13 aprilie. Ultima postare a fost in 5 ale lunii.Mi-am promis ca o sa scriu mai des si uite cat a trecut si am disparut complet din peisaj.Ma  simt ca un logodnic mincinos. Cred ca daca as fi fost baiat, as fi fost in stare sa pup la maini si sa ma uit languros in ochii domnisoarele fara numar si apoi sa le abandonez ca si cand nu ar fi existat nici o promisiune. Dar nu are rost sa desfac,aici de fata, papirusul scuzelor si al parerilor de rau; important e sa stiti ca ele exista si ca as fi vrut ca pana acum sa fi scris un "Baltagul 2" sau macar jumatate, ca sa il dovedesc pe Sadoveanu cu alea 16 zile in care a fost in vana narativa.
   Ultima data am programat sa mai spun cate ceva din heraldica primelor intalniri. Sa fie, atunci. Titlul -                                                            Agatatul
Exista doua feluri de agatat: pseudo-agatatul si agatatul simplu. 
 Primul caz se refera la situatia in care subiectul activ se baga in seama cu subiectul pasiv numai de dragul de a vedea daca si cat poate. Vrea sa isi confirme niste parametri personali, cauta sa fie agreat dar nu are o curiozitate aparte pentru fiinta abordata. Este in esenta un personaj egoist care trebuie evitat pentru ca nu ofera nimic, din contra isi hraneste, nesatul, zidurile subtiri in care isi pastreaza insecuritatea . Asadar in cazul pseudo-agatatului, mecanismul nu are rolul de a te aduce mai aproape de obiectul atractiei ci are menirea de a calibra magnetismul celui care il actioneaza. Si cu cat sunt mai multi subiecti pasivi racolati pe unitate de timp cu atat creste satisfactia pentru efortul depus. Simplista, primitiva, aceasta forma de socializare poate prin exceptie sa fie edulcorata si adusa la pragul de actiune rationala atunci cand subiectul pasiv, tare in tenis, il scoate din cochilie pe agatator. Motivul ar putea fi chiar mila inspirata de un asa om speriat si lipsit de certitudini. Agtatul poate prin rabdare si intelegere sa il determine pe pradator sa se gandeasca la prioritatile demult uitate, sa il faca sa realizeze ca el exista intr-un anumit context si nu privit individual, deci sarmul sau nu are farmec daca nu este asortat cu decorul optim.
  Agatatul simplu e cel in care protagonistii sunt interesati reciproc unul de altul si cauta sa afle mai multe. Poate fi o cafea la care se pun pe tava lucruri interesante, se descopera compatibilitati si astfel intalnirea capata substanta. Sau poate fi un flirt care sa conduca la lucruri lumesti si nimic mai mult. Si vorba aia, si atata ii bine. Oricum, mergand pe varianta asta se risca mai putin sa se piarda timp. In cel mai rau caz, pot iesi cel putin la iveala semne care sa indice cat mai de timpuriu carente ireconciliabile. Prea savant? Imi pare rau, nici digestia nu e simpla si daca vrei sa aflii despre cum se hraneste corpul nu e suficient sa stii pe care parte introduci si pe care scoti.
Disectia se face sub lupa si glumele la un pahar.
  Acuma sa va spun la ce ma gandeam azi intr-un moment inghetat, la curs, cand pana si profesorul era plictisit de ce scotea pe gura. Data trecuta s-a purtat razboiul bluzei roz. Pe scurt este vorba despre o remarca care mie mi s-a parut deplasata si care ulterior, vorbind cu autorul, mi-a fost dat sa inteleg ca era
 bine intentionata si tare sincera.
   La viata mea am gafat si am umplut cateva pahare. Debutul a fost in frageda pruncie cand pur si simplu lucrurile insemnau ceva pentru mine si aveau alt inteles pentru oamenii mari. Spre exemplu, ai mei isi porecleau cunostintele cu titlu de amuzament. La unii era evident ca nu asa ii cheama, cum bunaoara au fost numiti bunicii mei materni: madre si padre dar pana sa descopar telenovelele la 11 ani nu am stiut ca au si traducere. Altii insa aveau denumiri mai elaborate care,unele, au scapat intrebarilor mele curioase si pe care le-a descurcat mintea mea fara supraveghere.
   Cei mai celebri sunt Globii, familie care si-a primit blazonul de la doamna- ea, prima, a fost Gloaba. Acuma sincer, care ar fi fost cea mai logica logica?! 1 glob, 2 globi. Prin urmare daca m-as fi dus in vizita la oamenii aia de Craciun, sigur as fi aflat toate camerele pline de globuri, ce sa mai zic de brad care ar fi stat sa cada de atatea bile. Misterul a fost elucidat, odata ce am ajuns la radacina.Eram cu mama prin oras si ne-am intalnit cu Gloaba. Tin minte ca era o zi de vara splendida. Si dand dovada de insusirea invataturilor de acasa,am salutat "Sarumana tanti Gloaba!" asta fiindca stiam ca pentru un om e muzica sa se auda strigat pe nume. Dupaia nu am inteles de ce si mama si femeia s-au crispat si in doi timpi si trei miscari si-au luat la revedere. Abia mai tarziu, dupa ce m-a luat mama deoparte si mi-a explicat defapt cine e sufletul pereche al calului mi-am dat seama unde am dat si unde a crapat. Am bifat, deatunci nu am mai gresit in sensul ala.
   Morala este ca orice lucru are valentele lui numeroase. Asa si cu sinceritatea. Nu poti sa te asezi sub egida ei pana la adanci batraneti si sa spui tot ce iti trece prin cap. Vine o vreme cand trebuie sa discerni, sa dai dovada de diplomatie si sa nu te mai bagi cu bocancii in spatiile private ale semenilor nostri. Trebuie sa faci jaloane, sa dai dovada de suplete si elasticitate. Sa ne trezim de maine cu ultimele doua cuvinte pe fundal ca sa putem continua ziua cu piruete gratioase.