... Idei ca sa nu ne mai treaca vremea numai asa, ca sa avem planuri si sa facem disectia fiecarei zile cu o mana sigura si un ochi de cunoscator. Sa ne aliem, sa ne amintim cum stiam odata sa formam un grup, o echipa, si sa trasam linii simple. Morus a scris Utopia lui pe la 1600 si si-a spus parerea despre o lume mai buna. Cred ca ii facea o mare placere sa reciteasca pasaje din carte in momentele lui de relaxare si sa proiecteze in viitor directia pe care aveau sa alunece oamenii. Probabil ca sentimentul e extazul pe care Michelangelo l-a imprimat pe tavanul Capelei Sixtine in Geneza, e frecventa pe care uneori cineva reuseste sa o prinda si sa intre pe canalul in care se vehiculeaza informatia viitorului, planul dupa care ce e viitor va avea sa devina istorie. Asa ca intre porniri faustiene si filistine, intr-un cadru relaxat, numar si eu secvente dintr-un glob de sticla home-made.
1. E plin de literatura, de pictura, de orice. Fiecare domeniu devine hiperspecializat, compartimentat, necesita cat mai multe instructiuni pentru a-l putea interpreta si intelege. Ce-ar fi sa nu ne mai chinuim sa gasim ceva nou, ce-ar fi sa sapam mai adanc in santul pe care l-am facut deja. Sa ne uitam la specia cartilor care s-a inmultit in ritmul in care a crescut si populatia. Probabil ca fiecare om ar putea sa-si gaseasca cate un titlu fara sa-l repete de doua ori pe acelasi. E o vastitate in care nu te poti arunca fara sa pierzi directia, e aproape imposibil si sa parcurgi toate lecturile care sunt capodopere deja consacrate si inca ceva titluri bune dar care nu se bucura de atata notorietate. Oricum, la ora actuala cartile abunda intr-un hal in care creeaza panica intre cititori, ii face sa le piarda din vedere individualitatea si importanta. Sa revenim arhitectura veche si dulce ca lumina de toamna a scrierilor.
Ar trebui sa se infiinteze un institut, singular in lume, in care cei mai talentati sa scrie continuari a celor mai celebre romane, sa faca personaje din romane diferite sa se intalneasca, sa creeze o literatura "3D". E ca si cum in "Baltagul", Vitoria Lipan ar merge la servici si ar rezolva enigma mortii lui Nechifor, ca intorcandu-se acasa sa o gaseasca necajita pe Florica de moartea lui Ion si sa o consoleze. Sau Jane Eyre s-ar vizita cu Elizabeth Benett si ar discuta despre febra nesanatoasa a marisitului intretinuta de presiunea societatii. Ar putea face sondaje pe fiecare an ca sa vada ce vor oamenii sa reciteasca, ce romane sa reinvie. Nu avem nevoie de eroi noi, avem nevoie sa vedem ca cei vechi nu au imbatranit, ca sunt viabili, ca inca ne salveaza ziua.
2. Vine pictura la rand. Cred ca au curs destule curente pana acum ca se le pot numi "multe" si toate si-au atins manierismul, au exploatat asiduu filonul. Mi-ar placea ca artistii sa isi formeze un stil propriu in care sa abordeze toate curentele. Sa incerce si clasicismul si impresionismul si dadaismul si multe altele care mai sunt. Mi-ar placea sa vad o expozitie care sa imi spuna aceeasi poveste ca si cum ar fi relatata de mai multi oameni cu har.Un artist ar trebui sa fie atat tehnic cat si inventiv ca sa se poata numi un "virtuoz". Inchipuie-ti "Somnul ratiunii naste monstrii" a lui Goya alaturi de "Nasterea Venerei" a lui Botticelli ambele facute de aceeasi mana, de acelasi creier care a gandit in mai multe faze. Mi se pare o provocare care trebuie cultivata printr-un nou demers artistic.
3. Ar trebui sa se redefineasca distractia. Sincer, bautul si agatatul in club sunt niste activitati fumate si overrated. Pe de alta parte nici varianta ceaiurilor dansante si a reuninilor de salon nu pare viabila asa ca ramane sa redefinim conceputl de cafenea si club. Daca mi-as deschide o cafenea as avea in primul rand grija la mobilier: sa nu fie sofale in care sa ma afund de imi atarna apoi picioarele ca la copiii mici care deabia sed pe scaun. Sa nu fie nici scaune tari ca in antecamere. Niste fotolii tapitate par solutia ideala, muzica nu prea tare, atmosfera de Capsa. As pune ziarul zilei pe fiecare masa, as organiza seara discutii si stand-up comedy-uri in care actorul sa interactioneze cu lumea. Trebuie sa se faca ceva in privinta lipsei de interactiune intre oameni. Trebuie sa iesim din padurile in care ne-am ascuns si sa vorbim unii cu altii pentru simplul motiv ca am vazut ca avem in comun o pasiune. Asa ajungi sa vezi cum gandesc altii, sa iti dezvolti un standard de normalitate.
4. Asta e ambitia mea ascunsa: sa fac un pension de fete first class. O institutie de invatamant unde sa se puna la punct notiuni de bune maniere, cultura generala si o specializare la alegere. Femeile si-au uitat de feminitate, sunt vulgare si languroase, frivole si galagioase. Altele ar trebui sa fie aspiratiile unei adolescente de 15 ani si altele ar trebui sa detina monopolul modelelor in aces sens. As crea niste elite formate din fete care intai de toate ar avea o mare incredere in ele si ar valorifica la maxim potentialul cu care au fost inzestrate- nici un talent nu ar ramane neexploatat, toate ar fi bune ascultatoare, ar reusi sa intretina o conversatie placuta. Si ar milita impotriva pornografiei ca sa submineze statutul de pitipoanca, bucata de carne si diva.
5. Infiintarea unei organizatii internationale care sa aiba o singura activitate: derularea unui program prin care in fiecare tara dezvoltata sa se afle sedii in teritoriu si sa recruteze asa cum fac agentiile de turism, voluntari pentru Crucea Rosie. Habar nu avem in ce conditii se mai sufera, se mai moare prin unele parti ale lumii si ar trebui sa vrem sa stim.
6. As cumpara o insula undeva unde as practica un alt fel de turism. As pune in vanzare nite lozuri care sa circule timp de un an si la final, as face o tragere cu 1000 de castigatori care sa mearga pe insula 1 an si sa traiasca intr-un stat ficitv. In fiecare an as face o alta forma de guvernamant dintr-o alta epoca si ei ar trebui sa rescrie istoria si sa o corecteze, dupa ce in prealabil, ar trece niste probe si si-ar castiga fiecare pozitia sociala.
7. Johnny and the chocolate factory, Chocolate, filme care au atins un nerv sesibil si universal. O fabrica ca un fel de Disneyland dar din dulciuri, si la magazinul de prezentare de la poarta, numai produse reduse la 50%.
8. As desemna esperanto limba oficiala internationala. Deacum incolo sa se vorbeasca la orice intrunire in limba asta si demnitarii sa nu mai foloseasca casti. Cunoasterea limbii sa fie o conditie imperativa sa ajungi intr-o demnitate care include responsabilitati in plan international. Orice traducere altereaza sensul cuvintelor si puterea lor nu trebuie subapreciata
9. Un DVD cu cele mai bune bacati muzicale de-a lungul istoriei. ar trebui sa fie distribuite la revelion in pietele centrale, aruncate din avion, in carcase incasante.10.
10. Ar trebui sa se implementeze un ritual asa ca si cafeaua de dimineata: fiecare sa isi aleaga 1 zi odata la doua saptamani in care sa nu vorbeasca deloc, numai sa asculte si sa poarte o sigla pentru ca restul sa nu-l deranjeze. O sigla spre exemplu, pe care sa scrie " Eu tac. Tu ce faci?"
Deocamdata atat, pana la 100 mai este cale lunga sa ne ajunga, dar daca vreodata o sa se strecoare ceva iz de plictiseala, de prea mult, prea obositor, promit sa fiu tare, sa depasesc momentul si sa aduc in peisaj alte si alte povesti.
vineri, 15 ianuarie 2010
joi, 14 ianuarie 2010
Ma intreb cat la suta din ceea ce vad in filmele de la Hollywood reflecta realitatea din America. Daca procentul trece de 50% atunci ma tem ca o rata covarsitoare de peste ocean este invaluita in imbecilitate cu toate ca dansii au avantajul unei culturi tinere, nepatata de handicapurile vechiului continent. In loc sa se bucure ca au pacate istorice mai putine (desi si alea cateva is mari si late; ma gandesc aici la exemple elocvente cum ar fi scalvia populatiei de culoare) si sa fie societatea precoce a mileniului, americanii au niste teorii extrem de sforaitoare pentru care chiar ei au inventat o vorba exacta: "full of shit".
Propun si militeaza cu cerbicie pentru drepturile omului si ale copilului. Daca l-ai pune pe un cetatean sa-ti faca un desen cu ideea asta miloaga si mareata ( la ei totul functioneaza prin reprezentarea cu imagini. Pe clasa a a 4 a elevii se deseneaza de mana cu parintii lor si daca unul e chinuit de talent si deseneaza un peisaj de toamna, invatatoarea deduce ca e abuzat sexual) ar tranti o majoreta cu gura pana la urechi si in spate Statuia Libertatii. Pe ei monumentul ala ii salveaza cam din multe goluri emotionale- cand vor sa isi exprime patriotismul sau opinia politica si nu gasesc formulari debiteaza ceva despre simbolul libertatii si un presedinte pe care il cunosc asa, ca un fel de "no", la noi in Ardeal. Eu zic ca ei nu au gasit o solutie prea practica. Dar nu despre asta e vorba. Vreau sa subliniez gradul de ipocrizie care a trecut de varful nasului si care le scamoseaza caracterul la scara nationala.
Am vazut un episod din reality show-ul "John and Kate +8" in care un cuplu are o droaie de copii. In fata camerelor numa ii vad pe saracii oameni ca incep sa se justifice de ce se mai critica de fata cu copiii, ca si daca mai au discutii contradictorii (si chiar erau discutii si nu scandaluri!) ii lamuresc dupaia ca totul e din iubire, totul e ok. What?!! Deci e o problema faptul ca doi oameni maturi nu reusesc sa rada, sa zambeasca si sa fie Zen 15 ani pana sunt copiii mari. Pentru ca altfel exista riscul ca ei sa innebuneasca de necaz ca au un camin destramat si mami si tati nu-i iubesc. A, si e vina lor, deaia vad ca plang mai totdeauna. E insa normal si in datul lucrurilor sa lasi adolescentii sa se putaleasca pana la extrem fiindca asa isi exprima personalitatea, parintii isi dau ochii peste cap si rasufla adanc cand obraznicaturile vin si le zic ca se lasa de scoala si ca is cu burta la gura.
Lumea aia atat de departe de mine geografic, dar mai ales prin modul de gandire, ma tenteaza asa cum imi doresc si sa ma inrolez in Crucea Rosie si sa fac bine unor oameni. As putea avea o reverie in care sa incropesc 2 minute un scenariu: eu, intr-un orasel de-al lor de jucarie cu cate un exemplar din fiecare institutie de stat si un serif amamtor de "donuts" ajung acolo si dupa ce trec de ostilitatea localnicilor, le birui mentalitatea ca si popa Tanda, prin propriul exemplu. Si ajung sa le povestesc despre respect si stradania de a-l castiga, despre faptul ca pruncii lor nu cresc si in nisip si ca oamenii nasc alti oameni atunci cand ii asista pe parcursul primului stagiu al vietii. Ii conduc bland dar nu fara lipsa de autoritate pe parcursul primilor pasi. Cel mai mult mi-ar place sa ii fac pe toti sa planga cand le-as pune in vedere fatarnicia cu care isi traiesc vietile. Mama, ce i-as stoarce de lacrimi!
Intr-un episod din CSI un avocat omorase trei traficanti de droguri si la interogatoriu il intreaba retoric si cu o privire dementa pe Mac- detectivul daca chiar crede ca nu a procedat corect. Evident ca ceea ce se urmarea era reactia de aprobare a telespectatorului. Sa stea omu in fata televizorului si sa zica "Da, ba'... Sistemu' e corupt, nu mai merge, numa se fura si e plin de coruptie". Tot ce mai lipseste e diagnosticul cu sindromul Down si atunci nimeni nu va putea fi acuzat de nimic.
Chiar daca exista fisuri in sistem, faptul ca nu reusim sa ne animam in spiritul dreptatii numai cand auzim de fapte haiducesti, ne arata ca noi chiar nu intelegm ghicitoarea asta destrabalata cu Statul. Nu inteleg de ce, daca americanii tot sunt atata de imbolnaviti de idealism, de ce nu fac cat mai multe filme in care promoveze corectitudinea, reactia calculata de a raspunde in conformitate cu legea la fape sanctionabile. Daca in Westul Salbatic omorau pentru bautura, femei si aur acum nu e mult mai bine daca comit crima pe temeiul razbunarii sau a justitiei subiective. Oricum, se pare ca nimeni nu vrea sa treaca la level-ul urmator si sa vada in perspectiva ca orice imbunatatire a ceea ce critica, a sistemului mult prea viciat, vine in primul rand de la propria persoana. Toti spera ca daca au ratat cosul de gunoi, va trece imediat un tip de nota 10 si strange mizeria lor. Gresit. La toti le e scarba, nimeni nu pune mana. Si mi se pare ca americanii sunt dependenti de utopii deastea de nici doua cepe degerate (daca citeste vre-un american, sa stie ca cepele degerate sunt unitatea de valoare la noi in Romania si ca 2 cepe e un "fair price") dar cel mai probabil datorita consumului ridicat de droguri si nu datorita unui modus vivendi care prin traditie le-a format niste convingeri.
Marturisesc ca postul asta vine putin prea devreme. Inainte as fi vrut sa dau pe fata topul celor mai misto idei care chiar daca ar fi toate niste aducatoare de bani, sigur i-ar veni de hac plicitiselii si leneviei. Asa ca ma angajez ca urmatoarea postare sa fie despre... ce trebe. ;)
Propun si militeaza cu cerbicie pentru drepturile omului si ale copilului. Daca l-ai pune pe un cetatean sa-ti faca un desen cu ideea asta miloaga si mareata ( la ei totul functioneaza prin reprezentarea cu imagini. Pe clasa a a 4 a elevii se deseneaza de mana cu parintii lor si daca unul e chinuit de talent si deseneaza un peisaj de toamna, invatatoarea deduce ca e abuzat sexual) ar tranti o majoreta cu gura pana la urechi si in spate Statuia Libertatii. Pe ei monumentul ala ii salveaza cam din multe goluri emotionale- cand vor sa isi exprime patriotismul sau opinia politica si nu gasesc formulari debiteaza ceva despre simbolul libertatii si un presedinte pe care il cunosc asa, ca un fel de "no", la noi in Ardeal. Eu zic ca ei nu au gasit o solutie prea practica. Dar nu despre asta e vorba. Vreau sa subliniez gradul de ipocrizie care a trecut de varful nasului si care le scamoseaza caracterul la scara nationala.
Am vazut un episod din reality show-ul "John and Kate +8" in care un cuplu are o droaie de copii. In fata camerelor numa ii vad pe saracii oameni ca incep sa se justifice de ce se mai critica de fata cu copiii, ca si daca mai au discutii contradictorii (si chiar erau discutii si nu scandaluri!) ii lamuresc dupaia ca totul e din iubire, totul e ok. What?!! Deci e o problema faptul ca doi oameni maturi nu reusesc sa rada, sa zambeasca si sa fie Zen 15 ani pana sunt copiii mari. Pentru ca altfel exista riscul ca ei sa innebuneasca de necaz ca au un camin destramat si mami si tati nu-i iubesc. A, si e vina lor, deaia vad ca plang mai totdeauna. E insa normal si in datul lucrurilor sa lasi adolescentii sa se putaleasca pana la extrem fiindca asa isi exprima personalitatea, parintii isi dau ochii peste cap si rasufla adanc cand obraznicaturile vin si le zic ca se lasa de scoala si ca is cu burta la gura.
Lumea aia atat de departe de mine geografic, dar mai ales prin modul de gandire, ma tenteaza asa cum imi doresc si sa ma inrolez in Crucea Rosie si sa fac bine unor oameni. As putea avea o reverie in care sa incropesc 2 minute un scenariu: eu, intr-un orasel de-al lor de jucarie cu cate un exemplar din fiecare institutie de stat si un serif amamtor de "donuts" ajung acolo si dupa ce trec de ostilitatea localnicilor, le birui mentalitatea ca si popa Tanda, prin propriul exemplu. Si ajung sa le povestesc despre respect si stradania de a-l castiga, despre faptul ca pruncii lor nu cresc si in nisip si ca oamenii nasc alti oameni atunci cand ii asista pe parcursul primului stagiu al vietii. Ii conduc bland dar nu fara lipsa de autoritate pe parcursul primilor pasi. Cel mai mult mi-ar place sa ii fac pe toti sa planga cand le-as pune in vedere fatarnicia cu care isi traiesc vietile. Mama, ce i-as stoarce de lacrimi!
Intr-un episod din CSI un avocat omorase trei traficanti de droguri si la interogatoriu il intreaba retoric si cu o privire dementa pe Mac- detectivul daca chiar crede ca nu a procedat corect. Evident ca ceea ce se urmarea era reactia de aprobare a telespectatorului. Sa stea omu in fata televizorului si sa zica "Da, ba'... Sistemu' e corupt, nu mai merge, numa se fura si e plin de coruptie". Tot ce mai lipseste e diagnosticul cu sindromul Down si atunci nimeni nu va putea fi acuzat de nimic.
Chiar daca exista fisuri in sistem, faptul ca nu reusim sa ne animam in spiritul dreptatii numai cand auzim de fapte haiducesti, ne arata ca noi chiar nu intelegm ghicitoarea asta destrabalata cu Statul. Nu inteleg de ce, daca americanii tot sunt atata de imbolnaviti de idealism, de ce nu fac cat mai multe filme in care promoveze corectitudinea, reactia calculata de a raspunde in conformitate cu legea la fape sanctionabile. Daca in Westul Salbatic omorau pentru bautura, femei si aur acum nu e mult mai bine daca comit crima pe temeiul razbunarii sau a justitiei subiective. Oricum, se pare ca nimeni nu vrea sa treaca la level-ul urmator si sa vada in perspectiva ca orice imbunatatire a ceea ce critica, a sistemului mult prea viciat, vine in primul rand de la propria persoana. Toti spera ca daca au ratat cosul de gunoi, va trece imediat un tip de nota 10 si strange mizeria lor. Gresit. La toti le e scarba, nimeni nu pune mana. Si mi se pare ca americanii sunt dependenti de utopii deastea de nici doua cepe degerate (daca citeste vre-un american, sa stie ca cepele degerate sunt unitatea de valoare la noi in Romania si ca 2 cepe e un "fair price") dar cel mai probabil datorita consumului ridicat de droguri si nu datorita unui modus vivendi care prin traditie le-a format niste convingeri.
Marturisesc ca postul asta vine putin prea devreme. Inainte as fi vrut sa dau pe fata topul celor mai misto idei care chiar daca ar fi toate niste aducatoare de bani, sigur i-ar veni de hac plicitiselii si leneviei. Asa ca ma angajez ca urmatoarea postare sa fie despre... ce trebe. ;)
marți, 29 decembrie 2009
La finalul fiecarui an fac un bilant: trec in revista toate cate au fost bune si toate cate au fost rele, toate cate s-au implinit si toate cate au ramas in mintea mea. Dintre toate, pe unele singure le regret: lucrurile care le-am ratat si pe care nu le pot repeta, momentele alea in care puteam si trebuia sa sar dar nu am facut-o pentru ca am calculat prea mult, pentru ca m-am pus la adapostul prudentei chiar cu riscul de a nu mi se intampla surprize. Imi pare rau si de planurile care nu au luat fiinta pentru ca le-am tot amanat, mi-a fost groaza sa mi le aduc aproape si sa ma aplec deasupra lor ca sa muncesc si sa le transform in realitate. In timpul acestei procesiuni de rememorare, asta e punctul in care imi plec capul si pastrez un moment de tacere; in lumea asta mare, hartuita in permanenta de posibilitati care vor sa fie si nu mai ajung sa faca saltul final in materialitate, ma gandesc cata ordine si frumusete a putut totusi sa lase o atingere divina si cate din acestea o sa pot sa le cunosc si sa le vad. Si imi cer iertare, mie si Altuia caruia ii sunt datoare cu explicatii pentru ca nu mi-am conjugat destoinic timpul si asa, nu sunt cu ceva mai buna decat as fi putut sa fiu.
First the bad news and then the good news, primul fel supa si numai dupaia desert, te tarasti prin viata cu gandul ca apoi ajungi in rai, intai sari din avion cu explozibilul legat de tine ca la urma sa te instalezi in eden cu patruzeci si ceva de fete virgine la cheremul tau. Asa ca dupa primul proces de constiinta din care incerc sa trag o concluzie si sa pun un semn de excalmare pe viitor, trag tare pe prajiturile de perspective care ma asteapta. O sa ma duc la festivalul de la Sighisoara in vara, o sa stau mai mult cu ghidul ala de conversatie in franceza, in mana, o sa am rabdare infinita, o sa imi castig proprii mei bani si mai incolo, dar nu foarte tare, pana nu imbatranesc, o sa fac turul Europei. Faptul ca tin la planurile astea si ca mi le doresc asa cum ar pofti un copil la cofeturi, ma determina sa astept anul ce vine cu nerabdarea cu care astepti dimineata in gara trenul care o sa te duca la mare. Desi stii ca o sa dureze o zi si ca noaptea nu o sa te poti odihni, calatoresti cu poza marii in minte si rezisti datorita emotiei de a sari in valuri si de a umbla descult pe nisip.
Asa e. Noul an e noua grila de teste pe care daca o iau pot recupera terenul pierdut, pot castiga chiar distanta in directii neexplorate inca. E canonul pe care daca il zic cum trebuie, imi iese pasenta si castig licitatia in fata atator altor aspiranti la momente de fericire. La multi ani 2010!
First the bad news and then the good news, primul fel supa si numai dupaia desert, te tarasti prin viata cu gandul ca apoi ajungi in rai, intai sari din avion cu explozibilul legat de tine ca la urma sa te instalezi in eden cu patruzeci si ceva de fete virgine la cheremul tau. Asa ca dupa primul proces de constiinta din care incerc sa trag o concluzie si sa pun un semn de excalmare pe viitor, trag tare pe prajiturile de perspective care ma asteapta. O sa ma duc la festivalul de la Sighisoara in vara, o sa stau mai mult cu ghidul ala de conversatie in franceza, in mana, o sa am rabdare infinita, o sa imi castig proprii mei bani si mai incolo, dar nu foarte tare, pana nu imbatranesc, o sa fac turul Europei. Faptul ca tin la planurile astea si ca mi le doresc asa cum ar pofti un copil la cofeturi, ma determina sa astept anul ce vine cu nerabdarea cu care astepti dimineata in gara trenul care o sa te duca la mare. Desi stii ca o sa dureze o zi si ca noaptea nu o sa te poti odihni, calatoresti cu poza marii in minte si rezisti datorita emotiei de a sari in valuri si de a umbla descult pe nisip.
Asa e. Noul an e noua grila de teste pe care daca o iau pot recupera terenul pierdut, pot castiga chiar distanta in directii neexplorate inca. E canonul pe care daca il zic cum trebuie, imi iese pasenta si castig licitatia in fata atator altor aspiranti la momente de fericire. La multi ani 2010!
marți, 15 decembrie 2009
puseuri de sinceritate
Am cateodata niste momente de debordanta sinceritate. Ele vin imprevizibil, imi sar in spate, se dau peste cap si ies din raza mea de control, fugind in lume, in spatiul comun accesibil tuturor. Si acolo, in curtea spatiului de comunicare, in care ne dam cu totii intalnire, ele ma fac sa gandesc repede, sa repar ceea ce ele au spart, sa ma rafuiesc cu cei pe care ele i-au zgariat. Cu toate astea, faptul ca exista si le spun, ma fac sa cred ca uneori chiar reusesc sa echilibrez corect cantarul si ca platesc fara rest ceea ce primesc. Nu e nimic scartar, nimic ranchiunos in asta, e doar actiune si reactiune pe masura.
Azi, spre exemplu, nu am reusit sa parez un comentariu pe care deobicei il fac in minte cand mai vad cate un coleg dubas la facultate. Mai ales inainte de cursuri.Cand fiecare se apuca sa glumeasca si sa vorbeasca super tare si nu mai auzi nimic, nu iti poti tine cafeaua pe banca pentru ca de fiecare data vine cate una infofolita si iti da jos totul de pe banca. Azi, cum ziceam, am stat langa o colega care ma tot intreba ce am notat, ce ne-a sublinita proful si nu ma lasa sa imi iau eu notite si sa aud ce se discuta. Si ma pomenesc numa ca ii servesc una rece, cu o fata inexpresiva: " Tu, mai pui multe intrebari stupide?"
Parca o prinsese cineva de t***. Se uita consternata la mine, da' m-am gandit ca daca tot i-am bagat pastila acuma sa o tratez pana la capat si am ignorat-o. Lasa tu! nu ma mai tot freca atata! Ti-am zis sa-mi dai pace, nu sa-ti moara pisica! Mda, nu am fost cea mai fina dintre domnisoarele din amfiteatru, dar zau ca asa bine mi-a tihnit.
Dupa 2 minute in care spera sa imi intorc privirea si sa se uite ostil la mine, a renuntat la razbunare si a fost atenta si a reusit culmea! sa tina pasul cu predatul.
Alta. Am iesit zilele trecute cu un baiat. Accept invitatia, ma duc la locul si la ora stabilita si intru in compania gigelului. Dupa 5 minute acordat unui scurt tur de intrebari referitoare la mine la care tot el a raspuns, incep sa ascult povestea tristelor lui iubiri. Unele nu chiar asa triste, ba chiar pasionale, dar nu am de gand sa dau mai departe detaliile pe care eu le-am primit fara retineri. Satula de atat sentiment,zacand in pustiul blazarii si fara ceai in cana,rostesc catre dansul " Ma tu te auzi ce spui? de jumate de ora tot de femei imi povestesti. Nu ti se pare usor anormal din moment ce si eu is tot fata si am iesit la intalnire cu tine? Acuma vrei sa fiu in asentiment cu tine si sa-mi para si mie rau ca nu ti-a iesit pasenta cu una?" Copilu ramane si el masca ca pun problema ca din topor, dar in situatii de criza se impun masuri drastice. A facut o fata de barbat dezamagit ca are langa el o lepra insa mie putin imi pasa fiindca de dinainte mi se facuse greata si ma luase cu ameteala. Imi displac tipii "lipsiti", care incearca sa acopere realitatea asta nefericita si te scot la o cafea unde incearca sa te abordeze cu istorii romantice. Ei cred ca femeile pica intotdeauna la abureli despre iubire chiar daca ele sunt de fapt one night standuri relatate cu mana la piept. Bu hu hu.
Cand cineva o da la plezneala fie pentru ca nu-i pasa, fie ca ii convine sa pledeze intotdeauna cu argumentul "da asa's eu", cred ca mitocania/ sinceritatea care ma apuca e mai degraba o extensie a instinctului de supravietuire decat o carenta in comportament. Cu toate acestea, imi promit ca in incercarea de a deveni mai buna, voi bifa pe lista si momentele in care am ...accese de prea multa dreptate:P
Azi, spre exemplu, nu am reusit sa parez un comentariu pe care deobicei il fac in minte cand mai vad cate un coleg dubas la facultate. Mai ales inainte de cursuri.Cand fiecare se apuca sa glumeasca si sa vorbeasca super tare si nu mai auzi nimic, nu iti poti tine cafeaua pe banca pentru ca de fiecare data vine cate una infofolita si iti da jos totul de pe banca. Azi, cum ziceam, am stat langa o colega care ma tot intreba ce am notat, ce ne-a sublinita proful si nu ma lasa sa imi iau eu notite si sa aud ce se discuta. Si ma pomenesc numa ca ii servesc una rece, cu o fata inexpresiva: " Tu, mai pui multe intrebari stupide?"
Parca o prinsese cineva de t***. Se uita consternata la mine, da' m-am gandit ca daca tot i-am bagat pastila acuma sa o tratez pana la capat si am ignorat-o. Lasa tu! nu ma mai tot freca atata! Ti-am zis sa-mi dai pace, nu sa-ti moara pisica! Mda, nu am fost cea mai fina dintre domnisoarele din amfiteatru, dar zau ca asa bine mi-a tihnit.
Dupa 2 minute in care spera sa imi intorc privirea si sa se uite ostil la mine, a renuntat la razbunare si a fost atenta si a reusit culmea! sa tina pasul cu predatul.
Alta. Am iesit zilele trecute cu un baiat. Accept invitatia, ma duc la locul si la ora stabilita si intru in compania gigelului. Dupa 5 minute acordat unui scurt tur de intrebari referitoare la mine la care tot el a raspuns, incep sa ascult povestea tristelor lui iubiri. Unele nu chiar asa triste, ba chiar pasionale, dar nu am de gand sa dau mai departe detaliile pe care eu le-am primit fara retineri. Satula de atat sentiment,zacand in pustiul blazarii si fara ceai in cana,rostesc catre dansul " Ma tu te auzi ce spui? de jumate de ora tot de femei imi povestesti. Nu ti se pare usor anormal din moment ce si eu is tot fata si am iesit la intalnire cu tine? Acuma vrei sa fiu in asentiment cu tine si sa-mi para si mie rau ca nu ti-a iesit pasenta cu una?" Copilu ramane si el masca ca pun problema ca din topor, dar in situatii de criza se impun masuri drastice. A facut o fata de barbat dezamagit ca are langa el o lepra insa mie putin imi pasa fiindca de dinainte mi se facuse greata si ma luase cu ameteala. Imi displac tipii "lipsiti", care incearca sa acopere realitatea asta nefericita si te scot la o cafea unde incearca sa te abordeze cu istorii romantice. Ei cred ca femeile pica intotdeauna la abureli despre iubire chiar daca ele sunt de fapt one night standuri relatate cu mana la piept. Bu hu hu.
Cand cineva o da la plezneala fie pentru ca nu-i pasa, fie ca ii convine sa pledeze intotdeauna cu argumentul "da asa's eu", cred ca mitocania/ sinceritatea care ma apuca e mai degraba o extensie a instinctului de supravietuire decat o carenta in comportament. Cu toate acestea, imi promit ca in incercarea de a deveni mai buna, voi bifa pe lista si momentele in care am ...accese de prea multa dreptate:P
duminică, 13 decembrie 2009
Cateva sugestii
Suntem foarte buni la rezolvat integrame, la metode de scos pete, la cea mai efiecienta reteta de a mura castraveti. Mai avem si siguranta ca stim da sfaturi si ca atunci cand cineva e trist putem fi o prezenta utila. Si nu in ultimul rand avem habar de cum ar trebui sa stea lucrurile intre un barbat si o femeie. Cand vine vorba de amor suntem categorici, batem cu pumnul in masa pana in punctul in care noi insine suntem distribuiti protagonisti in piesa. Atunci emotia atentiei primite reduce controlul, faptul ca luminile bat asupra noastra, aflarea pe scena, induce un trac care ne face sa ne purtam fara manusi... fara talent.
Ma refer la reactii pe care le-am constatat frecvent, unele experimentate chiar personal si care privite de catre altii sunt catalogate ca maxime de stangacie. Ele sifoneaza imaginea de persoana controlata pe care trebuie sa o aiba in general un om, si scot la iveala complexe, insecuritati, intr-un cuvant o structura subreda pe care nimeni nu vrea sa o populeze cu afectiune. Asadar cateva sugestii, pentru a ne feri de ridicol in procesul curtarii:
1. In conditiile in care agreezi pe cineva de departe, observandu-i gesturile si reactiile nu pica in cele doua extreme spinoase: sa te blochezi intr-o admiratie care te intimideaza si te impiedica sa porti o conversatie. Cand il/o vezi transpiri, iti tremura vocea sau incerci sa te scoti debitand non-stop pe o tema elevata. Nasol. Nimeni nu vrea sa vada cat de bine ai invatat lectia cutare pe care ai primit 10 in generala, si nimeni nu vrea ca la primul contact sa fie nevoit sa aplice strategii de psihologie ca sa te faca sa te simti mai comfortabil. Ai probleme? Bine, si restul lumii la fel. Rezolva-le tu, nu astepta sa te bandajeze obiectul atentiei tale. Pe cealalta parte, la fel de bine in considerarea parerii bune despre sine, s-ar putea sa te tenteze sa "stralucesti". Nu te da in spectacol, amintesteti ca personajele grotesti dintr-o comedie sunt create tocmai prin ingrosarea anumitor trasaturi reale.In plus, nimeni nu vrea sa fie fortat sa isi faca o anumita impresie; nu esti credibil daca nu spui glume dar repeti intruna ca ai simtul umorului, spre exemplu.
2. Triunghiul amoros. Doi prieteni/ doua prietene au in vizor aceeasi "victima". Fiti fairplay, nu incercati toate combinatiile posibile, nu incercati sa va faceti alesi/ alese calcand pe capul rivalului. Daca iesiti in 3 si vezi ca nu esti interesant nu fa pe victima, du intalnirea pana la capat cu demnitate. Nu e nici o tragedie ca pentru o persoana sa nu fii chiar deosebit de special. Daca, in schimb, castigi teren, renunta sa te mai agiti suplimentar fiindca partida e oricum castigata. Altfel nu faci decat sa il superi pe celalat.
Notabila este si starea de fapt de cealalta parte a baricadei. Nu te lasa prea mult cucerit/ cucerita. Nu vrei sa pari soarecele care nu mai cada odata in capcana, pe undeva trebuie sa stii ce vrei si sa iei o decizie in acest sens.
3. Nu exagera cu contactul. E inutil sa mentionez ca telefoanele in prostie provoaca greata dar e util sa atrag atentia: grija la ce se converseaza. Cum ti-ai/ si-a petrecut ziua, nu e neaparat o optiune. Poti intreba daca i-a mers bine, asta inseamna ca daca au existat evenimente importante, te intereseaza felul in care le-a facut fata. Dar in rest, aflarea orarului rutinat e obositoare pentru ambii.
Pupatul exagerat in public se include si el aici. E de prost gust, e tamp. Daca tii la cineva, cel mai frumos este sa i-o dovedesti in intimitate si nu printre activitatile laice pe care le desfasori. Contra-argumentul "Ce are daca ne iubim?" e la fel de futil ca si cum ai spune "ce-i daca ciocolata ingrasa, mie imi place!"- da, dar si grasimea in exces din cauza lipsei de control e urata.
4. "Cine se tachineaza se iubeste". Asa fac adolescentii, dar odata cu iesirea din pubertate trebuie depasita si abordarea asta de atatare. Oamenii mari fac apel la sarm, la compatibilitate si buna intelegere, nu la ceva ce mai degraba seamana cu o transmisie din legea junglei.
5. Asculta mai mult decat povestesti. E bine sa spui tot ce stii la un examen dar nu celui/celei cu care in fond, vrei sa te cunosti mai indeaproape.Nu fa pe destepul/ desteapta, daca iasa combinatia o sa aveti timp sa faceti schimb de informatie dupa ce v-ati cunoscut mai bine si va stiti pasiunile. Pentru inceput insa luati-o usor, nu faceti un rezumat al perioadei de acomodare.
6. Stilurile diferite ce ar putea reiesi din vestimentatie nu trebuie sa te determine sa iti completezi instantaneu garderoba. Hainele tale trebuie sa se asorteze intre ele si nu pantalonii lui cu bluza ei. Chiar daca unul e mai sport si altul mai clasic, nu e cazul sa te dai peste cap sa treci pe alta linie, s-ar putea sa pari ca un copil in hainele parintilor. Mentionez ca daca esti excentric, e in regula sa te mai temperezi fara a abandona originalul. Daca chiar ai idei te poti face auzit prin alte metode mult mai eficiente, nu trebuie sa te agati de niste pene puse in fund ca sa arati celorlalti ca nu esti din tipare. In plus, e corect oare sa ii supunem pe cei cu care ne plimbam de mana la priviri compatimitoare?
7. Preferata mea. Fara lamentari, fara marile ghinioane din viata, fara relatii anterioare dezastruoase. Cine vrea sa izbucneasca in lacrimi poate sa reciteasca "Fefeleaga" de Agarbiceanu dar in nici un caz sa stea la masa cu Catelusul Schiop.Nu deschide nici lista topului celor mai tari 10 betii de pana acum- daca lista se lungeste o sa ai ocazia sa faci sesiuni la dezalcolizare pe tema asta. Nu alege nici varianta "cum vad eu o relatie", fiindca aluzia e chiar grosolana si suna prea violent pentru ceea ce e numai o uvertura. Cauta sa discuti ceva obiectiv, dar vis-a-vis de care sa aveti pareri. Te intereseaza modul de rationare al celuilalt si nu jocul de-a deschisul jurnalului la pagina din mijloc.
Iata cateva linii directoare ca sa iti pastrezi echilibrul pe sfoara pe care umbli, fara insa a elimina total risul de a pica de la inaltime; in astfel de chestiuni delicate e foarte usor sa gafezi cu un minim de detaliu
Si apropos; cele 7 alineate sunt doar sugestii, ele nu au valoarea axiomelor si nici adresarea personala a sfaturilor. Numai bine!
Ma refer la reactii pe care le-am constatat frecvent, unele experimentate chiar personal si care privite de catre altii sunt catalogate ca maxime de stangacie. Ele sifoneaza imaginea de persoana controlata pe care trebuie sa o aiba in general un om, si scot la iveala complexe, insecuritati, intr-un cuvant o structura subreda pe care nimeni nu vrea sa o populeze cu afectiune. Asadar cateva sugestii, pentru a ne feri de ridicol in procesul curtarii:
1. In conditiile in care agreezi pe cineva de departe, observandu-i gesturile si reactiile nu pica in cele doua extreme spinoase: sa te blochezi intr-o admiratie care te intimideaza si te impiedica sa porti o conversatie. Cand il/o vezi transpiri, iti tremura vocea sau incerci sa te scoti debitand non-stop pe o tema elevata. Nasol. Nimeni nu vrea sa vada cat de bine ai invatat lectia cutare pe care ai primit 10 in generala, si nimeni nu vrea ca la primul contact sa fie nevoit sa aplice strategii de psihologie ca sa te faca sa te simti mai comfortabil. Ai probleme? Bine, si restul lumii la fel. Rezolva-le tu, nu astepta sa te bandajeze obiectul atentiei tale. Pe cealalta parte, la fel de bine in considerarea parerii bune despre sine, s-ar putea sa te tenteze sa "stralucesti". Nu te da in spectacol, amintesteti ca personajele grotesti dintr-o comedie sunt create tocmai prin ingrosarea anumitor trasaturi reale.In plus, nimeni nu vrea sa fie fortat sa isi faca o anumita impresie; nu esti credibil daca nu spui glume dar repeti intruna ca ai simtul umorului, spre exemplu.
2. Triunghiul amoros. Doi prieteni/ doua prietene au in vizor aceeasi "victima". Fiti fairplay, nu incercati toate combinatiile posibile, nu incercati sa va faceti alesi/ alese calcand pe capul rivalului. Daca iesiti in 3 si vezi ca nu esti interesant nu fa pe victima, du intalnirea pana la capat cu demnitate. Nu e nici o tragedie ca pentru o persoana sa nu fii chiar deosebit de special. Daca, in schimb, castigi teren, renunta sa te mai agiti suplimentar fiindca partida e oricum castigata. Altfel nu faci decat sa il superi pe celalat.
Notabila este si starea de fapt de cealalta parte a baricadei. Nu te lasa prea mult cucerit/ cucerita. Nu vrei sa pari soarecele care nu mai cada odata in capcana, pe undeva trebuie sa stii ce vrei si sa iei o decizie in acest sens.
3. Nu exagera cu contactul. E inutil sa mentionez ca telefoanele in prostie provoaca greata dar e util sa atrag atentia: grija la ce se converseaza. Cum ti-ai/ si-a petrecut ziua, nu e neaparat o optiune. Poti intreba daca i-a mers bine, asta inseamna ca daca au existat evenimente importante, te intereseaza felul in care le-a facut fata. Dar in rest, aflarea orarului rutinat e obositoare pentru ambii.
Pupatul exagerat in public se include si el aici. E de prost gust, e tamp. Daca tii la cineva, cel mai frumos este sa i-o dovedesti in intimitate si nu printre activitatile laice pe care le desfasori. Contra-argumentul "Ce are daca ne iubim?" e la fel de futil ca si cum ai spune "ce-i daca ciocolata ingrasa, mie imi place!"- da, dar si grasimea in exces din cauza lipsei de control e urata.
4. "Cine se tachineaza se iubeste". Asa fac adolescentii, dar odata cu iesirea din pubertate trebuie depasita si abordarea asta de atatare. Oamenii mari fac apel la sarm, la compatibilitate si buna intelegere, nu la ceva ce mai degraba seamana cu o transmisie din legea junglei.
5. Asculta mai mult decat povestesti. E bine sa spui tot ce stii la un examen dar nu celui/celei cu care in fond, vrei sa te cunosti mai indeaproape.Nu fa pe destepul/ desteapta, daca iasa combinatia o sa aveti timp sa faceti schimb de informatie dupa ce v-ati cunoscut mai bine si va stiti pasiunile. Pentru inceput insa luati-o usor, nu faceti un rezumat al perioadei de acomodare.
6. Stilurile diferite ce ar putea reiesi din vestimentatie nu trebuie sa te determine sa iti completezi instantaneu garderoba. Hainele tale trebuie sa se asorteze intre ele si nu pantalonii lui cu bluza ei. Chiar daca unul e mai sport si altul mai clasic, nu e cazul sa te dai peste cap sa treci pe alta linie, s-ar putea sa pari ca un copil in hainele parintilor. Mentionez ca daca esti excentric, e in regula sa te mai temperezi fara a abandona originalul. Daca chiar ai idei te poti face auzit prin alte metode mult mai eficiente, nu trebuie sa te agati de niste pene puse in fund ca sa arati celorlalti ca nu esti din tipare. In plus, e corect oare sa ii supunem pe cei cu care ne plimbam de mana la priviri compatimitoare?
7. Preferata mea. Fara lamentari, fara marile ghinioane din viata, fara relatii anterioare dezastruoase. Cine vrea sa izbucneasca in lacrimi poate sa reciteasca "Fefeleaga" de Agarbiceanu dar in nici un caz sa stea la masa cu Catelusul Schiop.Nu deschide nici lista topului celor mai tari 10 betii de pana acum- daca lista se lungeste o sa ai ocazia sa faci sesiuni la dezalcolizare pe tema asta. Nu alege nici varianta "cum vad eu o relatie", fiindca aluzia e chiar grosolana si suna prea violent pentru ceea ce e numai o uvertura. Cauta sa discuti ceva obiectiv, dar vis-a-vis de care sa aveti pareri. Te intereseaza modul de rationare al celuilalt si nu jocul de-a deschisul jurnalului la pagina din mijloc.
Iata cateva linii directoare ca sa iti pastrezi echilibrul pe sfoara pe care umbli, fara insa a elimina total risul de a pica de la inaltime; in astfel de chestiuni delicate e foarte usor sa gafezi cu un minim de detaliu
Si apropos; cele 7 alineate sunt doar sugestii, ele nu au valoarea axiomelor si nici adresarea personala a sfaturilor. Numai bine!
luni, 7 decembrie 2009
Sfadeli si alte eresuri
Vorba mamei mele "Tzuce mama tolobonu c'o intrat in rand cu omu", vin si eu cu o zicere despre aceasta campanie maloasa, electorala in care Loch Ness-ul romanesc a gazduit de mai bine de o luna atatia monstrii cati nu a crezut ca poate incape. Pe posturile de stiri am vizionat dialoguri crancene, am vazut cum s-au perindat diferite figuri cu falcile inclestate care stangeau cu dintii carpa imprimata cu sigla partidului.
Trebuie sa recunosc ca m-a prins telenovela, am trait alaturi de protagonisti si mi-am ales favortii in egala masura cu antipatizatii ca sa ajung sa ma intreb daca pot vedea realizarea unei schimbari in functie de alegerea pe care am facut-o. M-am gandit.
Initial au fost 3: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Traian Basescu si fiecare parea extras din alt fragment de literatura. Crin, incepand cu numele, promitea traditionalul final de basm cu reusita fiului cel mic, aparent mai nevolnic intre frati dar, de fapt, cel mai virtuos. Geoana avea un discurs frumos, cumpatat, de om asezat la casa lui si se vedea exotic cu noul lui ten bronzat, rumenit de staff-ul- chipurile- adus din America. Basescu, foarte cordial, cu aerul de fiu al poporului, si-a explicat greselile, a identificat niste vinovati si a cerut pe tava cateva capete.
In luptele de gherila se testeaza intotdeauna atat grosimea pielii cat si taria nervilor, asa ca cei cu obrazul gros si ros de molime au supravietuit in favorea infantului politic care a picat la primul foc.
Crinului nu i-a stat bine ca si perdant, la auzul vestii s-a suparat atat de tare incat lumea l-a suspectat de oftica dar asa schilodit cum a fost s-a redresat si a trecut la un plan B in care concentric, si el ocupa tot locul 2. A ales sa sprijine aria rosie a fostei trinitati profane, crezand ca asa va reusi sa readuca oridinea nemteasca in guvernarea romaneasca pierduta demult odata cu Hohenzollern-ii. Ei, nu era corifeul Klaus Iohannis fix de calibrul sangelui albastru sus mentionat, dar era si el neamt si avea disciplina in sange si vorba-n punga si astfel nou trupa vesela promitea multe in fata ciclopului cu dor de mare.
A venit momentul critic, din toata dulceata speculatiilor si a intrigilor pregatitoare a inceput sa se desprinda rezultatul impins de travaliul alegerilor. Eram pe bec, asteptam sa vad cum incepe noul capitol al povestii, cand firul narativ s-a incalcit intr-un detaliu, intr-un procent aprope egal si pentru Geoana si pentru Basescu. Toti au vazut in asta o frauda de un aplomb abominabil; altii cu simtul umorului au vazut probabil dorinta destinului de a nu fi partinitor cu cei doi fii asemanatori ai sai.
Asta a fost cursul-rezumat- al evenimentelor miraculoase circumscrise la final in cifrele fatidice ale voturilor dar nimeni nu s-a uitat mai atent la cei care de pe margini, din umbra, din dedesubturi, au dat viata acestui specatcol. Ei au fost adevartii martiri, pe fruntea lor s-a scurs sudoarea ravnei, vana de la a lor grumazuri a palpitat de enervare.Cei de la PSD au incercat sa bata discret din usa in usa, si-au oferit trabdafiri rosii au sperat in codul bunelor maniere si intr-o schimbare. Ei erau cei dezgustati de fostii 5 ani in care s-au simtit exploatati si trecuti prin criza, cei care platisera prea mult TVA si care se temeau de un concediu fortat la domiciliu. PD-Listii in schimb au luptat literalmente, au scandat ori de cate ori au avut ocazia, au "privit" totul din perspectiva unui meci de fotbal in care te dedici celui cu care tii.
Dar asta a fost tot, un diluviu de sentimente civice. Atat. Nimeni nu a stiut exact la final DE CE. Geoana se pare ca si-a creat antipatii pt ca e comunist. De ce e comunist? Pentru ca il are pe Iliescu in spate. Ciudat; Iliescu a fost primul presedinte postrevolutionar care s-a bucurat si de un al doilea mandat si care a avut fata relativ curata pana si in timpul presidentiei lui Basescu. In ultima vreme, insa, se pare ca a facut ceva, ca s-a uitat urat, ca a clevetit pentru ca presedintele in functie nu l-a iertat si l-a diagnosticat cu flagelul comunismului. Basescu pe de alte parte a avut nesansa sa i se sincronizeze candidatura cu aducerea aminte a unora care in 2004 au vazut un barbat lovind un copil. Nasol. Daca prietenii aia vechi nu se intalneau la un pahar sa povesteasca despre amintiri placute, acuma Basescu nu ar fi trebuit sa inventeze un soi de juramant pe Biblie care sa nu fie nici prea prea adevarat nici foarte foarte mincinos. Oricum rau nu i-a mers fiindca pe pagina cealalta nimeni nu s-a uitat sa vada daca mai scrie ceva asa ca Base a scapat de sirul intrebarilor gen "cum iesim din criza", "ce s-a intamplat pana la urma cu flota noastra", "cum sta treaba cu Guvernul nostru bastard: il mai tinem mult sau nu?". Dealtfel aceeasi bucurie l-a bloagoslovit si pe Geoana: nici el nu a trebuit sa dea raportul ca in tinerete la soacrasa cand era proaspat ginere, pe unde a fost si cu cine a umblat noaptea. Nici cu FNI nu a fost mare tam tam din moment ce toata lumea a inteles ca si baiatul isi facea banii lui de buzunar ca doar nu era sa stea tot pe capu femeii aleia care mai crestea inca 6 guri pe langa.
Una peste alta, desi nimeni nu a respectat reteta, toti au tinut sa-si scoata cu fast coptura de pe vatra si au tinut ca toti cei care gusta sa le-o laude chiar daca nu au vrut sa ne spuna ce au pus in ele. Incredientele au fost toate secrete dar important este ca ele si-au facut magia si au dat savoare.
Si toti au ras si au plans o luna de li s-a dus vestea peste mari si tari si... sapte purici pe-un picior care se potcoveau cu "n" ocale de fier simt ca e momentul sa incalec o sa si sa plec de la festin, nu pentru ca as fi prima care sparge cheful, dar pentru ca stiu ca bucatele alese pica greu si istoria asta poate fi -intr-un tarziu, numita revoluta.
Trebuie sa recunosc ca m-a prins telenovela, am trait alaturi de protagonisti si mi-am ales favortii in egala masura cu antipatizatii ca sa ajung sa ma intreb daca pot vedea realizarea unei schimbari in functie de alegerea pe care am facut-o. M-am gandit.
Initial au fost 3: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Traian Basescu si fiecare parea extras din alt fragment de literatura. Crin, incepand cu numele, promitea traditionalul final de basm cu reusita fiului cel mic, aparent mai nevolnic intre frati dar, de fapt, cel mai virtuos. Geoana avea un discurs frumos, cumpatat, de om asezat la casa lui si se vedea exotic cu noul lui ten bronzat, rumenit de staff-ul- chipurile- adus din America. Basescu, foarte cordial, cu aerul de fiu al poporului, si-a explicat greselile, a identificat niste vinovati si a cerut pe tava cateva capete.
In luptele de gherila se testeaza intotdeauna atat grosimea pielii cat si taria nervilor, asa ca cei cu obrazul gros si ros de molime au supravietuit in favorea infantului politic care a picat la primul foc.
Crinului nu i-a stat bine ca si perdant, la auzul vestii s-a suparat atat de tare incat lumea l-a suspectat de oftica dar asa schilodit cum a fost s-a redresat si a trecut la un plan B in care concentric, si el ocupa tot locul 2. A ales sa sprijine aria rosie a fostei trinitati profane, crezand ca asa va reusi sa readuca oridinea nemteasca in guvernarea romaneasca pierduta demult odata cu Hohenzollern-ii. Ei, nu era corifeul Klaus Iohannis fix de calibrul sangelui albastru sus mentionat, dar era si el neamt si avea disciplina in sange si vorba-n punga si astfel nou trupa vesela promitea multe in fata ciclopului cu dor de mare.
A venit momentul critic, din toata dulceata speculatiilor si a intrigilor pregatitoare a inceput sa se desprinda rezultatul impins de travaliul alegerilor. Eram pe bec, asteptam sa vad cum incepe noul capitol al povestii, cand firul narativ s-a incalcit intr-un detaliu, intr-un procent aprope egal si pentru Geoana si pentru Basescu. Toti au vazut in asta o frauda de un aplomb abominabil; altii cu simtul umorului au vazut probabil dorinta destinului de a nu fi partinitor cu cei doi fii asemanatori ai sai.
Asta a fost cursul-rezumat- al evenimentelor miraculoase circumscrise la final in cifrele fatidice ale voturilor dar nimeni nu s-a uitat mai atent la cei care de pe margini, din umbra, din dedesubturi, au dat viata acestui specatcol. Ei au fost adevartii martiri, pe fruntea lor s-a scurs sudoarea ravnei, vana de la a lor grumazuri a palpitat de enervare.Cei de la PSD au incercat sa bata discret din usa in usa, si-au oferit trabdafiri rosii au sperat in codul bunelor maniere si intr-o schimbare. Ei erau cei dezgustati de fostii 5 ani in care s-au simtit exploatati si trecuti prin criza, cei care platisera prea mult TVA si care se temeau de un concediu fortat la domiciliu. PD-Listii in schimb au luptat literalmente, au scandat ori de cate ori au avut ocazia, au "privit" totul din perspectiva unui meci de fotbal in care te dedici celui cu care tii.
Dar asta a fost tot, un diluviu de sentimente civice. Atat. Nimeni nu a stiut exact la final DE CE. Geoana se pare ca si-a creat antipatii pt ca e comunist. De ce e comunist? Pentru ca il are pe Iliescu in spate. Ciudat; Iliescu a fost primul presedinte postrevolutionar care s-a bucurat si de un al doilea mandat si care a avut fata relativ curata pana si in timpul presidentiei lui Basescu. In ultima vreme, insa, se pare ca a facut ceva, ca s-a uitat urat, ca a clevetit pentru ca presedintele in functie nu l-a iertat si l-a diagnosticat cu flagelul comunismului. Basescu pe de alte parte a avut nesansa sa i se sincronizeze candidatura cu aducerea aminte a unora care in 2004 au vazut un barbat lovind un copil. Nasol. Daca prietenii aia vechi nu se intalneau la un pahar sa povesteasca despre amintiri placute, acuma Basescu nu ar fi trebuit sa inventeze un soi de juramant pe Biblie care sa nu fie nici prea prea adevarat nici foarte foarte mincinos. Oricum rau nu i-a mers fiindca pe pagina cealalta nimeni nu s-a uitat sa vada daca mai scrie ceva asa ca Base a scapat de sirul intrebarilor gen "cum iesim din criza", "ce s-a intamplat pana la urma cu flota noastra", "cum sta treaba cu Guvernul nostru bastard: il mai tinem mult sau nu?". Dealtfel aceeasi bucurie l-a bloagoslovit si pe Geoana: nici el nu a trebuit sa dea raportul ca in tinerete la soacrasa cand era proaspat ginere, pe unde a fost si cu cine a umblat noaptea. Nici cu FNI nu a fost mare tam tam din moment ce toata lumea a inteles ca si baiatul isi facea banii lui de buzunar ca doar nu era sa stea tot pe capu femeii aleia care mai crestea inca 6 guri pe langa.
Una peste alta, desi nimeni nu a respectat reteta, toti au tinut sa-si scoata cu fast coptura de pe vatra si au tinut ca toti cei care gusta sa le-o laude chiar daca nu au vrut sa ne spuna ce au pus in ele. Incredientele au fost toate secrete dar important este ca ele si-au facut magia si au dat savoare.
Si toti au ras si au plans o luna de li s-a dus vestea peste mari si tari si... sapte purici pe-un picior care se potcoveau cu "n" ocale de fier simt ca e momentul sa incalec o sa si sa plec de la festin, nu pentru ca as fi prima care sparge cheful, dar pentru ca stiu ca bucatele alese pica greu si istoria asta poate fi -intr-un tarziu, numita revoluta.
luni, 23 noiembrie 2009
Nu am mai postat de ha ha. Mi s-a virusat calculatorul si pe cand l-am reparat, m-am trezit cu un volum sisific de materie ce trebuia digerata in timp util (record) si cand materia am terminat de invatat, cafeaua nu a mai avut gust asa de bun si a trebuit sa deprind din nou secretul retetei. A trecut ceva vreme, dar numai atat cat sa mi se faca dor sa scriu din nou.
In absenta redactarii de postari, am descoperit ca mecanismele mele interne antreneaza o miscare din ce in ce mai febrila a rotitelor care mesteca o materie densa. E ca si cum pasta dobandeste vascozitatea si gandurile care inainte poate ma amuzau incep sa devina acum discomfortante. Spre exemplu am si avut ceva de zis legat de oamenii pe care ii intalnesc dimineata cand merg la facultate si care imi insufla in fond caldura umana matinala care se revarsa proaspata pe trasaturi. Desi oamenii cu toate ca nu debordeaza in marea lor majoritate de originalitate si nu-si bat capul cu excentricitati, gasesc sa adauge ceva in tiparele pe care le urmeaza care le dau ceva aparte, acel element care ar fi singurul capabil sa nasca o pasiune in legatura cu ei. Asadar, montati pe directii, somnorosi si sinceri, plasati in garderoba de sezon dintr-un anumit registru al modei si cu acel mic "ceva" ca un detaliu rosu plasat hai hui, ii intalnesc cu placere si familiaritate, pe unii chiar de mai multe ori, in traseul pe care spuneam ca il fac zilnic. Ei ma fac sa ma gandesc cu placere la acest prim moment al zilei si cu toate astea in ultima perioada mi-a venit sa imi pun mainile in sold de cateva ori. Pai ce facem aici? Ne purtam ca in codru? 5 ani e pragul psihic de care nu putem trece de la gradi?
Pentru ca dintr-o data, strada, orice strada, mi se pare afectata de vorbitori la mobil care au si surzit odata cu apelul primit si zbiara sa ii auda toata lumea ce importanti sunt.
- Vaaai tu!! Nu cred!! - si racneste ca o capra- Ti-o zis el aseara asa ceva?! Ca se desparte de aia pentru tine? Nu stiu tu ce sa zic ca eu l-am vazut uitandu-se toata seara la mine. La un moment dat o si vrut sa ma pupe da nu l-am lasat ca am vazut ca si tie iti placea de el!
What?!! Deci unu: e de caca sa te auda careva vorbind prostii de genu ala la telefon. din replici nu poate rezulta decat ca ai fost azinoapte intr-un club unde ai baut si te-ai frecat de altii ca sa atragi atentia, sperand dealtfel ca au si bani ca sa pompeze in tine alcool si sa nu ramai cu paharu gol. Si doi: daca o prietena iti poveste chestii picante legate de o combinatie cu un tip, trebuie sa fi curva rau sa te bagi si tu in ecuatie si sa ii spui ca defapt chiar nu era nimic serios in legatura cu malacu pe care ea il place si crede ca sentimentul e reciproc. Cum sa strici tu mandrete de shusta si entuziasmul unei camarade? - intrebare retorica
Alta. Tot cu pipite ca astea is cele mai multe. Tipa pe la 35 de ani, rujata, buclata, cu tocuri si probabil amnezica cand s-a dat cu parfum. Ea are casca si asa vorbeste la telefon, ultimul racnet. Eu inca nu m-am obisnuit sa va oameni dialogand sub forma asta, asa ca intotdeauan cand ii vad, din pacate ii fixez cu privirea pentru ca arata ca niste ciudati care pot vorbi cu mortii si chiar o fac in public. Deci, femeia asta care clar nu-i maritata si cauta norocos sa o insoteasca toata viata, i se adreseza unuia ca de pe alalalt deal: "Hai ma Geo! Ai vazut si tu ieri ca am avut o strategie mai buna decat a avut Anca la sedinta. Mama ce priviri mi-a bagat mai ales ca am baut noi doi cafea impreuna. - si rade tare, ca o capra. DA, DA,am vazut!! ha ha ha. Pai nu stiu... Tu ce zici? Oare sa imi fac timp liber pentru inca o cafea azi? Stii ca am foarte mult de lucru sa inchei deal-u asta..." si se mataie la ultimele cuvinte ca o pisica batrana si perimata. Deci domnuca draga, nu asa ajungi sa te mariti dupa ce ti-a trecut vremea. La varsta ta te mai iau barbatii numa daca dai dovada de rabdare, maturitate, finete- da, toate lucrurile bune care vin odata cu varsta si mintea. In plus, cine dracu crezi ca aplica in Romania strategii?! La noi trebuie sa inveti ceva si dupaia sa fi in stare sa reproduci si poate chiar nu e de condamnat sistemul daca aud ca tocmai tu vrei sa dovedesti initiativa si sa pui tara la cale. In plus, poate ca tocmai asta trebuie sa eviti, sa te mai compari cu altele si nu sa faci parelele intre tine si cine stie care Anca pentru ca aduci a tipu ala disperat de la masa de prieteni care nu reuseste sa zica niciodata un banc bun si numa se face de cacao.
Ei, cred ca nu toti au cusca cu incuietoare buna...
Dar apropo de cacao si de echilibru. Aduc in discutie si de ce este in stare celalt sex si in minte imi vine automat o intamplare destul de recenta cu niste tigani.
Era dimineata pe la 7 cand am plecat mai devreme ca sa imi listez un proiect la xerox. Nu ajung bine la primul semafor ca in spatele meu aud doua voci ragusite si simt un miros de gara si alcool, combinatie care ma face sa ma intorc subtil si sa trag cu coada ochiului. 2 tigani ( nu stiu ce se intampla cu generatiile tinere ca vad ca ies tot pitici!) mititei, adica cam pana in 1,70 dar pe la vreo 30 si ceva de ani. Au pe ei blugi deschisi la culoare cu strasuri colorate pe bucute, geaca umflata de lac si adidasi, unu rosii, altu galbeni. Banuiesc ca is mahmuri dar la fel de bine se poate sa nu vorbeasca bine romana. Aud din spate ca incep sa comenteze pe tema mea "Uita si la domnisora asta ce buna ii! ha ha. Oare un'e sa duce? " Inghet si desi e lume pe strada si nu ar trebui sa imi fie frica, eu o aud foarte clar pe bunica care desi a facut numai 4 clase, e la punct cu actualitatea si imi spune tot ce vede la protv. Imi raporteaza in special fiecare caz de viol ca sa stiu sa ma feresc daca ma aflu in astfel de ipoteze. Si asta e una dintre ele!
Adevarul e ca "baietii" incep sa ma strige si sa mi se adreseze direct; vor sa stie unde ma duc, de ce ma grabesc, ba chiar sa stau un pic. E suficient sa imi schitez un scurt scenariu ca sa trec la masuri in fapt. Incep sa merg repede pe principiul ca oamenii beti nu fug dupa tine, te lasa in pace si tu scapi teafar dar astia doi is motivati rau de tot si se tin dupa mine. Acuma cand ma gandesc cred ca au facut-o de amuzament, dandu-si seama ca m-am speriat. Anyway. Cand vad ca ne bagam intr-o urmarire trec de la pas la galop si de la galop la raliu asa incat eu asud si urmaritorilor le iese alcoolul din corp. Ceea ce in mod normal ar fi durat 15 min, am ajuns la xerox in 6 min si spre marele meu ghinion era inchis. Ma simt ca in Saw. Something bad is gonna' happen. Ma intorc dezolata, cu muschii incordati, daca e ceva, cel putin pe un pigmeu il sutez la bile. La 10 mentri tiganii ajung 1,2 in dreptul meu si slava Domnului, aleg sa dea un deznodamant fericit! Zice un tigan " Ii inchis?! Vai de mine, si ai fugit pan' aici!"
=)) Era dezolat, sincer! Si lui ii parea rau ca nenorocitii de la xerox nu deschisesera sa imi rezolv eu treburile ceea ce uite ca nici lor nu le profitase!
Acuma rad, dar in dimineata aia, zau ca colturile gurii imi erau lasate in jos.
Ei bine, nu mai abuzez de rabdarea celui care citeste, o mai las si pe alta data ;)
In absenta redactarii de postari, am descoperit ca mecanismele mele interne antreneaza o miscare din ce in ce mai febrila a rotitelor care mesteca o materie densa. E ca si cum pasta dobandeste vascozitatea si gandurile care inainte poate ma amuzau incep sa devina acum discomfortante. Spre exemplu am si avut ceva de zis legat de oamenii pe care ii intalnesc dimineata cand merg la facultate si care imi insufla in fond caldura umana matinala care se revarsa proaspata pe trasaturi. Desi oamenii cu toate ca nu debordeaza in marea lor majoritate de originalitate si nu-si bat capul cu excentricitati, gasesc sa adauge ceva in tiparele pe care le urmeaza care le dau ceva aparte, acel element care ar fi singurul capabil sa nasca o pasiune in legatura cu ei. Asadar, montati pe directii, somnorosi si sinceri, plasati in garderoba de sezon dintr-un anumit registru al modei si cu acel mic "ceva" ca un detaliu rosu plasat hai hui, ii intalnesc cu placere si familiaritate, pe unii chiar de mai multe ori, in traseul pe care spuneam ca il fac zilnic. Ei ma fac sa ma gandesc cu placere la acest prim moment al zilei si cu toate astea in ultima perioada mi-a venit sa imi pun mainile in sold de cateva ori. Pai ce facem aici? Ne purtam ca in codru? 5 ani e pragul psihic de care nu putem trece de la gradi?
Pentru ca dintr-o data, strada, orice strada, mi se pare afectata de vorbitori la mobil care au si surzit odata cu apelul primit si zbiara sa ii auda toata lumea ce importanti sunt.
- Vaaai tu!! Nu cred!! - si racneste ca o capra- Ti-o zis el aseara asa ceva?! Ca se desparte de aia pentru tine? Nu stiu tu ce sa zic ca eu l-am vazut uitandu-se toata seara la mine. La un moment dat o si vrut sa ma pupe da nu l-am lasat ca am vazut ca si tie iti placea de el!
What?!! Deci unu: e de caca sa te auda careva vorbind prostii de genu ala la telefon. din replici nu poate rezulta decat ca ai fost azinoapte intr-un club unde ai baut si te-ai frecat de altii ca sa atragi atentia, sperand dealtfel ca au si bani ca sa pompeze in tine alcool si sa nu ramai cu paharu gol. Si doi: daca o prietena iti poveste chestii picante legate de o combinatie cu un tip, trebuie sa fi curva rau sa te bagi si tu in ecuatie si sa ii spui ca defapt chiar nu era nimic serios in legatura cu malacu pe care ea il place si crede ca sentimentul e reciproc. Cum sa strici tu mandrete de shusta si entuziasmul unei camarade? - intrebare retorica
Alta. Tot cu pipite ca astea is cele mai multe. Tipa pe la 35 de ani, rujata, buclata, cu tocuri si probabil amnezica cand s-a dat cu parfum. Ea are casca si asa vorbeste la telefon, ultimul racnet. Eu inca nu m-am obisnuit sa va oameni dialogand sub forma asta, asa ca intotdeauan cand ii vad, din pacate ii fixez cu privirea pentru ca arata ca niste ciudati care pot vorbi cu mortii si chiar o fac in public. Deci, femeia asta care clar nu-i maritata si cauta norocos sa o insoteasca toata viata, i se adreseza unuia ca de pe alalalt deal: "Hai ma Geo! Ai vazut si tu ieri ca am avut o strategie mai buna decat a avut Anca la sedinta. Mama ce priviri mi-a bagat mai ales ca am baut noi doi cafea impreuna. - si rade tare, ca o capra. DA, DA,am vazut!! ha ha ha. Pai nu stiu... Tu ce zici? Oare sa imi fac timp liber pentru inca o cafea azi? Stii ca am foarte mult de lucru sa inchei deal-u asta..." si se mataie la ultimele cuvinte ca o pisica batrana si perimata. Deci domnuca draga, nu asa ajungi sa te mariti dupa ce ti-a trecut vremea. La varsta ta te mai iau barbatii numa daca dai dovada de rabdare, maturitate, finete- da, toate lucrurile bune care vin odata cu varsta si mintea. In plus, cine dracu crezi ca aplica in Romania strategii?! La noi trebuie sa inveti ceva si dupaia sa fi in stare sa reproduci si poate chiar nu e de condamnat sistemul daca aud ca tocmai tu vrei sa dovedesti initiativa si sa pui tara la cale. In plus, poate ca tocmai asta trebuie sa eviti, sa te mai compari cu altele si nu sa faci parelele intre tine si cine stie care Anca pentru ca aduci a tipu ala disperat de la masa de prieteni care nu reuseste sa zica niciodata un banc bun si numa se face de cacao.
Ei, cred ca nu toti au cusca cu incuietoare buna...
Dar apropo de cacao si de echilibru. Aduc in discutie si de ce este in stare celalt sex si in minte imi vine automat o intamplare destul de recenta cu niste tigani.
Era dimineata pe la 7 cand am plecat mai devreme ca sa imi listez un proiect la xerox. Nu ajung bine la primul semafor ca in spatele meu aud doua voci ragusite si simt un miros de gara si alcool, combinatie care ma face sa ma intorc subtil si sa trag cu coada ochiului. 2 tigani ( nu stiu ce se intampla cu generatiile tinere ca vad ca ies tot pitici!) mititei, adica cam pana in 1,70 dar pe la vreo 30 si ceva de ani. Au pe ei blugi deschisi la culoare cu strasuri colorate pe bucute, geaca umflata de lac si adidasi, unu rosii, altu galbeni. Banuiesc ca is mahmuri dar la fel de bine se poate sa nu vorbeasca bine romana. Aud din spate ca incep sa comenteze pe tema mea "Uita si la domnisora asta ce buna ii! ha ha. Oare un'e sa duce? " Inghet si desi e lume pe strada si nu ar trebui sa imi fie frica, eu o aud foarte clar pe bunica care desi a facut numai 4 clase, e la punct cu actualitatea si imi spune tot ce vede la protv. Imi raporteaza in special fiecare caz de viol ca sa stiu sa ma feresc daca ma aflu in astfel de ipoteze. Si asta e una dintre ele!
Adevarul e ca "baietii" incep sa ma strige si sa mi se adreseze direct; vor sa stie unde ma duc, de ce ma grabesc, ba chiar sa stau un pic. E suficient sa imi schitez un scurt scenariu ca sa trec la masuri in fapt. Incep sa merg repede pe principiul ca oamenii beti nu fug dupa tine, te lasa in pace si tu scapi teafar dar astia doi is motivati rau de tot si se tin dupa mine. Acuma cand ma gandesc cred ca au facut-o de amuzament, dandu-si seama ca m-am speriat. Anyway. Cand vad ca ne bagam intr-o urmarire trec de la pas la galop si de la galop la raliu asa incat eu asud si urmaritorilor le iese alcoolul din corp. Ceea ce in mod normal ar fi durat 15 min, am ajuns la xerox in 6 min si spre marele meu ghinion era inchis. Ma simt ca in Saw. Something bad is gonna' happen. Ma intorc dezolata, cu muschii incordati, daca e ceva, cel putin pe un pigmeu il sutez la bile. La 10 mentri tiganii ajung 1,2 in dreptul meu si slava Domnului, aleg sa dea un deznodamant fericit! Zice un tigan " Ii inchis?! Vai de mine, si ai fugit pan' aici!"
=)) Era dezolat, sincer! Si lui ii parea rau ca nenorocitii de la xerox nu deschisesera sa imi rezolv eu treburile ceea ce uite ca nici lor nu le profitase!
Acuma rad, dar in dimineata aia, zau ca colturile gurii imi erau lasate in jos.
Ei bine, nu mai abuzez de rabdarea celui care citeste, o mai las si pe alta data ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)