Sfadeli si alte eresuri

   Vorba mamei mele "Tzuce mama tolobonu c'o intrat in rand cu omu", vin si eu cu o zicere despre aceasta campanie maloasa, electorala in care Loch Ness-ul romanesc a gazduit de mai bine de o luna atatia monstrii cati nu a crezut ca poate incape. Pe posturile de stiri am vizionat dialoguri crancene, am vazut cum s-au perindat diferite figuri cu falcile inclestate care stangeau cu dintii carpa imprimata cu sigla partidului.
    Trebuie sa recunosc ca m-a prins telenovela, am trait alaturi de protagonisti si mi-am ales favortii in egala masura cu antipatizatii ca sa ajung sa ma intreb daca pot vedea realizarea unei schimbari in functie de alegerea pe care am facut-o. M-am gandit.
    Initial au fost 3: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Traian Basescu si fiecare parea extras din alt fragment de literatura. Crin, incepand cu numele, promitea traditionalul final de basm cu reusita fiului cel mic, aparent mai nevolnic intre frati dar, de fapt, cel mai virtuos. Geoana avea un discurs frumos, cumpatat, de om asezat la casa lui si se vedea exotic cu noul lui ten bronzat, rumenit de staff-ul- chipurile- adus din America. Basescu, foarte cordial, cu aerul de fiu al poporului, si-a explicat greselile, a identificat niste vinovati si a cerut pe tava cateva capete.
     In luptele de gherila se testeaza intotdeauna atat grosimea pielii cat si taria nervilor, asa ca cei cu obrazul gros si ros de molime au supravietuit in favorea infantului politic care a picat la primul foc.
   Crinului nu i-a stat bine ca si perdant, la auzul vestii s-a suparat atat de tare incat lumea l-a suspectat de oftica dar asa schilodit cum a fost s-a redresat si a trecut la un plan B in care concentric, si el ocupa tot locul 2. A ales sa sprijine aria rosie a fostei trinitati profane, crezand ca asa va reusi sa readuca oridinea nemteasca in guvernarea romaneasca pierduta demult odata cu Hohenzollern-ii. Ei,  nu era corifeul Klaus Iohannis fix de calibrul sangelui albastru sus mentionat, dar era si el neamt si avea disciplina in sange si vorba-n punga si astfel nou trupa vesela promitea multe in fata ciclopului cu dor de mare.
   A venit momentul critic, din toata dulceata speculatiilor si a intrigilor pregatitoare a inceput sa se desprinda rezultatul impins de travaliul alegerilor. Eram pe bec, asteptam sa vad cum incepe noul capitol al povestii, cand firul narativ s-a incalcit intr-un detaliu, intr-un procent aprope egal si pentru Geoana si pentru Basescu. Toti au vazut in asta o frauda de un aplomb abominabil; altii cu simtul umorului au vazut probabil dorinta destinului de a nu fi partinitor cu cei doi fii asemanatori ai sai.
   Asta a fost cursul-rezumat- al evenimentelor miraculoase circumscrise la final in cifrele fatidice ale voturilor dar nimeni nu s-a uitat mai atent la cei care de pe margini, din umbra, din dedesubturi, au dat viata acestui specatcol. Ei au fost adevartii martiri, pe fruntea lor s-a scurs sudoarea ravnei, vana de la a lor grumazuri a palpitat de enervare.Cei de la PSD au incercat sa bata discret din usa in usa, si-au oferit trabdafiri rosii au sperat in codul bunelor maniere si intr-o schimbare. Ei erau cei dezgustati de fostii 5 ani in care s-au simtit exploatati si trecuti prin criza, cei care platisera prea mult TVA si care se temeau de un concediu fortat la domiciliu. PD-Listii in schimb au luptat literalmente, au scandat ori de cate ori au avut ocazia, au "privit" totul din perspectiva unui meci de fotbal in care te dedici celui cu care tii.
   Dar asta a fost tot, un diluviu de sentimente civice. Atat. Nimeni nu a stiut exact la final DE CE. Geoana se pare ca si-a creat antipatii pt ca e comunist. De ce e comunist? Pentru ca il are pe Iliescu in spate. Ciudat; Iliescu a fost primul presedinte postrevolutionar care s-a bucurat si de un al doilea mandat si care a avut fata relativ curata pana si in timpul presidentiei lui Basescu. In ultima vreme, insa, se pare ca a facut ceva, ca s-a uitat urat, ca a clevetit pentru ca presedintele in functie nu l-a iertat si l-a diagnosticat cu flagelul comunismului. Basescu pe de alte parte a avut nesansa sa i se sincronizeze candidatura cu aducerea aminte a unora care in 2004 au vazut un barbat lovind un copil. Nasol. Daca prietenii aia vechi nu se intalneau la un pahar sa povesteasca despre amintiri placute, acuma Basescu nu ar fi trebuit sa inventeze un soi de juramant pe Biblie care sa nu fie nici prea prea adevarat nici foarte foarte mincinos. Oricum rau nu i-a mers fiindca pe pagina cealalta nimeni nu s-a uitat sa vada daca mai scrie ceva asa ca Base a scapat de sirul intrebarilor gen "cum iesim din criza", "ce s-a intamplat pana la urma cu flota noastra", "cum sta treaba cu Guvernul nostru bastard: il mai tinem mult sau nu?". Dealtfel aceeasi bucurie l-a bloagoslovit si pe Geoana: nici el nu a trebuit sa dea raportul ca in tinerete la soacrasa cand era proaspat ginere, pe unde a fost si cu cine a umblat noaptea. Nici cu FNI nu a fost mare tam tam din moment ce toata lumea a inteles ca si baiatul isi facea banii lui de buzunar ca doar nu era sa stea tot pe capu femeii aleia care mai crestea inca 6 guri pe langa.
   Una peste alta, desi nimeni nu a respectat reteta, toti au tinut sa-si scoata cu fast coptura de pe vatra si au tinut ca toti cei care gusta sa le-o laude chiar daca nu au vrut sa ne spuna ce au pus in ele. Incredientele au fost toate secrete dar important este ca ele si-au facut magia si au dat savoare.
   Si toti au ras si au plans o luna de li s-a dus vestea peste mari si tari si... sapte purici pe-un picior care se potcoveau cu "n" ocale de fier simt ca e momentul sa incalec o sa si sa plec de la festin, nu pentru ca as fi prima care sparge cheful, dar pentru ca stiu ca bucatele alese pica greu si istoria asta poate fi -intr-un tarziu, numita revoluta.