13 aprilie. Ultima postare a fost in 5 ale lunii.Mi-am promis ca o sa scriu mai des si uite cat a trecut si am disparut complet din peisaj.Ma  simt ca un logodnic mincinos. Cred ca daca as fi fost baiat, as fi fost in stare sa pup la maini si sa ma uit languros in ochii domnisoarele fara numar si apoi sa le abandonez ca si cand nu ar fi existat nici o promisiune. Dar nu are rost sa desfac,aici de fata, papirusul scuzelor si al parerilor de rau; important e sa stiti ca ele exista si ca as fi vrut ca pana acum sa fi scris un "Baltagul 2" sau macar jumatate, ca sa il dovedesc pe Sadoveanu cu alea 16 zile in care a fost in vana narativa.
   Ultima data am programat sa mai spun cate ceva din heraldica primelor intalniri. Sa fie, atunci. Titlul -                                                            Agatatul
Exista doua feluri de agatat: pseudo-agatatul si agatatul simplu. 
 Primul caz se refera la situatia in care subiectul activ se baga in seama cu subiectul pasiv numai de dragul de a vedea daca si cat poate. Vrea sa isi confirme niste parametri personali, cauta sa fie agreat dar nu are o curiozitate aparte pentru fiinta abordata. Este in esenta un personaj egoist care trebuie evitat pentru ca nu ofera nimic, din contra isi hraneste, nesatul, zidurile subtiri in care isi pastreaza insecuritatea . Asadar in cazul pseudo-agatatului, mecanismul nu are rolul de a te aduce mai aproape de obiectul atractiei ci are menirea de a calibra magnetismul celui care il actioneaza. Si cu cat sunt mai multi subiecti pasivi racolati pe unitate de timp cu atat creste satisfactia pentru efortul depus. Simplista, primitiva, aceasta forma de socializare poate prin exceptie sa fie edulcorata si adusa la pragul de actiune rationala atunci cand subiectul pasiv, tare in tenis, il scoate din cochilie pe agatator. Motivul ar putea fi chiar mila inspirata de un asa om speriat si lipsit de certitudini. Agtatul poate prin rabdare si intelegere sa il determine pe pradator sa se gandeasca la prioritatile demult uitate, sa il faca sa realizeze ca el exista intr-un anumit context si nu privit individual, deci sarmul sau nu are farmec daca nu este asortat cu decorul optim.
  Agatatul simplu e cel in care protagonistii sunt interesati reciproc unul de altul si cauta sa afle mai multe. Poate fi o cafea la care se pun pe tava lucruri interesante, se descopera compatibilitati si astfel intalnirea capata substanta. Sau poate fi un flirt care sa conduca la lucruri lumesti si nimic mai mult. Si vorba aia, si atata ii bine. Oricum, mergand pe varianta asta se risca mai putin sa se piarda timp. In cel mai rau caz, pot iesi cel putin la iveala semne care sa indice cat mai de timpuriu carente ireconciliabile. Prea savant? Imi pare rau, nici digestia nu e simpla si daca vrei sa aflii despre cum se hraneste corpul nu e suficient sa stii pe care parte introduci si pe care scoti.
Disectia se face sub lupa si glumele la un pahar.
  Acuma sa va spun la ce ma gandeam azi intr-un moment inghetat, la curs, cand pana si profesorul era plictisit de ce scotea pe gura. Data trecuta s-a purtat razboiul bluzei roz. Pe scurt este vorba despre o remarca care mie mi s-a parut deplasata si care ulterior, vorbind cu autorul, mi-a fost dat sa inteleg ca era
 bine intentionata si tare sincera.
   La viata mea am gafat si am umplut cateva pahare. Debutul a fost in frageda pruncie cand pur si simplu lucrurile insemnau ceva pentru mine si aveau alt inteles pentru oamenii mari. Spre exemplu, ai mei isi porecleau cunostintele cu titlu de amuzament. La unii era evident ca nu asa ii cheama, cum bunaoara au fost numiti bunicii mei materni: madre si padre dar pana sa descopar telenovelele la 11 ani nu am stiut ca au si traducere. Altii insa aveau denumiri mai elaborate care,unele, au scapat intrebarilor mele curioase si pe care le-a descurcat mintea mea fara supraveghere.
   Cei mai celebri sunt Globii, familie care si-a primit blazonul de la doamna- ea, prima, a fost Gloaba. Acuma sincer, care ar fi fost cea mai logica logica?! 1 glob, 2 globi. Prin urmare daca m-as fi dus in vizita la oamenii aia de Craciun, sigur as fi aflat toate camerele pline de globuri, ce sa mai zic de brad care ar fi stat sa cada de atatea bile. Misterul a fost elucidat, odata ce am ajuns la radacina.Eram cu mama prin oras si ne-am intalnit cu Gloaba. Tin minte ca era o zi de vara splendida. Si dand dovada de insusirea invataturilor de acasa,am salutat "Sarumana tanti Gloaba!" asta fiindca stiam ca pentru un om e muzica sa se auda strigat pe nume. Dupaia nu am inteles de ce si mama si femeia s-au crispat si in doi timpi si trei miscari si-au luat la revedere. Abia mai tarziu, dupa ce m-a luat mama deoparte si mi-a explicat defapt cine e sufletul pereche al calului mi-am dat seama unde am dat si unde a crapat. Am bifat, deatunci nu am mai gresit in sensul ala.
   Morala este ca orice lucru are valentele lui numeroase. Asa si cu sinceritatea. Nu poti sa te asezi sub egida ei pana la adanci batraneti si sa spui tot ce iti trece prin cap. Vine o vreme cand trebuie sa discerni, sa dai dovada de diplomatie si sa nu te mai bagi cu bocancii in spatiile private ale semenilor nostri. Trebuie sa faci jaloane, sa dai dovada de suplete si elasticitate. Sa ne trezim de maine cu ultimele doua cuvinte pe fundal ca sa putem continua ziua cu piruete gratioase.

reintoarsa in tzarina :)

 Absenta mea destul de lunga este graitoare: I've been doing some living dupa cum sfatuieste si o prietena pe care trebuie sa o citez integral fiindca altfel nu are farmec 'Let's do some living before we die' ( da, stiu, probabil dictonul asta l-a lansat vreun nume celebru dar eu laud gura de la care l-am auzit). Am avut cateva saptamani, cam 3, in care m-am apucat sa alerg, sa mananc dupa regimul disociat a lui Michel Montigniac, sa mai rasfoiesc una sau doua reviste/ ziare/ carti/ pagini de web si nu in ultimul rand sa ma interesez de prieteni mai vechi care au devenit mai interesenati pe zi ce trece. Dar cum de la bun inceput mi-am propus sa nu fac din acest blog niste pagini de jurnal, o sa-mi rezerv mie desertul de a-mi reaminti proaspetele evenimente si voi da curs unui topic opinent.
  O sa fie un post in rama, de data asta e nevoie si de butaforie ca sa fiti cu mine de-a lungul a ceea ce spun. Tocmai am venit dintr-o pauza de 30 de minute in care m-am uitat la ce a mai ramas din filmul ' About a boy'. Film in care Hugh Grant traieste visul majoritatii muritorilor de a nu face nimic si de a trai bine din drepturile de autor ale tatalui sau care scrisese o melodie de Craciun. Departe de a prefigura imaginea unui barbat, trantoru asta ajunge sa se imprieteneasca cu un copil care are un psihic de comandant de osti- maicasa, depresiva, incearca sa se sinucida si el are grija de ea in timp ce la scoala e mereu hartuit de ceilalti copii. Sa fi avut baiatu carisma, sa fi fost muzica din generic mergatoare la suflet, nu stiu. Dar cert este ca am intrat intr-o senzatie de ' ce misto e viata cand chiar  spui lucrurilor pe nume si te iei de guler cu ce iti iese in fata, fara sa te codesti cautand alternative'. Care lucruri? orice fel. Adevaruri de ieri, de maine, mai ales lucruri care se intampla si sunt extraordinare pentru ca tulbura rutina. Spre exemplu o mama care se recasatoreste dupa 20 de ani de la divort cu un coleg de serviciu, si el divortat, amandoi cu copii studenti, intr-un oras declarat zona defavorizata, Credeti-ma, ala aplomb. Stie toata lumea si toti vor sa se poarte normal dar nimeni nu stie cum. Populatia e in stare de soc, pe cuvant de cercetas!
   E... este ceva ce ma bazaie de ceva vreme: daca ma apuc sa scriu pe blog despre oameni care il si citesc? Sa imi permit sa fiu atat de franca sau asta ar insemna sa nu imi respect si sa imi jignesc cititorii? Sincera sa fiu, daca as face vorbire despre astfel de oameni as avea la baza exact aceeasi rezolutie ca si in celelalte dati cand am vrut sa demasc anumite uzante care personal, mi se pare ca trec drept normale desi intind la maxim coarda bunului simt. Principala mea grija este insa ca lumea nu accepta critica si reactia este una de pisica calcata pe coada: scuipa si zgarie. Ei bine, mi-am calculat riscurile, imi asum repercusiunile; gandesc ca orice fapta trebuie facuta constient si asumata fiindca genereaza consecinte. Faptul ca eu comentez astfel de acte care mi-au fost adresate este dreptul meu si nu o meschinarie a unui om care ' nu stie de gluma' sau 'cleveteste tot timpul'. La urma urmei o fac pentru ca ma amuza asemenea rationamentului din povestea cu drobul de sare si nu pentru ca vreau sa arat cu degetul de la catedra. Asadar, pornesc:
Eu, subsemnata, descoperind recent fascinatia pozelor, am gasit de cuviinta sa postez astfel de documente si in spatii publice de internet, cel mai banal exemplu fiind avatarul de pe messenger. Bun si aprobat. Mai departe cine si-ar fi pus problema ca la o simpla aparitie in care zambesc doar si nu fac nici un alt gest, bluza mea ar starni obiectii. E o bluza roz. Da, si? Nu am depasit stadiul ala in care condamnam culorile si avem impresia ca declara o intraga paradigma?! Adica voi ce intelegeti din ' wow, ce bluza ciudata'? si intrebarea se refera la o textila nevinovata, fara scris pe ea, rozalie, deloc ostentativa. Mi se pare ca aici din nou, s-a dat foc la oaia cu fata de om pe care am mai amintit-o si alta data. Fara discriminari! In plus, colega, nu e frumos sa faci remarci de genu asta. Daca tu preferi negrul, eu iti respect alegerea si nu fac nici o incursiune in gusturile tale pentru ca -e bine stiut -ca in ele si in palma omului nu te poti usura fara aprobarea lui.
 Mai departe, precum Arpad - Biciul lui Dumnezeu, ma abat asupra persoanelor de sex masculin care in ultima vreme nu mai fac lucruri de calitate. Hai sa invoc duhul blandetii si sa vorbesc in general despre ce inseamna a curta o fata.
  In primul rand sunt de acord ca lucrurile nu trebuie grabite. Daca recent ai cunoscut pe cineva nu poti pretinde ca intr-o saptamana sa il si ai la picioare, tocmai de aceea, mingea trebuie sa treaca de cateva ori fileul si intr-o parte si intr-alta si doar dupa cateva seturi se poate stabili un scor. Deci daca dupa prima intalnire fetei nu ii freamata buzele si nu roseste la cea mai mica atingere a ta, nu dispera! te incadrezi in grafic, trebuie doar sa o mai chemi de 2, 3 ori undeva.
  Totusi, nu lasa sa treaca prea mult timp. Da, facultatea ta e importanta, e de apreciat ca iti vezi de treaba, dar pana la urma nu primesti nimic daca stai la margine de drum ca omu' bun si pomu copt si astepti ca ea sa vina sa te ceara. Asadar, ori te bucuri in simplitatea ta sa te intalnesti cu o fata fara sa ai si alte pretentii, insa esti atent la gesturi pentru ca prea mult entuziasm nici porcii nu mananca, ori iti face placere sa te intalnesti cu obiectul febletii tale si demonstrezi acest lucru pentru ca esti barbat si pui lucrurile la punct. Orce caz, tipii care asteapta sa faca fetele primul pas is lucru slab. Inchei aceste indicatii aici, in functie de feed-back imi voi da seama de turnura pe care trebuie sa o ia acest subiect care merita singur, un post al sau.
   De data asta, revin mai cu spor si mai curand.