... Idei ca sa nu ne mai treaca vremea numai asa, ca sa avem planuri si sa facem disectia fiecarei zile cu o mana sigura si un ochi de cunoscator. Sa ne aliem, sa ne amintim cum stiam odata sa formam un grup, o echipa, si sa trasam linii simple. Morus a scris Utopia lui pe la 1600 si si-a spus parerea despre o lume mai buna. Cred ca ii facea o mare placere sa reciteasca pasaje din carte in momentele lui de relaxare si sa proiecteze in viitor directia pe care aveau sa alunece oamenii. Probabil ca sentimentul e extazul pe care Michelangelo l-a imprimat pe tavanul Capelei Sixtine in Geneza, e frecventa pe care uneori cineva reuseste sa o prinda si sa intre pe canalul in care se vehiculeaza informatia viitorului, planul dupa care ce e viitor va avea sa devina istorie. Asa ca intre porniri faustiene si filistine, intr-un cadru relaxat, numar si eu secvente dintr-un glob de sticla home-made.
1. E plin de literatura, de pictura, de orice. Fiecare domeniu devine hiperspecializat, compartimentat, necesita cat mai multe instructiuni pentru a-l putea interpreta si intelege. Ce-ar fi sa nu ne mai chinuim sa gasim ceva nou, ce-ar fi sa sapam mai adanc in santul pe care l-am facut deja. Sa ne uitam la specia cartilor care s-a inmultit in ritmul in care a crescut si populatia. Probabil ca fiecare om ar putea sa-si gaseasca cate un titlu fara sa-l repete de doua ori pe acelasi. E o vastitate in care nu te poti arunca fara sa pierzi directia, e aproape imposibil si sa parcurgi toate lecturile care sunt capodopere deja consacrate si inca ceva titluri bune dar care nu se bucura de atata notorietate. Oricum, la ora actuala cartile abunda intr-un hal in care creeaza panica intre cititori, ii face sa le piarda din vedere individualitatea si importanta. Sa revenim arhitectura veche si dulce ca lumina de toamna a scrierilor.
Ar trebui sa se infiinteze un institut, singular in lume, in care cei mai talentati sa scrie continuari a celor mai celebre romane, sa faca personaje din romane diferite sa se intalneasca, sa creeze o literatura "3D". E ca si cum in "Baltagul", Vitoria Lipan ar merge la servici si ar rezolva enigma mortii lui Nechifor, ca intorcandu-se acasa sa o gaseasca necajita pe Florica de moartea lui Ion si sa o consoleze. Sau Jane Eyre s-ar vizita cu Elizabeth Benett si ar discuta despre febra nesanatoasa a marisitului intretinuta de presiunea societatii. Ar putea face sondaje pe fiecare an ca sa vada ce vor oamenii sa reciteasca, ce romane sa reinvie. Nu avem nevoie de eroi noi, avem nevoie sa vedem ca cei vechi nu au imbatranit, ca sunt viabili, ca inca ne salveaza ziua.
2. Vine pictura la rand. Cred ca au curs destule curente pana acum ca se le pot numi "multe" si toate si-au atins manierismul, au exploatat asiduu filonul. Mi-ar placea ca artistii sa isi formeze un stil propriu in care sa abordeze toate curentele. Sa incerce si clasicismul si impresionismul si dadaismul si multe altele care mai sunt. Mi-ar placea sa vad o expozitie care sa imi spuna aceeasi poveste ca si cum ar fi relatata de mai multi oameni cu har.Un artist ar trebui sa fie atat tehnic cat si inventiv ca sa se poata numi un "virtuoz". Inchipuie-ti "Somnul ratiunii naste monstrii" a lui Goya alaturi de "Nasterea Venerei" a lui Botticelli ambele facute de aceeasi mana, de acelasi creier care a gandit in mai multe faze. Mi se pare o provocare care trebuie cultivata printr-un nou demers artistic.
3. Ar trebui sa se redefineasca distractia. Sincer, bautul si agatatul in club sunt niste activitati fumate si overrated. Pe de alta parte nici varianta ceaiurilor dansante si a reuninilor de salon nu pare viabila asa ca ramane sa redefinim conceputl de cafenea si club. Daca mi-as deschide o cafenea as avea in primul rand grija la mobilier: sa nu fie sofale in care sa ma afund de imi atarna apoi picioarele ca la copiii mici care deabia sed pe scaun. Sa nu fie nici scaune tari ca in antecamere. Niste fotolii tapitate par solutia ideala, muzica nu prea tare, atmosfera de Capsa. As pune ziarul zilei pe fiecare masa, as organiza seara discutii si stand-up comedy-uri in care actorul sa interactioneze cu lumea. Trebuie sa se faca ceva in privinta lipsei de interactiune intre oameni. Trebuie sa iesim din padurile in care ne-am ascuns si sa vorbim unii cu altii pentru simplul motiv ca am vazut ca avem in comun o pasiune. Asa ajungi sa vezi cum gandesc altii, sa iti dezvolti un standard de normalitate.
4. Asta e ambitia mea ascunsa: sa fac un pension de fete first class. O institutie de invatamant unde sa se puna la punct notiuni de bune maniere, cultura generala si o specializare la alegere. Femeile si-au uitat de feminitate, sunt vulgare si languroase, frivole si galagioase. Altele ar trebui sa fie aspiratiile unei adolescente de 15 ani si altele ar trebui sa detina monopolul modelelor in aces sens. As crea niste elite formate din fete care intai de toate ar avea o mare incredere in ele si ar valorifica la maxim potentialul cu care au fost inzestrate- nici un talent nu ar ramane neexploatat, toate ar fi bune ascultatoare, ar reusi sa intretina o conversatie placuta. Si ar milita impotriva pornografiei ca sa submineze statutul de pitipoanca, bucata de carne si diva.
5. Infiintarea unei organizatii internationale care sa aiba o singura activitate: derularea unui program prin care in fiecare tara dezvoltata sa se afle sedii in teritoriu si sa recruteze asa cum fac agentiile de turism, voluntari pentru Crucea Rosie. Habar nu avem in ce conditii se mai sufera, se mai moare prin unele parti ale lumii si ar trebui sa vrem sa stim.
6. As cumpara o insula undeva unde as practica un alt fel de turism. As pune in vanzare nite lozuri care sa circule timp de un an si la final, as face o tragere cu 1000 de castigatori care sa mearga pe insula 1 an si sa traiasca intr-un stat ficitv. In fiecare an as face o alta forma de guvernamant dintr-o alta epoca si ei ar trebui sa rescrie istoria si sa o corecteze, dupa ce in prealabil, ar trece niste probe si si-ar castiga fiecare pozitia sociala.
7. Johnny and the chocolate factory, Chocolate, filme care au atins un nerv sesibil si universal. O fabrica ca un fel de Disneyland dar din dulciuri, si la magazinul de prezentare de la poarta, numai produse reduse la 50%.
8. As desemna esperanto limba oficiala internationala. Deacum incolo sa se vorbeasca la orice intrunire in limba asta si demnitarii sa nu mai foloseasca casti. Cunoasterea limbii sa fie o conditie imperativa sa ajungi intr-o demnitate care include responsabilitati in plan international. Orice traducere altereaza sensul cuvintelor si puterea lor nu trebuie subapreciata
9. Un DVD cu cele mai bune bacati muzicale de-a lungul istoriei. ar trebui sa fie distribuite la revelion in pietele centrale, aruncate din avion, in carcase incasante.10.
10. Ar trebui sa se implementeze un ritual asa ca si cafeaua de dimineata: fiecare sa isi aleaga 1 zi odata la doua saptamani in care sa nu vorbeasca deloc, numai sa asculte si sa poarte o sigla pentru ca restul sa nu-l deranjeze. O sigla spre exemplu, pe care sa scrie " Eu tac. Tu ce faci?"
Deocamdata atat, pana la 100 mai este cale lunga sa ne ajunga, dar daca vreodata o sa se strecoare ceva iz de plictiseala, de prea mult, prea obositor, promit sa fiu tare, sa depasesc momentul si sa aduc in peisaj alte si alte povesti.
vineri, 15 ianuarie 2010
joi, 14 ianuarie 2010
Ma intreb cat la suta din ceea ce vad in filmele de la Hollywood reflecta realitatea din America. Daca procentul trece de 50% atunci ma tem ca o rata covarsitoare de peste ocean este invaluita in imbecilitate cu toate ca dansii au avantajul unei culturi tinere, nepatata de handicapurile vechiului continent. In loc sa se bucure ca au pacate istorice mai putine (desi si alea cateva is mari si late; ma gandesc aici la exemple elocvente cum ar fi scalvia populatiei de culoare) si sa fie societatea precoce a mileniului, americanii au niste teorii extrem de sforaitoare pentru care chiar ei au inventat o vorba exacta: "full of shit".
Propun si militeaza cu cerbicie pentru drepturile omului si ale copilului. Daca l-ai pune pe un cetatean sa-ti faca un desen cu ideea asta miloaga si mareata ( la ei totul functioneaza prin reprezentarea cu imagini. Pe clasa a a 4 a elevii se deseneaza de mana cu parintii lor si daca unul e chinuit de talent si deseneaza un peisaj de toamna, invatatoarea deduce ca e abuzat sexual) ar tranti o majoreta cu gura pana la urechi si in spate Statuia Libertatii. Pe ei monumentul ala ii salveaza cam din multe goluri emotionale- cand vor sa isi exprime patriotismul sau opinia politica si nu gasesc formulari debiteaza ceva despre simbolul libertatii si un presedinte pe care il cunosc asa, ca un fel de "no", la noi in Ardeal. Eu zic ca ei nu au gasit o solutie prea practica. Dar nu despre asta e vorba. Vreau sa subliniez gradul de ipocrizie care a trecut de varful nasului si care le scamoseaza caracterul la scara nationala.
Am vazut un episod din reality show-ul "John and Kate +8" in care un cuplu are o droaie de copii. In fata camerelor numa ii vad pe saracii oameni ca incep sa se justifice de ce se mai critica de fata cu copiii, ca si daca mai au discutii contradictorii (si chiar erau discutii si nu scandaluri!) ii lamuresc dupaia ca totul e din iubire, totul e ok. What?!! Deci e o problema faptul ca doi oameni maturi nu reusesc sa rada, sa zambeasca si sa fie Zen 15 ani pana sunt copiii mari. Pentru ca altfel exista riscul ca ei sa innebuneasca de necaz ca au un camin destramat si mami si tati nu-i iubesc. A, si e vina lor, deaia vad ca plang mai totdeauna. E insa normal si in datul lucrurilor sa lasi adolescentii sa se putaleasca pana la extrem fiindca asa isi exprima personalitatea, parintii isi dau ochii peste cap si rasufla adanc cand obraznicaturile vin si le zic ca se lasa de scoala si ca is cu burta la gura.
Lumea aia atat de departe de mine geografic, dar mai ales prin modul de gandire, ma tenteaza asa cum imi doresc si sa ma inrolez in Crucea Rosie si sa fac bine unor oameni. As putea avea o reverie in care sa incropesc 2 minute un scenariu: eu, intr-un orasel de-al lor de jucarie cu cate un exemplar din fiecare institutie de stat si un serif amamtor de "donuts" ajung acolo si dupa ce trec de ostilitatea localnicilor, le birui mentalitatea ca si popa Tanda, prin propriul exemplu. Si ajung sa le povestesc despre respect si stradania de a-l castiga, despre faptul ca pruncii lor nu cresc si in nisip si ca oamenii nasc alti oameni atunci cand ii asista pe parcursul primului stagiu al vietii. Ii conduc bland dar nu fara lipsa de autoritate pe parcursul primilor pasi. Cel mai mult mi-ar place sa ii fac pe toti sa planga cand le-as pune in vedere fatarnicia cu care isi traiesc vietile. Mama, ce i-as stoarce de lacrimi!
Intr-un episod din CSI un avocat omorase trei traficanti de droguri si la interogatoriu il intreaba retoric si cu o privire dementa pe Mac- detectivul daca chiar crede ca nu a procedat corect. Evident ca ceea ce se urmarea era reactia de aprobare a telespectatorului. Sa stea omu in fata televizorului si sa zica "Da, ba'... Sistemu' e corupt, nu mai merge, numa se fura si e plin de coruptie". Tot ce mai lipseste e diagnosticul cu sindromul Down si atunci nimeni nu va putea fi acuzat de nimic.
Chiar daca exista fisuri in sistem, faptul ca nu reusim sa ne animam in spiritul dreptatii numai cand auzim de fapte haiducesti, ne arata ca noi chiar nu intelegm ghicitoarea asta destrabalata cu Statul. Nu inteleg de ce, daca americanii tot sunt atata de imbolnaviti de idealism, de ce nu fac cat mai multe filme in care promoveze corectitudinea, reactia calculata de a raspunde in conformitate cu legea la fape sanctionabile. Daca in Westul Salbatic omorau pentru bautura, femei si aur acum nu e mult mai bine daca comit crima pe temeiul razbunarii sau a justitiei subiective. Oricum, se pare ca nimeni nu vrea sa treaca la level-ul urmator si sa vada in perspectiva ca orice imbunatatire a ceea ce critica, a sistemului mult prea viciat, vine in primul rand de la propria persoana. Toti spera ca daca au ratat cosul de gunoi, va trece imediat un tip de nota 10 si strange mizeria lor. Gresit. La toti le e scarba, nimeni nu pune mana. Si mi se pare ca americanii sunt dependenti de utopii deastea de nici doua cepe degerate (daca citeste vre-un american, sa stie ca cepele degerate sunt unitatea de valoare la noi in Romania si ca 2 cepe e un "fair price") dar cel mai probabil datorita consumului ridicat de droguri si nu datorita unui modus vivendi care prin traditie le-a format niste convingeri.
Marturisesc ca postul asta vine putin prea devreme. Inainte as fi vrut sa dau pe fata topul celor mai misto idei care chiar daca ar fi toate niste aducatoare de bani, sigur i-ar veni de hac plicitiselii si leneviei. Asa ca ma angajez ca urmatoarea postare sa fie despre... ce trebe. ;)
Propun si militeaza cu cerbicie pentru drepturile omului si ale copilului. Daca l-ai pune pe un cetatean sa-ti faca un desen cu ideea asta miloaga si mareata ( la ei totul functioneaza prin reprezentarea cu imagini. Pe clasa a a 4 a elevii se deseneaza de mana cu parintii lor si daca unul e chinuit de talent si deseneaza un peisaj de toamna, invatatoarea deduce ca e abuzat sexual) ar tranti o majoreta cu gura pana la urechi si in spate Statuia Libertatii. Pe ei monumentul ala ii salveaza cam din multe goluri emotionale- cand vor sa isi exprime patriotismul sau opinia politica si nu gasesc formulari debiteaza ceva despre simbolul libertatii si un presedinte pe care il cunosc asa, ca un fel de "no", la noi in Ardeal. Eu zic ca ei nu au gasit o solutie prea practica. Dar nu despre asta e vorba. Vreau sa subliniez gradul de ipocrizie care a trecut de varful nasului si care le scamoseaza caracterul la scara nationala.
Am vazut un episod din reality show-ul "John and Kate +8" in care un cuplu are o droaie de copii. In fata camerelor numa ii vad pe saracii oameni ca incep sa se justifice de ce se mai critica de fata cu copiii, ca si daca mai au discutii contradictorii (si chiar erau discutii si nu scandaluri!) ii lamuresc dupaia ca totul e din iubire, totul e ok. What?!! Deci e o problema faptul ca doi oameni maturi nu reusesc sa rada, sa zambeasca si sa fie Zen 15 ani pana sunt copiii mari. Pentru ca altfel exista riscul ca ei sa innebuneasca de necaz ca au un camin destramat si mami si tati nu-i iubesc. A, si e vina lor, deaia vad ca plang mai totdeauna. E insa normal si in datul lucrurilor sa lasi adolescentii sa se putaleasca pana la extrem fiindca asa isi exprima personalitatea, parintii isi dau ochii peste cap si rasufla adanc cand obraznicaturile vin si le zic ca se lasa de scoala si ca is cu burta la gura.
Lumea aia atat de departe de mine geografic, dar mai ales prin modul de gandire, ma tenteaza asa cum imi doresc si sa ma inrolez in Crucea Rosie si sa fac bine unor oameni. As putea avea o reverie in care sa incropesc 2 minute un scenariu: eu, intr-un orasel de-al lor de jucarie cu cate un exemplar din fiecare institutie de stat si un serif amamtor de "donuts" ajung acolo si dupa ce trec de ostilitatea localnicilor, le birui mentalitatea ca si popa Tanda, prin propriul exemplu. Si ajung sa le povestesc despre respect si stradania de a-l castiga, despre faptul ca pruncii lor nu cresc si in nisip si ca oamenii nasc alti oameni atunci cand ii asista pe parcursul primului stagiu al vietii. Ii conduc bland dar nu fara lipsa de autoritate pe parcursul primilor pasi. Cel mai mult mi-ar place sa ii fac pe toti sa planga cand le-as pune in vedere fatarnicia cu care isi traiesc vietile. Mama, ce i-as stoarce de lacrimi!
Intr-un episod din CSI un avocat omorase trei traficanti de droguri si la interogatoriu il intreaba retoric si cu o privire dementa pe Mac- detectivul daca chiar crede ca nu a procedat corect. Evident ca ceea ce se urmarea era reactia de aprobare a telespectatorului. Sa stea omu in fata televizorului si sa zica "Da, ba'... Sistemu' e corupt, nu mai merge, numa se fura si e plin de coruptie". Tot ce mai lipseste e diagnosticul cu sindromul Down si atunci nimeni nu va putea fi acuzat de nimic.
Chiar daca exista fisuri in sistem, faptul ca nu reusim sa ne animam in spiritul dreptatii numai cand auzim de fapte haiducesti, ne arata ca noi chiar nu intelegm ghicitoarea asta destrabalata cu Statul. Nu inteleg de ce, daca americanii tot sunt atata de imbolnaviti de idealism, de ce nu fac cat mai multe filme in care promoveze corectitudinea, reactia calculata de a raspunde in conformitate cu legea la fape sanctionabile. Daca in Westul Salbatic omorau pentru bautura, femei si aur acum nu e mult mai bine daca comit crima pe temeiul razbunarii sau a justitiei subiective. Oricum, se pare ca nimeni nu vrea sa treaca la level-ul urmator si sa vada in perspectiva ca orice imbunatatire a ceea ce critica, a sistemului mult prea viciat, vine in primul rand de la propria persoana. Toti spera ca daca au ratat cosul de gunoi, va trece imediat un tip de nota 10 si strange mizeria lor. Gresit. La toti le e scarba, nimeni nu pune mana. Si mi se pare ca americanii sunt dependenti de utopii deastea de nici doua cepe degerate (daca citeste vre-un american, sa stie ca cepele degerate sunt unitatea de valoare la noi in Romania si ca 2 cepe e un "fair price") dar cel mai probabil datorita consumului ridicat de droguri si nu datorita unui modus vivendi care prin traditie le-a format niste convingeri.
Marturisesc ca postul asta vine putin prea devreme. Inainte as fi vrut sa dau pe fata topul celor mai misto idei care chiar daca ar fi toate niste aducatoare de bani, sigur i-ar veni de hac plicitiselii si leneviei. Asa ca ma angajez ca urmatoarea postare sa fie despre... ce trebe. ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)