La finalul fiecarui an fac un bilant: trec in revista toate cate au fost bune si toate cate au fost rele, toate cate s-au implinit si toate cate au ramas in mintea mea. Dintre toate, pe unele singure le regret: lucrurile care le-am ratat si pe care nu le pot repeta, momentele alea in care puteam si trebuia sa sar dar nu am facut-o pentru ca am calculat prea mult, pentru ca m-am pus la adapostul prudentei chiar cu riscul de a nu mi se intampla surprize. Imi pare rau si de planurile care nu au luat fiinta pentru ca le-am tot amanat, mi-a fost groaza sa mi le aduc aproape si sa ma aplec deasupra lor ca sa muncesc si sa le transform in realitate. In timpul acestei procesiuni de rememorare, asta e punctul in care imi plec capul si pastrez un moment de tacere; in lumea asta mare, hartuita in permanenta de posibilitati care vor sa fie si nu mai ajung sa faca saltul final in materialitate, ma gandesc cata ordine si frumusete a putut totusi sa lase o atingere divina si cate din acestea o sa pot sa le cunosc si sa le vad. Si imi cer iertare, mie si Altuia caruia ii sunt datoare cu explicatii pentru ca nu mi-am conjugat destoinic timpul si asa, nu sunt cu ceva mai buna decat as fi putut sa fiu.
 
     First the bad news and then the good news, primul fel supa si numai dupaia desert, te tarasti prin viata cu gandul ca apoi ajungi in rai, intai sari din avion cu explozibilul legat de tine ca la urma sa te instalezi in  eden cu patruzeci si ceva de fete virgine la cheremul tau. Asa ca dupa primul proces de constiinta din care incerc sa trag o concluzie si sa pun un semn de excalmare pe viitor, trag tare pe prajiturile de perspective care ma asteapta. O sa ma duc la festivalul de la Sighisoara in vara, o sa stau mai mult cu ghidul ala de conversatie in franceza, in mana, o sa am rabdare infinita, o sa imi castig proprii mei bani si mai incolo, dar nu foarte tare, pana nu imbatranesc, o sa fac turul Europei. Faptul ca tin la planurile astea si ca mi le doresc asa cum ar pofti un copil la cofeturi, ma determina sa astept anul ce vine cu nerabdarea cu care astepti dimineata in gara trenul care o sa te duca la mare. Desi stii ca o sa dureze o zi si ca noaptea nu o sa te poti odihni, calatoresti cu poza marii in minte si rezisti datorita emotiei de a sari in valuri si de a umbla descult pe nisip.
   Asa e. Noul an e noua grila de teste pe care daca o iau pot recupera terenul pierdut, pot castiga chiar distanta in directii neexplorate inca. E canonul pe care daca il zic cum trebuie, imi iese pasenta si castig licitatia in fata atator altor aspiranti la momente de fericire. La multi ani 2010!

puseuri de sinceritate

        Am cateodata niste momente de debordanta sinceritate. Ele vin imprevizibil, imi sar in spate, se dau peste cap si ies din raza mea de control, fugind in lume, in spatiul comun accesibil tuturor. Si acolo, in curtea spatiului de comunicare, in care ne dam cu totii intalnire, ele ma fac sa gandesc repede, sa repar ceea ce ele au spart, sa ma rafuiesc cu cei pe care ele i-au zgariat. Cu toate astea, faptul ca exista si le spun, ma fac sa cred ca uneori chiar reusesc sa echilibrez corect cantarul si ca platesc fara rest ceea ce primesc. Nu e nimic scartar, nimic ranchiunos in asta, e doar actiune si reactiune pe masura.
         Azi, spre exemplu, nu am reusit sa parez un comentariu pe care deobicei il fac in minte cand mai vad cate un coleg dubas la facultate. Mai ales inainte de cursuri.Cand fiecare se apuca sa glumeasca si sa vorbeasca super tare si nu mai auzi nimic, nu iti poti tine cafeaua pe banca pentru ca de fiecare data vine cate una infofolita si iti da jos totul de pe banca. Azi, cum ziceam, am stat langa o colega care ma tot intreba ce am notat, ce ne-a sublinita proful si nu ma lasa sa imi iau eu notite si sa aud ce se discuta. Si ma pomenesc numa ca ii servesc una rece, cu o fata inexpresiva: " Tu, mai pui multe intrebari stupide?"
       Parca o prinsese cineva de t***. Se uita consternata la mine, da' m-am gandit ca daca tot i-am bagat pastila acuma sa o tratez pana la capat si am ignorat-o. Lasa tu! nu ma mai tot freca atata! Ti-am zis sa-mi dai pace, nu sa-ti moara pisica! Mda, nu am fost cea mai fina dintre domnisoarele din amfiteatru, dar zau ca asa bine mi-a tihnit.
      Dupa 2 minute in care spera sa imi intorc privirea si sa se uite ostil la mine, a renuntat la razbunare si a fost atenta si a reusit culmea! sa tina pasul cu predatul.
      Alta. Am iesit zilele trecute cu un baiat. Accept invitatia, ma duc la locul si la ora stabilita si intru in compania gigelului. Dupa 5 minute acordat unui scurt tur de intrebari referitoare la mine la care tot el a raspuns, incep sa ascult povestea tristelor lui iubiri. Unele nu chiar asa triste, ba chiar pasionale, dar nu am de gand sa dau mai departe detaliile pe care eu le-am primit fara retineri. Satula de atat sentiment,zacand in pustiul blazarii  si fara ceai in cana,rostesc catre dansul " Ma tu te auzi ce spui? de jumate de ora tot de femei imi povestesti. Nu ti se pare usor anormal din moment ce si eu is tot fata si am iesit la intalnire cu tine? Acuma vrei sa fiu in asentiment cu tine si sa-mi para si mie rau ca nu ti-a iesit pasenta cu una?" Copilu ramane si el masca ca pun problema ca din topor, dar in situatii de criza se impun masuri drastice. A facut o fata de barbat dezamagit ca are langa el o lepra insa mie putin imi pasa fiindca de dinainte mi se facuse greata si ma luase cu ameteala. Imi displac tipii "lipsiti", care incearca sa acopere realitatea asta nefericita si te scot la o cafea unde incearca sa te abordeze cu istorii romantice. Ei cred ca femeile pica intotdeauna la abureli despre iubire chiar daca ele sunt de fapt one night standuri relatate cu mana la piept. Bu hu hu.
       Cand cineva o da la plezneala fie pentru ca nu-i pasa, fie ca ii convine sa pledeze intotdeauna cu argumentul "da asa's eu", cred ca mitocania/ sinceritatea care ma apuca e mai degraba o extensie a instinctului de supravietuire decat o carenta in comportament. Cu toate acestea, imi promit ca in incercarea de a deveni mai buna, voi bifa pe lista si momentele in care am ...accese de prea multa dreptate:P

Cateva sugestii

    Suntem foarte buni la rezolvat integrame, la metode de scos pete, la cea mai efiecienta reteta de a mura castraveti. Mai avem si siguranta ca stim da sfaturi si ca atunci cand cineva e trist putem fi o prezenta utila. Si nu in ultimul rand avem habar de cum ar trebui sa stea lucrurile intre un barbat si o femeie. Cand vine vorba de amor suntem categorici, batem cu pumnul in masa pana in punctul in care noi insine suntem distribuiti protagonisti in piesa. Atunci emotia atentiei primite reduce controlul, faptul ca luminile bat asupra noastra, aflarea pe scena, induce un trac care ne face sa ne purtam fara manusi... fara talent.
    Ma refer la reactii pe care le-am constatat frecvent, unele experimentate chiar personal si care privite de catre altii sunt catalogate ca maxime de stangacie. Ele sifoneaza imaginea de persoana controlata pe care trebuie sa o aiba in general un om, si scot la iveala complexe, insecuritati, intr-un cuvant o structura subreda pe care nimeni nu vrea sa o populeze cu afectiune. Asadar cateva sugestii, pentru a ne feri de ridicol in procesul curtarii:
   1. In conditiile in care agreezi pe cineva de departe, observandu-i gesturile si reactiile nu pica in cele doua extreme spinoase: sa te blochezi intr-o admiratie care te intimideaza si te impiedica sa porti o conversatie. Cand il/o vezi transpiri, iti tremura vocea sau incerci sa te scoti debitand non-stop pe o tema elevata. Nasol. Nimeni nu vrea sa vada cat de bine ai invatat lectia cutare pe care ai primit 10 in generala, si nimeni nu vrea ca la primul contact sa fie nevoit sa aplice strategii de psihologie ca sa te faca sa te simti mai comfortabil. Ai probleme? Bine, si restul lumii la fel. Rezolva-le tu, nu astepta sa te bandajeze obiectul atentiei tale. Pe cealalta parte, la fel de bine in considerarea parerii bune despre sine, s-ar putea sa te tenteze sa "stralucesti". Nu te da in spectacol, amintesteti ca personajele grotesti dintr-o comedie sunt create tocmai prin ingrosarea anumitor trasaturi reale.In plus, nimeni nu vrea sa fie fortat sa isi faca o anumita impresie; nu esti credibil daca nu spui glume dar repeti intruna ca ai simtul umorului, spre exemplu.
   2. Triunghiul amoros. Doi prieteni/ doua prietene au in vizor aceeasi "victima". Fiti fairplay, nu incercati toate combinatiile posibile, nu incercati sa va faceti alesi/ alese calcand pe capul rivalului. Daca iesiti in 3 si vezi ca nu esti interesant nu fa pe victima, du intalnirea pana la capat cu demnitate. Nu e nici o tragedie ca pentru o persoana sa nu fii chiar deosebit de special. Daca, in schimb, castigi teren, renunta sa te mai agiti suplimentar fiindca partida e oricum castigata. Altfel nu faci decat sa il superi pe celalat.
      Notabila este si starea de fapt de cealalta parte a baricadei. Nu te lasa prea mult cucerit/ cucerita. Nu vrei sa pari soarecele care nu mai cada odata in capcana, pe undeva trebuie sa stii ce vrei si sa iei o decizie in acest sens.
   3. Nu exagera cu contactul. E inutil sa mentionez ca telefoanele in prostie provoaca greata dar e util sa atrag atentia: grija la ce se converseaza. Cum ti-ai/ si-a petrecut ziua, nu e neaparat o optiune. Poti intreba daca i-a mers bine, asta inseamna ca daca au existat evenimente importante, te intereseaza felul in care le-a facut fata. Dar in rest, aflarea orarului rutinat e obositoare pentru ambii.
      Pupatul exagerat in public se include si el aici. E de prost gust, e tamp. Daca tii la cineva, cel mai frumos este sa i-o dovedesti in intimitate si nu printre activitatile laice pe care le desfasori. Contra-argumentul "Ce are daca ne iubim?" e la fel de futil ca si cum ai spune "ce-i daca ciocolata ingrasa, mie imi place!"- da, dar si grasimea in exces din cauza lipsei de control e urata.
   4. "Cine se tachineaza se iubeste". Asa fac adolescentii, dar odata cu iesirea din pubertate trebuie depasita si abordarea asta de atatare. Oamenii mari fac apel la sarm, la compatibilitate si buna intelegere, nu la ceva ce mai degraba seamana cu o transmisie din legea junglei.
   5. Asculta mai mult decat povestesti. E bine sa spui tot ce stii la un examen dar nu celui/celei cu care in fond, vrei sa te cunosti mai indeaproape.Nu fa pe destepul/ desteapta, daca iasa combinatia o sa aveti timp sa faceti schimb de informatie dupa ce v-ati cunoscut mai bine si va stiti pasiunile. Pentru inceput insa luati-o usor, nu faceti un rezumat al perioadei de acomodare.
   6. Stilurile diferite ce ar putea reiesi din vestimentatie nu trebuie sa te determine sa iti completezi instantaneu garderoba. Hainele tale trebuie sa se asorteze intre ele si nu pantalonii lui cu bluza ei. Chiar daca unul e mai sport si altul mai clasic, nu e cazul sa te dai peste cap sa treci pe alta linie, s-ar putea sa pari ca un copil in hainele parintilor. Mentionez ca daca esti excentric, e in regula sa te mai temperezi fara a abandona originalul. Daca chiar ai idei te poti face auzit prin alte metode mult mai eficiente, nu trebuie sa te agati de niste pene puse in fund ca sa arati celorlalti ca nu esti din tipare. In plus, e corect oare sa ii supunem pe cei cu care ne plimbam de mana la priviri compatimitoare?
   7. Preferata mea. Fara lamentari, fara marile ghinioane din viata, fara relatii anterioare dezastruoase. Cine vrea sa izbucneasca in lacrimi poate sa reciteasca "Fefeleaga" de Agarbiceanu dar in nici un caz sa stea la masa cu Catelusul Schiop.Nu deschide nici lista topului celor mai tari 10 betii de pana acum- daca lista se lungeste o sa ai ocazia sa faci sesiuni la dezalcolizare pe tema asta. Nu alege nici varianta "cum vad eu o relatie", fiindca aluzia e chiar grosolana si suna prea violent pentru ceea ce e numai o uvertura. Cauta sa discuti ceva obiectiv, dar vis-a-vis de care sa aveti pareri. Te intereseaza modul de rationare al celuilalt si nu jocul de-a deschisul jurnalului la pagina din mijloc.
   Iata cateva linii directoare ca sa iti pastrezi echilibrul pe sfoara pe care umbli, fara insa a elimina total risul de a pica de la inaltime; in astfel de chestiuni delicate e foarte usor sa gafezi cu un minim de detaliu
  Si apropos; cele 7 alineate sunt doar sugestii, ele nu au valoarea axiomelor si nici adresarea personala a sfaturilor. Numai bine!

Sfadeli si alte eresuri

   Vorba mamei mele "Tzuce mama tolobonu c'o intrat in rand cu omu", vin si eu cu o zicere despre aceasta campanie maloasa, electorala in care Loch Ness-ul romanesc a gazduit de mai bine de o luna atatia monstrii cati nu a crezut ca poate incape. Pe posturile de stiri am vizionat dialoguri crancene, am vazut cum s-au perindat diferite figuri cu falcile inclestate care stangeau cu dintii carpa imprimata cu sigla partidului.
    Trebuie sa recunosc ca m-a prins telenovela, am trait alaturi de protagonisti si mi-am ales favortii in egala masura cu antipatizatii ca sa ajung sa ma intreb daca pot vedea realizarea unei schimbari in functie de alegerea pe care am facut-o. M-am gandit.
    Initial au fost 3: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Traian Basescu si fiecare parea extras din alt fragment de literatura. Crin, incepand cu numele, promitea traditionalul final de basm cu reusita fiului cel mic, aparent mai nevolnic intre frati dar, de fapt, cel mai virtuos. Geoana avea un discurs frumos, cumpatat, de om asezat la casa lui si se vedea exotic cu noul lui ten bronzat, rumenit de staff-ul- chipurile- adus din America. Basescu, foarte cordial, cu aerul de fiu al poporului, si-a explicat greselile, a identificat niste vinovati si a cerut pe tava cateva capete.
     In luptele de gherila se testeaza intotdeauna atat grosimea pielii cat si taria nervilor, asa ca cei cu obrazul gros si ros de molime au supravietuit in favorea infantului politic care a picat la primul foc.
   Crinului nu i-a stat bine ca si perdant, la auzul vestii s-a suparat atat de tare incat lumea l-a suspectat de oftica dar asa schilodit cum a fost s-a redresat si a trecut la un plan B in care concentric, si el ocupa tot locul 2. A ales sa sprijine aria rosie a fostei trinitati profane, crezand ca asa va reusi sa readuca oridinea nemteasca in guvernarea romaneasca pierduta demult odata cu Hohenzollern-ii. Ei,  nu era corifeul Klaus Iohannis fix de calibrul sangelui albastru sus mentionat, dar era si el neamt si avea disciplina in sange si vorba-n punga si astfel nou trupa vesela promitea multe in fata ciclopului cu dor de mare.
   A venit momentul critic, din toata dulceata speculatiilor si a intrigilor pregatitoare a inceput sa se desprinda rezultatul impins de travaliul alegerilor. Eram pe bec, asteptam sa vad cum incepe noul capitol al povestii, cand firul narativ s-a incalcit intr-un detaliu, intr-un procent aprope egal si pentru Geoana si pentru Basescu. Toti au vazut in asta o frauda de un aplomb abominabil; altii cu simtul umorului au vazut probabil dorinta destinului de a nu fi partinitor cu cei doi fii asemanatori ai sai.
   Asta a fost cursul-rezumat- al evenimentelor miraculoase circumscrise la final in cifrele fatidice ale voturilor dar nimeni nu s-a uitat mai atent la cei care de pe margini, din umbra, din dedesubturi, au dat viata acestui specatcol. Ei au fost adevartii martiri, pe fruntea lor s-a scurs sudoarea ravnei, vana de la a lor grumazuri a palpitat de enervare.Cei de la PSD au incercat sa bata discret din usa in usa, si-au oferit trabdafiri rosii au sperat in codul bunelor maniere si intr-o schimbare. Ei erau cei dezgustati de fostii 5 ani in care s-au simtit exploatati si trecuti prin criza, cei care platisera prea mult TVA si care se temeau de un concediu fortat la domiciliu. PD-Listii in schimb au luptat literalmente, au scandat ori de cate ori au avut ocazia, au "privit" totul din perspectiva unui meci de fotbal in care te dedici celui cu care tii.
   Dar asta a fost tot, un diluviu de sentimente civice. Atat. Nimeni nu a stiut exact la final DE CE. Geoana se pare ca si-a creat antipatii pt ca e comunist. De ce e comunist? Pentru ca il are pe Iliescu in spate. Ciudat; Iliescu a fost primul presedinte postrevolutionar care s-a bucurat si de un al doilea mandat si care a avut fata relativ curata pana si in timpul presidentiei lui Basescu. In ultima vreme, insa, se pare ca a facut ceva, ca s-a uitat urat, ca a clevetit pentru ca presedintele in functie nu l-a iertat si l-a diagnosticat cu flagelul comunismului. Basescu pe de alte parte a avut nesansa sa i se sincronizeze candidatura cu aducerea aminte a unora care in 2004 au vazut un barbat lovind un copil. Nasol. Daca prietenii aia vechi nu se intalneau la un pahar sa povesteasca despre amintiri placute, acuma Basescu nu ar fi trebuit sa inventeze un soi de juramant pe Biblie care sa nu fie nici prea prea adevarat nici foarte foarte mincinos. Oricum rau nu i-a mers fiindca pe pagina cealalta nimeni nu s-a uitat sa vada daca mai scrie ceva asa ca Base a scapat de sirul intrebarilor gen "cum iesim din criza", "ce s-a intamplat pana la urma cu flota noastra", "cum sta treaba cu Guvernul nostru bastard: il mai tinem mult sau nu?". Dealtfel aceeasi bucurie l-a bloagoslovit si pe Geoana: nici el nu a trebuit sa dea raportul ca in tinerete la soacrasa cand era proaspat ginere, pe unde a fost si cu cine a umblat noaptea. Nici cu FNI nu a fost mare tam tam din moment ce toata lumea a inteles ca si baiatul isi facea banii lui de buzunar ca doar nu era sa stea tot pe capu femeii aleia care mai crestea inca 6 guri pe langa.
   Una peste alta, desi nimeni nu a respectat reteta, toti au tinut sa-si scoata cu fast coptura de pe vatra si au tinut ca toti cei care gusta sa le-o laude chiar daca nu au vrut sa ne spuna ce au pus in ele. Incredientele au fost toate secrete dar important este ca ele si-au facut magia si au dat savoare.
   Si toti au ras si au plans o luna de li s-a dus vestea peste mari si tari si... sapte purici pe-un picior care se potcoveau cu "n" ocale de fier simt ca e momentul sa incalec o sa si sa plec de la festin, nu pentru ca as fi prima care sparge cheful, dar pentru ca stiu ca bucatele alese pica greu si istoria asta poate fi -intr-un tarziu, numita revoluta.