Consider ca am experienta ca gazda. Am stat si singura, stau si cu o colega de apartament, am primit in vizita de la parinti, rude, prieteni pana la colegi si oameni de la gaz si electrica pentru regularizare, toata suita. Practic am inceput de la a intelege ce trebuie sa oferi si am ajuns sa constat de vizita carora ma bucur. Da, chiar si cei care vin sa citeasca contoare pot face o diferenta in comportamnetul lor atunci cand vin si dau buna-ziua fara sa aiba atitudinea ca te sterg la fund pentru ca ei se deplaseaza si iti fac maximul serviciu de a-ti citi consumul si a-ti trimite in sfarsit facturi exacte dup ce ti le-au umflat cu aproximari.
Cred in mine si ca musafir. As putea sa practic alternativ sportul vizitei, in postura de vizitat si vizitator nu la nivel de amator si mers in trening la vecina ci la modul in care iti calci hainele, suni inainte si duci o atentie celui care iti deschide usa.
Nu ma pot plange de vizitele pe care eu le-am primit, Doamne fereste! Mai toti care mi-au calcat pragul casei au fost si raman bine-veniti. Dar sesizez ca unele “dragalasenii” au fost inghitite alaturi de moda pantalonilor trapez, dragostea platonica si mancarea calda, gatita in casa. Asa de pilda, se incepe de la principiul ca mergi undeva “sa te distrezi”, nu ca sa te simti bine. Discutiile placute in care faci schimb de vesti despre cutare si cutare cunostinta iar gazda te delecteaza cu ceva bun fara sa insiste sa consume minim jumatate, “sederile” acelea in care nu stai mai mult de 3 ore si te retragi cel mai tarziu la vremea la care poti prinde ultimul autobuz, toate astea au devenit un fel de fata batrana cu plete carunte care si-a pierdut din vioiciune. Dar daca astfel de petrecere a timpului a ajuns sa fie calificata ca fastidioasa si lanceda, atunci primul lucru care imi vine in minte ca riposta, e imaginea parcului din apropierea blocului meu care protejeaza un sir de terase de soseaua principala. Ar fi un spatiu verde foarte nimerit pentru copii dar de cand tiganii au descoperit ce bine e acolo vara, parcul a primit o alta destinatie. Si poza e urmatoarea: barbati cu tricourile sintetice sau maiou-rile patate stau cu burtile la soare ( pentru ca efectiv se intind pe brodura/ iarba/ banca- mai putin!) si-si trimit copiii la cersit pe la oamenii pe care ii arata cu degetul. Stii exact daca finii psihologi de pe orizontala te vad in stare de mila dupa cum te indica sau nu aratatorul lor. Cand se strang suficienti marunti, ii trimit la alimentara dupa bere la 2 litri. Tigancile lor stau pe langa ei, descaltate de slapii scalciati ( nu inteleg de ce isi mai iau sosete?!) si cu baticurile date dupa urechi ca sa se aeriseasca. Toti striga unii la altii si traiesc intr-o simbioza aproape organica (sfidez/sfideaza biologia) cu asfaltul, praful si caldura. Dar ei chiar par ca sa se simta bine, vacarmul lor reuseste sa atinga zilnic cotele maxime de la o nunta unde toata lumea s-a imbatat, inclusiv, mireasa si socrii mari. Rasurile si vocile lor acopera zgomotul de masini asa cum facandu-ti de lucru prin casa, uiti ca ai fereastra deschisa. Ei bine, ei sa stiti ca se distreaza: cu culorile lor, alcoolul ieftin, muzica polifonica de pe celular, sclipirile aurului pe care il poarta, toate se intalnesc si isi dau mana intr-un carnaval durabil ce tine pana vine toamna si paleste caldura. Faptul ca zile in sir fac abstractie de timp si de datoria sociala a celor 8 ore zilnice de munca, 5 zile pe saptamana, este cheia de bolta a acestui edificiu fara fraie. Asta e si farmecul distractiei la care se refera lumea: o petrecere care sa dureze peste noapte, un weekend la cabana cu doua nopti in chefuri, o saptamana de dezmat la mare si tot asa, o unitate cat mai mare in care sa inghesui ras, bautura si dans pana la epuizare. Cumva cred ca oamenii isi doresc sa se razbune pe surmenajul de peste zi si vor sa simta dupa munca, ca depun acelasi efort sau poate unul si mai mare in favoarea propriilor lor capricii si hazne. Asa si cu tiganii mei. Distractia lor face legea in parc.
De la a gazdui pornisem. Ce e drept, nu contest faptul ca inclinatia mea spre dupamieze si seri in stil 5 o’clock se datoreaza si faptului ca nu ma simt deloc in largul meu organizand petreceri. Ma preocupa atat de mult ambianta, sa fie muzica pe placul tuturor, sa fie dansabila, sa fie suficient de tare dar cu toate astea sa se poata purta o conversatie, sa nu se formeze grupuri incat sa nu se mai poata interactiona, sa nu se gaseasca doi candidati pentru titlul de mascul alfa sau doua rivale la coroana de Miss, s.a.m.d Prin urmare, prefer reuniunile de pana la 10 persoane, in care avem toti loc sa sedem si sa ne uitam unii la altii, sa ne amuzam prin mimica si limbaj iar daca avem fler, si de butade. Mi se pare ca in cadrul asta relativ restrans, atat cel care primeste cat si cei care vin au datoria sa se asigure de atmosfera placuta. Musafirii sa aprecieze osteneala gazdei, iar gazda sa se bucure ca ii e casa plina si prietenii isi doresc sa o vada. Gazda trebuie sa fie atat de placuta incat sa starneasca dorinta invitatilor de a mai reveni, la fel cum si ei trebuie sa isi asigure de fiecare data meritul de a mai primi invitatii. Desi suna rigid, pentru cei care poseda bun simt, asta nu e o partida cu mutari alternative. Vine de la sine, din respect, din faptul ca si unii si altii nu raman insensibili la ceea ce s-a investit pentru o astfel de intalnire. Timp si resurse.
Deaceea, a vorbi despre tine numai cand esti anume intrebat nu e pura curtoazie ci e un prilej de a vedea cat de mult contezi in cercul respectiv. Nu o sa fac acum o poliloghie despre subiectele de conversatie care nu mi se par adecvate; de principiu, cele intime care sunt facute pentru maxim 2 perechi de urechi. In schimb o sa mai trec in revista cate un lucru, poate chiar doua, despre ce mi se pare normal sa faci cand te duci sau primesti pe cineva.
Daca tot m-am batut cu pumnul in piept ca stiu gazdui, atunci pot face o mica lista cu niste conditii sin equa non pentru a trece testul si a fi pus la adapost de cele mai dure critici.
1. Nu te zgarci, serveste intotdeauna cu mancarea si bautura de calitate pe care o ai. Nu spun sa desfaci sampania la micul dejun, insa cred ca poti sa servesti un ceai bun fara sa iti lipseasca lamaia. Neaparat trebuie sa te pregatesti de dinainte daca stii de vizita. Faptul ca pui ceva pe masa, gen „pita cu dulceata” cand iti vin musafirii nu inseamna deloc ca te-ai achitat de o minima diligenta de a arata celor care au venit ca ii asteptai cu placere.
2. Aseaza-ti oaspetii in cele mai bune locuri. Mi s-a intamplat sa fiu musafir la o persoana care intra intotdeauna inaintea mea in camera de zi ca sa ocupe locul luminos de langa fereastra. Nu uita ca oamenii care te viziteaza nu vin sa iti faca un hatar sau ca sa iti sporeasca comfortul. De astea poti profita pana la apocalipsa cand esti singur.
3. Nu discrimina oaspetii. Nici in discutie, nici in servire.
4. Nu insista. Daca observi o usoara timiditate din partea lor e in regula sa treci peste ea si sa mai incerci o data, dar nu forta pe nimeni cu nimic. Chiar daca vezi ca sunt mocofani si saliveaza dupa o bucata de prajitura, nu croseta pe marginea platoului cu dulciuri o telenovela.
5. NU RASPUNDE LA FIECARE LUCRU CARE SE PUNE IN DISCUTIE CU „ SI EU FAC SAU NU FAC ASA...” Gazdele bagatoare de seama sunt mai rele ca persoanele de acest gen pentru ca se afla pe propriul teritoriu si au avantajul de a se impune vrand nevrand.
6. Daca musafirii se comporta rau, fac deranj peste masura, sunt acizi in conversatie, nu te descumpani. Nu uita ca esti la tine acasa si ca e o alta sarcina a ta, mai neplacuta, de a pastra lucrurile in ordine. Nu te perpeli daca sa faci sau nu observatie; din punctul meu de vedere chiar trebuie sa o faci, insa intotdeauna pe un ton camaraderesc. Nu dojenesti, observi numai ceva de care cel in cauza nu si-a dat seama. Si daca nu tu, atunci cine altcineva din grup ar fi mai nimerit sa faca asta?
7. Ultima si cea mai importanta idee. Intotdeauan trece cu vederea un atac personal. Daca musafirul e in stare de atata mojicie incat sa isi stanjeneasca gazda, tu trebuie sa stii ca esti pus in postura de a-l tolera. Singurul lucru care mi se pare oportun e sa intorci cu un gest pozitiv, cu o remarca concilianta, vina lui.
Acum cateva lucruri despre musafiri:
a. In vizita respecti regulile casei respective. Daca stai pentru mai multe zile, ai grija sa nu faci din prezenta ta o povara. Nimeni nu trebuie sa te ingrijeasca, din contra, tu trebuie sa te oferi cu ajutor. Daca gazda s-ar gandi in acelasi timp ca trebuie sa te distreze si sa iti mentina buna dispozitie, la confluenta celor doua gandiri ar fi un curcubeu.
b. Fi atent la ce ii face placere gazdei. Nu trebuie sa te cheltui, banii nu trebuie sa fie un impediment la o vizita. Spre exemplu, o colega cand a venit odata la mine mi-a adus un ceai, tinand minte ca imi place sa beau zilnic. M-am bucurat foarte tare. Nu s-a gandit sa aduca ceva sa mancam amandoua ca sa nu ma mai cheltui eu; asta e in regula numai cu prietenii pentru ca va vedeti atat de des incat devin improprii surprizele astea mici. Dar cu cei cu care te vezi mai rar e bine sa ai in considerare persoana.
c. Intreab-o de propria persoana dar nu e neaparat nevoie sa o intrebi de unde are fiecare lucru din casa.
d. Nu obosi gazda cu sederea ta. Cand conversatia isi pierde din ritm, poti sa mai lasi din povesti si pe altadata.
Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa. Speram sa mai poftiti pe la noi si altadata!
