ca trebuie sa invatam din greselile altora.
Deacord, nu mi se pare decat logic sa si facem acest lucru. Dar eu am facut trimitere la un domeniu tangential si anume acela al INTAMPLARII. Nu orice faza prin care se trece in viata este una programata, provocata, dorita, regizata. Te pregatesti pentru etapele mari, pentru pragrurile pe care vrei sa le treci conform planului pe care ti l-ai facut ca sa ai un anumit gen de viata. Insa ziua, ca si unitate de timp decisiva, este mai mult decat o foaie alba pe care o umpli numai ca sa termini un roman de 300 de pagini. Prin urmare, cand ti se intampla ceva demn de relatat, asta ramane totusi la nivelul unei istorii de cafea, un eres pe care cel mult o sa il zici de 4 ori ca sa destinzi atmosfera. El ramane un eveniment personal care tie ti-a lasat ceva de inteles si memorat, fara insa a avea vreo relevanta pentru altcineva.
Recent am auzit o parabola persana in care trei fluturi vor sa afle ce este flacara unei lumanari. Primul zboara, se apropie iar cand se intoarce le spune celorlalti ca ea lumineaza. Zboara si al doilea care merge mai aproape iar ajuns inapoi, spune ca flacara arde. Ultimul fluture ajunge pana la flacara si zboara in ea insa nu se mai intoarce. El este singurul care a aflat intradevar ceea ce vroia sa cunoasca insa nu a mai putut sa se intoarca spre a povesti si celorlalti. Morala: Adevarul revelat nu poate fi impartasit, el este apanajul fiecaruia dintre noi.
Asa, citind primul comment care l-am primit, am calcat primul pas pe un teren luxuriant si neamenajat pentru mine: mi-am dat seama ca nu atat coerenta (sau incoerenta mea) ma vor constrange sa dau explicatii pentru ceea ce spun ci mai degraba dorinta tuturor de anunta cu bucurie ca au inteles cu intaietate, mesajul. Or cum lectia asta mi-a mai fost predata pana acum, m-am luminat ca si alte invataturi de minte pe care le-am exersat tot in regim intensiv, se vor repeta pentru ca ele formeaza un tipar cu care o sa ma lupt mult si bine la diferite varste. Cred ca intr-un fel mi-am dat seama de usa pe care mi s-a prescris sa intru ca sa incerc sa inteleg cat pot din viata.
Ceea ce eu trebuie sa imi insusesc din aceasta parte de materie re-predata este ca la ora actuala batalia se da in axiome si postulate. Toti stiu totul, cand spui ca ai a o anumta parere, afirmi defapt ca stii o varianta a adevarului pe care se poate paria mai sigur ca pe celelalte. Deaceea multi vor sa sara sa infirme ceea ce ei vad a fi un aplomb sau chiar impertinenta. Ceea ce s-a pierdut astfel prin schimbarea epocii manierelor cu nonconformismul actual, este -pe aceasta latura, polemica care a disparut din momentul in care replicile au inceput sa curga dupa un formular care incepe cu "Nu". Discutiile care propuneau mai multe nuantari odinioara, au devenit discutiile in contradictoriu care numai nu se termina in injurii si nu lasa urme de ranchiuna. Nu imbogatesc insa pe nimeni cu nimic, nici unul dintre participanti nu a luat in considerare argumentele celuilalt.
Data viitoare voi invata sa ma obisnuiesc cu realitatea asta si sa-i gasesc un loc de depozitare in care sa nu ma incurce. Fiindca continui sa sper ca atunci cand voi expune o idee ea nu va intra sub lama fina a disectiei ci va creste si va lega puntea catre o alta idee si alta idee pana subiectul in discutie va capata contur, culoare si umbre.
Asta a fost episodul in care de-a lungul povestii, se configureaza intriga iar eu imi dau seama de procesul de initiere la care trebuie sa iau parte. Citind prima replica, am vazut ca cititorul nu m-a inteles; s-a legat doar de finalul articolului, pe undeva, el a ajuns sa constate ca sunt o sustinatoare a empirismului in ciuda faptului ca nu toate experientele sunt un succes. El e de parere ca trebuie sa invatam din greselile altora.
Deacord, nu mi se pare decat logic sa si facem acest lucru. Dar eu am facut trimitere la un domeniu tangential si anume acela al INTAMPLARII. Nu orice faza prin care se trece in viata este una programata, provocata, dorita, regizata. Te pregatesti pentru etapele mari, pentru pragrurile pe care vrei sa le treci conform planului pe care ti l-ai facut ca sa ai un anumit gen de viata. Insa ziua, ca si unitate de timp decisiva, este mai mult decat o foaie alba pe care o umpli numai ca sa termini un roman de 300 de pagini. Prin urmare, cand ti se intampla ceva demn de relatat, asta ramane totusi la nivelul unei istorii de cafea, un eres pe care cel mult o sa il zici de 4 ori ca sa destinzi atmosfera. El ramane un eveniment personal care tie ti-a lasat ceva de inteles si memorat, fara insa a avea vreo relevanta pentru altcineva.
Recent am auzit o parabola persana in care trei fluturi vor sa afle ce este flacara unei lumanari. Primul zboara, se apropie iar cand se intoarce le spune celorlalti ca ea lumineaza. Zboara si al doilea care merge mai aproape iar ajuns inapoi, spune ca flacara arde. Ultimul fluture ajunge pana la flacara si zboara in ea insa nu se mai intoarce. El este singurul care a aflat intradevar ceea ce vroia sa cunoasca insa nu a mai putut sa se intoarca spre a povesti si celorlalti. Morala: Adevarul revelat nu poate fi impartasit, el este apanajul fiecaruia dintre noi.
Asa, citind primul comment care l-am primit, am calcat primul pas pe un teren luxuriant si neamenajat pentru mine: mi-am dat seama ca nu atat coerenta (sau incoerenta mea) ma vor constrange sa dau explicatii pentru ceea ce spun ci mai degraba dorinta tuturor de anunta cu bucurie ca au inteles cu intaietate, mesajul. Or cum lectia asta mi-a mai fost predata pana acum, m-am luminat ca si alte invataturi de minte pe care le-am exersat tot in regim intensiv, se vor repeta pentru ca ele formeaza un tipar cu care o sa ma lupt mult si bine la diferite varste. Cred ca intr-un fel mi-am dat seama de usa pe care mi s-a prescris sa intru ca sa incerc sa inteleg cat pot din viata.
Ceea ce eu trebuie sa imi insusesc din aceasta parte de materie re-predata este ca la ora actuala batalia se da in axiome si postulate. Toti stiu totul, cand spui ca ai a o anumta parere, afirmi defapt ca stii o varianta a adevarului pe care se poate paria mai sigur ca pe celelalte. Deaceea multi vor sa sara sa infirme ceea ce ei vad a fi un aplomb sau chiar impertinenta. Ceea ce s-a pierdut astfel prin schimbarea epocii manierelor cu nonconformismul actual, este -pe aceasta latura, polemica care a disparut din momentul in care replicile au inceput sa curga dupa un formular care incepe cu "Nu". Discutiile care propuneau mai multe nuantari odinioara, au devenit discutiile in contradictoriu care numai nu se termina in injurii si nu lasa urme de ranchiuna. Nu imbogatesc insa pe nimeni cu nimic, nici unul dintre participanti nu a luat in considerare argumentele celuilalt.
Data viitoare voi invata sa ma obisnuiesc cu realitatea asta si sa-i gasesc un loc de depozitare in care sa nu ma incurce. Fiindca continui sa sper ca atunci cand voi expune o idee ea nu va intra sub lama fina a disectiei ci va creste si va lega puntea catre o alta idee si alta idee pana subiectul in discutie va capata contur, culoare si umbre.
vineri, 9 octombrie 2009
patasti
Imi pare rau ca nu am diacritice ca sa cititi titlul cu toata hazna de care e in stare "Patzashti". Adica ti se intampla, ti se naruie, te-ai fript, te-ai tot dus. Ai clacat sau ai avut nesansa de a pica de bulina, asta vrea sa insemne constatarea resemnta din cuvant, si nu mai ai ce sa-i faci decat sa te ridici de pe bordura si sa iei iar drumul la picior. Calatoria continua cu o noua povara in spinare, o rusine, o ratare, un esec si nu ai ce-i face, nu ti se da sansa de a repeta schema pentru a o rezolva corect de data asta. Pe undeva e vorba de nostalgia momentului in care te-a luat la limita un altul sau chiar viata si a taiat panglica liniei de sosire iar tu ai ramas nestropit de sampanie si departe de podium. Incerci sa treci peste faptul ca ai alergat bine pista in tot timpul intrecerii si cu toate astea ai ramas cu buza umflata.
Asta e una dintre senzatiile de care mi-e lehamite. Mai degraba stiu ca trebuie sa suport in fiecare dimineata zgribuleala de cand ies de sub plapuma si intru la dus dormitand sau sa ma plang dupa fiecare Craciun ca iar m-am ingrasat si nu mai stau hainele pe mine, decat sa traiesc senzatia aia de amar general. Cand o patesc, mie mi se amaraste toata fiinta cu sirop de pelin de am impresia ca m-am racordat la reteaua de nasol. Inghit in sec, nu ma mai pot gandi la nimic placut, de fapt nu ma mai pot gandi la nimic ca macar sa treaca timpul. Am un soi de emotie intermediara intre ceea ce simti inainte de un examen si inainte de a intra la stomatlog, pe care cu mare greu reusesc sa o reprim si sa scot la iveala un curaj plapand si necesar. Cu fermitatea asta in fasa ma descurc cumva sa apelez la ratiune. Stiu ca ca si atunci cand ma imbat si se invarte camera cu mine nu pot scapa numai daca dau afara, asa si aici trebuie sa remediez situatia. Nu o sa treaca numai daca indrept lucrurile, fie ca incerc sa imbunatatesc insasi situatia care m-a adus in aceasta stare mizerabila, fie ca ma antrenez, in contraponedere, in altceva in care depun tot efortul pentru a iesi bine. Dupa o nereusita intotdeauna trebuie sa transpiri, asa cred eu, ca sa poti sa elimini toxinele si sa iti epuizezi fortele de a fi suparat. Cand ai scos tot raul din tine pe calea asta, poti sa mergi iar cu capul sus. Iti spui: "nu m-am plans nimanui, nu am stat cu mainile in san si mi-am plans de mila, am reactionat cu promtitudine si nu am facut decat sa-mi accept natura umana de a rata din cand in cand. M-am facut de ras, am lasat o impresie de neschimbat prin fapta mea; nu zic ca
Dar in final, nu-i asa?! vedem ca la fiecare "patasti" ajungi pana la urma la cheremul celorlati care trebuie si ei sa depaseasca faza la care te-ai impiedicat. Asta e partea inflamata si nevralgica si nu se trateaza numai cu timpul.
Deaceea, tuturor celor care au experimentat, experimenteaza sau o sa experimenteze sentimentul asta, le spun "felicitari" fiindca au reusit ceea ce ar reiesi din metafora recordului de a-ti tine cat mai mult timp respiratia sub apa. Bravo! sunteti mai buni cu inca un 1 minut
Asta e una dintre senzatiile de care mi-e lehamite. Mai degraba stiu ca trebuie sa suport in fiecare dimineata zgribuleala de cand ies de sub plapuma si intru la dus dormitand sau sa ma plang dupa fiecare Craciun ca iar m-am ingrasat si nu mai stau hainele pe mine, decat sa traiesc senzatia aia de amar general. Cand o patesc, mie mi se amaraste toata fiinta cu sirop de pelin de am impresia ca m-am racordat la reteaua de nasol. Inghit in sec, nu ma mai pot gandi la nimic placut, de fapt nu ma mai pot gandi la nimic ca macar sa treaca timpul. Am un soi de emotie intermediara intre ceea ce simti inainte de un examen si inainte de a intra la stomatlog, pe care cu mare greu reusesc sa o reprim si sa scot la iveala un curaj plapand si necesar. Cu fermitatea asta in fasa ma descurc cumva sa apelez la ratiune. Stiu ca ca si atunci cand ma imbat si se invarte camera cu mine nu pot scapa numai daca dau afara, asa si aici trebuie sa remediez situatia. Nu o sa treaca numai daca indrept lucrurile, fie ca incerc sa imbunatatesc insasi situatia care m-a adus in aceasta stare mizerabila, fie ca ma antrenez, in contraponedere, in altceva in care depun tot efortul pentru a iesi bine. Dupa o nereusita intotdeauna trebuie sa transpiri, asa cred eu, ca sa poti sa elimini toxinele si sa iti epuizezi fortele de a fi suparat. Cand ai scos tot raul din tine pe calea asta, poti sa mergi iar cu capul sus. Iti spui: "nu m-am plans nimanui, nu am stat cu mainile in san si mi-am plans de mila, am reactionat cu promtitudine si nu am facut decat sa-mi accept natura umana de a rata din cand in cand. M-am facut de ras, am lasat o impresie de neschimbat prin fapta mea; nu zic ca
Dar in final, nu-i asa?! vedem ca la fiecare "patasti" ajungi pana la urma la cheremul celorlati care trebuie si ei sa depaseasca faza la care te-ai impiedicat. Asta e partea inflamata si nevralgica si nu se trateaza numai cu timpul.
Deaceea, tuturor celor care au experimentat, experimenteaza sau o sa experimenteze sentimentul asta, le spun "felicitari" fiindca au reusit ceea ce ar reiesi din metafora recordului de a-ti tine cat mai mult timp respiratia sub apa. Bravo! sunteti mai buni cu inca un 1 minut
Abonați-vă la:
Postări (Atom)