Normalitatea e pana la urma aplombul unuia de a afirma ca rutina lui e aplicabila maselor si ca tot ceea ce face se incadreaza sub auspiciile Mamei Natura. Pana acuma cativa ani vedeam normalitatea ca pe cheia de la casa pe care ti-o dau parintii sa o porti la gat legata cu o sfoara pentru a nu o pierde. O consideram un apendice intrinsec al oricui de la care nu se putea deroga decat in situatii de exceptie, voluntar si argumentat, nicidecum harzardat, pe baza unui capriciu, sau chiar mai rau, tocmai in urma unui efort soldat cu esec de a nu fi deplasat, excentric, extremist.Asta inseamna evident, ca fac trimitere la acceptiunea in care normalitatea e felul dragalas de a fi al unei persoane, care in virtutea bunului simt, al punctualitatii si al datoriei de indeplinire a sarcinilor zilnice, nu se abate de la aceste precepete de o maniera suparatoare. Pe scurt, isi vede de treaba si nu incurca pe altii, iar daca are conflicte, tribulatii sau alti demoni, si-i rezolva departe de notorietate. Asadar, nu e nimic rau in a fi normal, e chiar un compliment si chiar in conditiile in care -cel putin teoretic- toata lumea poseda asa ceva. Cum adica? Sa lauzi pe cineva ca ar avea doua membre superioare si inca doua inferioare?! Iata ca da, daca stai sa te gandesti ce nasol e sa ai numai 3. Daca toti am fi frumosi, asta nu ar exclude posibilitatea ca de fiecare data cand ne intalnim cu cunoscutii pe strada sa picam cateva secunde in extaz si sa le admiram armonia figurii. Aplauze pentru cei normali! Mai tare, acolo in spate, va rog!
Apoi la a doua tura, a picat pajura si pe cealalta parte a monedei am vazut cu stupoare sensul peiorativ al notiunii. Am strans, prostita, din umeri. "Normal..." urmat de o dantela de blazare si toti inteleg ca e banal, anodin, plicticos. Schema asta e spaima femeilor de salon care nu si-ar dori neam de neamu lor sa auda asa ceva spunandu-se despre ele intr-o companie mare. Ar insemna sa fie desfiintate social, sa nu mai joace nici un rol fiindca le-a pierit flerul si inclinatia naturala- aproape talent- de a avea tinute originale si aer de singularitate pe aceasta planeta. Si acum, cu destinatie pentru toti, a fi numai normal inseamna a avea ca singur merit castigarea unui salar cu care sa te intretii, a nu mai avea glume si simt al umorului, a nu avea pasiuni, dorinte care sa te faca sa te deplasezi din sfera ta de comfort si sa te motivezeze sa faci din timp in timp ceva extraordinar. Astfel, domnilor fiti atenti la nuante, nu va pripiti sa catalogati cu voce tare si ochi galesi o domnisoara la o prima intalanire ca fiind normala. S-ar putea sa pareti natangi si lipsiti de imaginatie, normal, cum sunt toti barbatii de altfel ( sigur gandeste fraza asta daca isi da ochii peste cap si emite un suspin).
De la normalitate insa se incepe sirul. Eu nu gasesc alt debut pentru inrolarea celorlate calitati si defecte, pentru ca daca nu le pui intr-o forma,se imprastie si nu mai pot functiona neavand fundament si legaturi intre ele. Si atunci de ce nu se dicuta despre normaliate ca despre vreme? De ce nu s-au epuizat discutiile despre frumusete si ele continua sa detina un loc important in monografia preocuparilor umane?!!!Mult mai mult decat e nevoie, desigur. Imi cer scuze, dar am citit recent pe un blog o mini meditatie pe aceasta tema atingand in principiu ideea de manechin- etalon de frumusete- ce idee preconceputa, femeie frumoasa- fizic si spiritual, si aici era trecuta ca si exponent Audrey Hepburn.Gene fluturand des, capul pe spate, afect, profunzime. Deci ce culoare are aceasta poseta rosie? va intreb eu pe voi si va asigur ca voi fi foarte impresionata de cel care imi va da un raspuns corect.
BU HU.Poate ca eu am porniri mizantroape, sau poate ca toleranta mea e ca o bicicleta la care ii mai pica lantul din cand in cand. Nu stiu. Dar am avut senzatia izbitoare ca vorbesc cu o tipa gen " Eu-stiu-tot" cu care am nimerit intamplator odata la masa. Eram cu niste prieteni. Si eu eram angrenata intr-o discutie despre muzica si fata a simtit ca nu e in centrul atentiei. Cum baiatul cu care vorbeam statea langa ea si deci era tributarul ascultarii pe care i-o datora, intra ca vulturul in conversatie si incepe sa vorbeasca despre arta moderna si Jackson Pollok si fotografie, asa, random. Prima oara am constatat ca am fost neglijenta si ca o lasasem fara ocupatie iar ca sa vindec acest repros am lasat-o sa-si faca numarul si am incercat sa o aduc de pe miriste pe traseul discutiei care deja avea loc. Asa am ajuns sa vorbim despre autori si operele lor. Am afirmat la un moment dat ca in momentul in care ating pragul universalitatii, operele nu mai au paternitate, ele apartin lumii exact asa cum si telefonul nu mai este apanajul exclusiv al lui Graham Bell ci este un obiect de uz curent. Operele grandioase ajung pana la urma sa nu mai exprime neaparat o profunzime intima, ci o povata imperativa comuna, care sa nu ne lase sa uitam adevaruri mari. Fata s-a opus categoric, si-a aprins mai multe tigari, a gesticulat, va spun, mai rar asa forma de protest! Tipul era si el naucit, aflandu-se chiar langa ea, s-a simtit ca la opera in primul rand. Si atunci m-am dat pe brazda subit si i-am zis ca ii inteleg argumentele, inteleg si ca nu imi poate impartasi opinia si deaceea consimt sa incheiem cu ceea ce se chema "pozitia ei". Dintr-o data s-a luminat la fata si a replicat asa ca pentru public "Deci eu am dreptate! " (?)
Am simtit cum nu am schitat nici un gest, desi prin cap mi-au trecut multe. Unii stiu tot sau stiu despre toate cate o varianta. Nu conteaza asta, oricum, ci faptul ca tin mortis sa debiteze cu elan pe chestiuni atat de generale pe care numai individual mai merita sa te apleci si sa constati pentru tine ce inseamna . Daca mananc icre de manciuria, nu o sa-mi sun toate rudele sa le descriu experienta mea culinara. O sa stau si o sa ma gandec singura, privind pe geam, in timp ce ploua. Sper ca odata, si ei sa adere la aceasta metoda.
luni, 24 mai 2010
joi, 20 mai 2010
Vanzatoare magna cum laude
Deobicei vanzatoarele au o aroganta spcializata cu care servesc ca si cand ar impartii favoruri si servicii in stanga si in dreapta, atitudine de care am mai vorbit recent. Dar in peisaj s-a conturat o figura noua, o vanzatoare cum nu s-a mai aflat pana acum: in drum spre biblioteca ma opresc sa imi iau cafea to go de la o ghereta minuscula cu geam de ghiseu. Acolo este o doamna...matura, asa ca o mama frumoasa care chiar iti face cafeau cu drag. Stie ce beau eu si colegele mele, in ce concentratiesi cu ce aroma, facand de fiecare data cate un comentariu cumsecade si la locul lui. Iei o cafea mare, "Oooo, aveti o zi grea azi, va doresc sa va treaca mai usor", ceri mai multa menta " sigur, va relaxeaza. Cu atat stres in ziua de azi, trebuie ceva sa calmeze". Ce sa mai spun?! O dulceata femeia aia. Si zambeste cu candoarea unui inger. Nu stiu zau ce face noaptea, ce bea, ce fumeaza, ce mananca de nu e depresiva si acra in spatiul ala de 3/3 in care tot prepara cafele de diferite dimensiuni si gusturi, dar mi se pare jumatatea omului cu coif alb de panza care vinde inghetata, umbland cu masina muzicala pe strazi. Daca ar fi trait in America, doamna asta alaturi de inghetatar ar fi avut acum un brand de "coffe and ice to go" iar pe la noi ar fi ajuns numai parfum de franciza care sa stea alaturi de fornetti.
Dar nu toti cei merituosi isi primesc portia pe lumea asta, ea ramane o enclava in mijlocul crizei economice nationale unde treaba incepe sa prinda miros. Lumea incepe sa protesteze, sa se rafuiasca cu guvernul, poate chiar o sa-si aduca si furci, lopeti si torte ca sa intregeasca scenariul si sa para ca suntem din nou in epoca razmeritelor taranilor impotriva stapanirii. Lucrurile stau sifonate rau: Guvernul e incapabil si de un lucru nu se va speria niciodata- delapidare pe care o desfasoara lejer prin parghiile sale, lingand cea mai ramas de la buget asa cum lingi vasele de la facut parjituri. Si prost si fudul, ca sa rezum intr-o butada acest pol al crizei. Poporul e prost, "prosti da multi" cum genial, formula Lapusneanu chiar inainte sa-l linseze pe smecherul vornic Motoc. Poporul a facut o alegere nu demult, a stat gura-casca si a aprobat cu "ihi" de fiecare data cand s-a promis ca nu se vor reduce veniturile, nu se vor crestele taxele, vom trai bine, vom fi ok. Patasti, zice ardelelanul. Daca nu am avut inspiratia sa schimbam ceva, sa mergem pe ideea ca macar vechile lipitori sa fie indepartate de pe pielea vanata a natiei, atunci acum trebuie fie sa suportam fie sa ne repliem. Nu cred ca revolta e o solutie, fiindca nu se va rezolva nimic- par din palma nu poti scoate asa cum nici doi chei nu se pot trage de par. Dar nici nu e rau sa se agite putin spiritele sa stie de frica aia de sus. Cu toate astea, vociferarile si intrunirile sindicale de la capitala expira la fel de repede ca si lactatele. Dupa cateva zile in care nu s-a ajuns la nici un rezultat la negocieri, nimeni nu mai stie de ce s-a iesit in strada. Asa ca altundeva trebuie cautat un raspuns.
Pas cu pas, construiesc unul dupa mintea mea. La stat nu se mai poate munci, asta e clar. Toata administratie trebuie recalibrata, de la forta executiva pana la organele locale si centrale administrative fiindca acolo sunt niste debarale cu multe schelete care trebuie salubrizate. Or o actiune in forta, a unui (carui?!) organism de control ar fi binevenita, sa elimine posturile cu atributii de balet, sa le elimine apoi pe cele care sunt mai multe decat trebuie, si in ultimul rand sa treaca prin sabia si focul examenului functionarii, sau sa-i selecteze dupa criteriul randamentului si sa-i lase de caruta pe cei ineficienti. Asta ar fi un aspect. Apoi trebuie scoasa banita si vazut ce e de facut cu salariul- in nici un caz nu trebuie redus la o punguta cu doi bani care deabia ii ajunge unui cocos. Hai sa facem un plafon de salar minimal si unul maximal. Sa zicem ca nici un salar nu poate depasi 6000 ron cu tot cu sporuri, flori si bomboane si nici unul nu poate fi mai mic de 600 ron. Nu e mai bine asa, sa nu mai existe pensionari nesimtiti, bugetari nesimtiti si alti nesimtiti "no name", rude a inaltilor demnitari care isi umplu buzunarele cu lacomie? Ba poate ca da.Nu e si mai bine sa nu existe in acelasi timp muritori de foame si sa mai consume si romanii din cand in cand , nu mult, cate ceva? Din nou, raspuns afirmativ.
Mugur Isarescu spunea zilele astea ca daca vrem sa generam venit la bugetul de stat trebuie sa infiintam locuri de munca si sa facem investitii ca asa e legea banului care trebuie sa treaca prin cateva rotatii ca sa ajunga iar de unde a plecat. Deacord. Hai sa facem asa cum zice dansul ca numai el stie cu ce colac de salvare tine leul pe linia de plutire.
Cat despre cetateni, eu zic sa-si ia jucariile si sa plece. Daca nu e bine la un stapan, te duci la altul. Sluga insa si la stat si la privat nu se face,numai iti grabesti moartea. Dar o reactie decenta ar fi ca oamenii care se simt calificati si satisfac cerintele angajatorilor privati sa vina si sa ocupe locuri care si aici sunt date filfizonilor frezati si fetitelor cu fusta scurta, care mai mult beau cafea decat se achita de sarcini. Aici e sansa de a dezvolta sectorul privat la nivel occidental. Servicii de calitate la un pret cel putin nu anormal, pentru ca ar exista concurenta acum ca toata lumea ar intreprinde. Spitale private in care poti plati cu asigurare, noi firme autohtone care chiar imm-uri fiind sa concureze prin calitatea produsului cu colosii industriali care au invadat piata. Nu mai manaci gama Danone, iei de la magazinele Lechinta. Pe undeva, cred in existenta unei usite si nu cred ca sper prosteste cand ma gandesc la aceasta curba pe care ar putea-o lua economia. Sau poate ca sunt tanara si nu stiu ce vorbesc
Dar nu toti cei merituosi isi primesc portia pe lumea asta, ea ramane o enclava in mijlocul crizei economice nationale unde treaba incepe sa prinda miros. Lumea incepe sa protesteze, sa se rafuiasca cu guvernul, poate chiar o sa-si aduca si furci, lopeti si torte ca sa intregeasca scenariul si sa para ca suntem din nou in epoca razmeritelor taranilor impotriva stapanirii. Lucrurile stau sifonate rau: Guvernul e incapabil si de un lucru nu se va speria niciodata- delapidare pe care o desfasoara lejer prin parghiile sale, lingand cea mai ramas de la buget asa cum lingi vasele de la facut parjituri. Si prost si fudul, ca sa rezum intr-o butada acest pol al crizei. Poporul e prost, "prosti da multi" cum genial, formula Lapusneanu chiar inainte sa-l linseze pe smecherul vornic Motoc. Poporul a facut o alegere nu demult, a stat gura-casca si a aprobat cu "ihi" de fiecare data cand s-a promis ca nu se vor reduce veniturile, nu se vor crestele taxele, vom trai bine, vom fi ok. Patasti, zice ardelelanul. Daca nu am avut inspiratia sa schimbam ceva, sa mergem pe ideea ca macar vechile lipitori sa fie indepartate de pe pielea vanata a natiei, atunci acum trebuie fie sa suportam fie sa ne repliem. Nu cred ca revolta e o solutie, fiindca nu se va rezolva nimic- par din palma nu poti scoate asa cum nici doi chei nu se pot trage de par. Dar nici nu e rau sa se agite putin spiritele sa stie de frica aia de sus. Cu toate astea, vociferarile si intrunirile sindicale de la capitala expira la fel de repede ca si lactatele. Dupa cateva zile in care nu s-a ajuns la nici un rezultat la negocieri, nimeni nu mai stie de ce s-a iesit in strada. Asa ca altundeva trebuie cautat un raspuns.
Pas cu pas, construiesc unul dupa mintea mea. La stat nu se mai poate munci, asta e clar. Toata administratie trebuie recalibrata, de la forta executiva pana la organele locale si centrale administrative fiindca acolo sunt niste debarale cu multe schelete care trebuie salubrizate. Or o actiune in forta, a unui (carui?!) organism de control ar fi binevenita, sa elimine posturile cu atributii de balet, sa le elimine apoi pe cele care sunt mai multe decat trebuie, si in ultimul rand sa treaca prin sabia si focul examenului functionarii, sau sa-i selecteze dupa criteriul randamentului si sa-i lase de caruta pe cei ineficienti. Asta ar fi un aspect. Apoi trebuie scoasa banita si vazut ce e de facut cu salariul- in nici un caz nu trebuie redus la o punguta cu doi bani care deabia ii ajunge unui cocos. Hai sa facem un plafon de salar minimal si unul maximal. Sa zicem ca nici un salar nu poate depasi 6000 ron cu tot cu sporuri, flori si bomboane si nici unul nu poate fi mai mic de 600 ron. Nu e mai bine asa, sa nu mai existe pensionari nesimtiti, bugetari nesimtiti si alti nesimtiti "no name", rude a inaltilor demnitari care isi umplu buzunarele cu lacomie? Ba poate ca da.Nu e si mai bine sa nu existe in acelasi timp muritori de foame si sa mai consume si romanii din cand in cand , nu mult, cate ceva? Din nou, raspuns afirmativ.
Mugur Isarescu spunea zilele astea ca daca vrem sa generam venit la bugetul de stat trebuie sa infiintam locuri de munca si sa facem investitii ca asa e legea banului care trebuie sa treaca prin cateva rotatii ca sa ajunga iar de unde a plecat. Deacord. Hai sa facem asa cum zice dansul ca numai el stie cu ce colac de salvare tine leul pe linia de plutire.
Cat despre cetateni, eu zic sa-si ia jucariile si sa plece. Daca nu e bine la un stapan, te duci la altul. Sluga insa si la stat si la privat nu se face,numai iti grabesti moartea. Dar o reactie decenta ar fi ca oamenii care se simt calificati si satisfac cerintele angajatorilor privati sa vina si sa ocupe locuri care si aici sunt date filfizonilor frezati si fetitelor cu fusta scurta, care mai mult beau cafea decat se achita de sarcini. Aici e sansa de a dezvolta sectorul privat la nivel occidental. Servicii de calitate la un pret cel putin nu anormal, pentru ca ar exista concurenta acum ca toata lumea ar intreprinde. Spitale private in care poti plati cu asigurare, noi firme autohtone care chiar imm-uri fiind sa concureze prin calitatea produsului cu colosii industriali care au invadat piata. Nu mai manaci gama Danone, iei de la magazinele Lechinta. Pe undeva, cred in existenta unei usite si nu cred ca sper prosteste cand ma gandesc la aceasta curba pe care ar putea-o lua economia. Sau poate ca sunt tanara si nu stiu ce vorbesc
joi, 13 mai 2010
munca de mana a doua
Cu totii stim ce fel de bijuterie este munca si nimeni nu contesta meritele celor care o exercita fiecare de puteri. In romana "sa fi meserias" e o expresie a increderii si a marcii muncii de calitate pe care o face cineva. Multi vor sa auda asa ceva, dar putini se ridica cu adevarat la nivelul acestei zicale. Oricum, ce trebuie stiut e ca fiecare are o inclinatie si ca nimeni nu poate acoperi complet larga arie a activitatilor aducatoare de venit.
M-am gandit asa care ar fi top 5 cele mai nasoale muncii pe care nu le-as putea face, care nu mi s-ar preta pentru ca as pune semnul egal intre lehamite si trezitul de dimineata sa merg la serviciu. In ordine inversa:
5. Lucrul la 1 xerox. Nu numai ca nu am dexteritatea sa copiez foi rapid si sa le compilez in ordinea care trebuie, dar am si rau de asalt de cereri. Sa fiu intrebata tot timpul cate ceva, sa calculez nr de foi x pret, 10h pe zi, 6 zile pe saptamana, mi se pare update-ul modern la rasturnarea pietrii sisifice. Daca seara ar mai si veni un vultur si mi-ar ciuguli din ficat, uite ca as reuni sub aceelasi acoperamant doi eroi importanti ai mitologiei, ambii oameni cu spirit de sacrificiu.
4. Vanzatoare la un magazin. Nu ma intereseaza ca e alimentara, tutungerie sau orice altceva ( desi alimentara este the worst case scenario din enumerare). Iara, sa stai tu toata ziua sa tai 100g de salam cand coboara femeia in slapi sa cumpere ceva de la ABC-ul de la coltul blocului, sa te tragi de bretele si sate ai in relatii cu toti distribuitorii de apa minerala si snacks-uri, sa ai grija de marunti ca de ochii din cap, mi se pare o tragedie shakespeariana in care pana la urma toti mor. Aici de batranete si blazare.
3. Nu mi-ar placea sa fiu profesoara la un liceu, prinsa in mrejele adolescentilor salbatici care prin noile generatii arata ca le e dor de vremurile dacice cand se umbla imbracat in piei, problemele se rezolvau usor, cu paru, si noaptea se dansa cu patos in jurul focului. Pubertatea e Evul Mediu dintr-o istorie personala, prin urmare, pe langa materia din programa sforaitoare pe care as fi nevoita sa o repet generatii de-a randul, ar mai trebui sa am de-a face cu trebulatiile specifice legate de amor si neintelegere. Nu, multumesc, nu sunt un om atat de bun.
2. Zilier. Asta pentru ca iarna iti crapa mainile de frig daca ai sansa sa prinzi ceva de lucru si mai mult de atat, se pare ca munca asta dezvolta o predilectie spre alcool, tigari si femei, deci toate cele 3 napaste care s-au inghesuit care sa iasa prima din cutia Pandorei. Oricum, de temerea asta sunt oarecum ferita, fiindca ultima meteahna ma lasa rece si nu mi-ar permite sa coagulez cu ortacii. Ei si-ar face treaba cum trebuie, ar mai da cu ciocanu, ar mai fluiera dupa o fata, eu...?! As bate cuie si as asculta muzica la telefon dar deja m-as baga in domeniul gospodarului care se prosterneaza in fata belsugului mancarii si a berii si care asa isi amenajeaza ocolul.
1. Am fost ieri parte dintr-un public destinat unei actiuni intense de prozelitism. De fapt, in lumea asta, daca mai vrei sa faci ceva in care sa implici voluntariat din care sa iasa si bani trebuie sa construiesti o religie si sa-i dai drumul iar apoi sa astepti ca lumea sa o inghita si sa te urmeze.Ca o lege nescrisa, se intelege ca asta e baza care pana acuma a dovedit cel mai mare grad de fiabilitate: infratirea extrema, maxim devotata, merge numai intru ceva si nu datorita calitatilor personale. Ca oameni ne-am dezamagait unii pe altii de prea multe ori, de prea mult timp, avem un bagaj de ranchiuna, scepticism si temeri care au coagulat intr-o vedere prea mare si densa. Nu insa si in cazul unei religii unde e vorba de abandon, unde credinta vine si rade oja banuielii, impunand seductia unei idei.
In marketing s-a creat o figura de legenda, acum, nu demult. Imaginea "salesman-ului" care ca si-o ghicitoare la balci te atrage in cortului lui sa-ti dea ceva de care tu inca nu stii ca ai nevoie. Degetul lui aratator care te imbie, poarta mirosul puternic al ademenelii, gura ii zambeste dar sprancenele se curbeaza incordat si meschin. Expresia asta a fetei s-a incetatenit in ultima vreme in asa hal incat te poti astepta ca cel de langa tine cu care vorbesti sa-ti intoarca o noua moaca cand el numai s-a intors de la tine pentru cateva secunde. Si prima reactie nu intarzie- aia de a o lua la picior si a spera ca nu o sa-ti vanda nimic si o sa scapi cu buzunarul intact, pastrandu-l pentru nevoi bine determinate, insumate pe o lista si fiecare avand un motiv bine intemeiat pentru pretentia de a exista.
Doamne, ce nu vreau sa vand, mai ales lucruri pe care nu eu le-am produs. Vanzatorul. Vanzatorul imbraca tot felul de haine.In functie de ce are pe masa, e in stare sa puna pe el orice se asorteaza. Cum poti sa traiesti in echilibru cand in fiecare zi trebuie sa te iei de oameni, sa le propui targuri, sa le suporti grimasele, sa ii lasi sa te tina in usa pana termini ce ai de zis sau chiar sa te bucuri ca nu iti trantesc usa in nas si te lasa sa le rapesti cateva minute din timpul lor. Ce fel de psihic trebuie sa ai, chiar si in ipoteza in care chiar reusesti sa vinzi si sa faci sume frumoase din activitatea asta? Mi se pare ca oameni de genul asta sfarsesc seara trantindu-se pe marginea patului si adormind imbracati intr-o pozitie incomoda. Ei sunt pacientii standard ai gastritelor si a bolilor usoare de nervi.
Am ascultat azi un discurs de o ora si ceva in care au curs garla cuvinte mari ca: "Nu incerc sa va conving de nimic, va transmit doar informatie pe care si eu am primit-o", " noi vrem sa ajutam alti oameni", "cel mai bine te convingi cand vezi exemplul celor care au facut munca asta o gramada de vreme si au ajuns la un nivel inalt". Mai ales ultima fraza a fost laimotivul serii, a fost periata si purtata pe la toti ca o pereche de moaste.
Sincer, cu toate avantajele economice, nu cred ca un om normal isi alege slujba fara sa ia in calcul stresul, activitatea pe care trebuie sa o desfasoae in concret si nu in ultimul rand, daca chiar e bun la asa ceva. Ca sa te apuci sa vinzi lucruri la oameni din usa in usa, trebuie sa iti placa sa te auzi vorbind si sa te doara in cot daca cineva iti zice ca esti dobitoc si lingau. Trebuie sa ai rabdare atunci cand lumea desi e sceptica, vrea totusi sa arata ca nedumeririle ei, clarificate, demasca skepsisul. Adica suporti comentarii cu duiumul, incerci sa te faci placut. Si partea a doua a meseriei, ii bagi si pe altii in afacere si castigi pe baza unui sistem piramidal.
Ce stupid! Cine reuseste din asa ceva, foarte bine, fiecare cu ale lui. Dar ma indoiesc ca atunci cand erau mici, oamenii astia isi doreau sa faca din tantar armasar si dintr-o crema elixirul tineretii fara batranete. Plus ca dau denumiri luate din basme si asta ma deranjeaza de-a dreptul. O culoare e "sarut de zahar" sau "mangaierea nisipului", o treapta urcata in ierarhie te face sa atingi nivelul de diamant etc. Sa li se traga de la acadelele pe care probabil si le impart inainte de "training-uri"?
M-am gandit asa care ar fi top 5 cele mai nasoale muncii pe care nu le-as putea face, care nu mi s-ar preta pentru ca as pune semnul egal intre lehamite si trezitul de dimineata sa merg la serviciu. In ordine inversa:
5. Lucrul la 1 xerox. Nu numai ca nu am dexteritatea sa copiez foi rapid si sa le compilez in ordinea care trebuie, dar am si rau de asalt de cereri. Sa fiu intrebata tot timpul cate ceva, sa calculez nr de foi x pret, 10h pe zi, 6 zile pe saptamana, mi se pare update-ul modern la rasturnarea pietrii sisifice. Daca seara ar mai si veni un vultur si mi-ar ciuguli din ficat, uite ca as reuni sub aceelasi acoperamant doi eroi importanti ai mitologiei, ambii oameni cu spirit de sacrificiu.
4. Vanzatoare la un magazin. Nu ma intereseaza ca e alimentara, tutungerie sau orice altceva ( desi alimentara este the worst case scenario din enumerare). Iara, sa stai tu toata ziua sa tai 100g de salam cand coboara femeia in slapi sa cumpere ceva de la ABC-ul de la coltul blocului, sa te tragi de bretele si sate ai in relatii cu toti distribuitorii de apa minerala si snacks-uri, sa ai grija de marunti ca de ochii din cap, mi se pare o tragedie shakespeariana in care pana la urma toti mor. Aici de batranete si blazare.
3. Nu mi-ar placea sa fiu profesoara la un liceu, prinsa in mrejele adolescentilor salbatici care prin noile generatii arata ca le e dor de vremurile dacice cand se umbla imbracat in piei, problemele se rezolvau usor, cu paru, si noaptea se dansa cu patos in jurul focului. Pubertatea e Evul Mediu dintr-o istorie personala, prin urmare, pe langa materia din programa sforaitoare pe care as fi nevoita sa o repet generatii de-a randul, ar mai trebui sa am de-a face cu trebulatiile specifice legate de amor si neintelegere. Nu, multumesc, nu sunt un om atat de bun.
2. Zilier. Asta pentru ca iarna iti crapa mainile de frig daca ai sansa sa prinzi ceva de lucru si mai mult de atat, se pare ca munca asta dezvolta o predilectie spre alcool, tigari si femei, deci toate cele 3 napaste care s-au inghesuit care sa iasa prima din cutia Pandorei. Oricum, de temerea asta sunt oarecum ferita, fiindca ultima meteahna ma lasa rece si nu mi-ar permite sa coagulez cu ortacii. Ei si-ar face treaba cum trebuie, ar mai da cu ciocanu, ar mai fluiera dupa o fata, eu...?! As bate cuie si as asculta muzica la telefon dar deja m-as baga in domeniul gospodarului care se prosterneaza in fata belsugului mancarii si a berii si care asa isi amenajeaza ocolul.
1. Am fost ieri parte dintr-un public destinat unei actiuni intense de prozelitism. De fapt, in lumea asta, daca mai vrei sa faci ceva in care sa implici voluntariat din care sa iasa si bani trebuie sa construiesti o religie si sa-i dai drumul iar apoi sa astepti ca lumea sa o inghita si sa te urmeze.Ca o lege nescrisa, se intelege ca asta e baza care pana acuma a dovedit cel mai mare grad de fiabilitate: infratirea extrema, maxim devotata, merge numai intru ceva si nu datorita calitatilor personale. Ca oameni ne-am dezamagait unii pe altii de prea multe ori, de prea mult timp, avem un bagaj de ranchiuna, scepticism si temeri care au coagulat intr-o vedere prea mare si densa. Nu insa si in cazul unei religii unde e vorba de abandon, unde credinta vine si rade oja banuielii, impunand seductia unei idei.
In marketing s-a creat o figura de legenda, acum, nu demult. Imaginea "salesman-ului" care ca si-o ghicitoare la balci te atrage in cortului lui sa-ti dea ceva de care tu inca nu stii ca ai nevoie. Degetul lui aratator care te imbie, poarta mirosul puternic al ademenelii, gura ii zambeste dar sprancenele se curbeaza incordat si meschin. Expresia asta a fetei s-a incetatenit in ultima vreme in asa hal incat te poti astepta ca cel de langa tine cu care vorbesti sa-ti intoarca o noua moaca cand el numai s-a intors de la tine pentru cateva secunde. Si prima reactie nu intarzie- aia de a o lua la picior si a spera ca nu o sa-ti vanda nimic si o sa scapi cu buzunarul intact, pastrandu-l pentru nevoi bine determinate, insumate pe o lista si fiecare avand un motiv bine intemeiat pentru pretentia de a exista.
Doamne, ce nu vreau sa vand, mai ales lucruri pe care nu eu le-am produs. Vanzatorul. Vanzatorul imbraca tot felul de haine.In functie de ce are pe masa, e in stare sa puna pe el orice se asorteaza. Cum poti sa traiesti in echilibru cand in fiecare zi trebuie sa te iei de oameni, sa le propui targuri, sa le suporti grimasele, sa ii lasi sa te tina in usa pana termini ce ai de zis sau chiar sa te bucuri ca nu iti trantesc usa in nas si te lasa sa le rapesti cateva minute din timpul lor. Ce fel de psihic trebuie sa ai, chiar si in ipoteza in care chiar reusesti sa vinzi si sa faci sume frumoase din activitatea asta? Mi se pare ca oameni de genul asta sfarsesc seara trantindu-se pe marginea patului si adormind imbracati intr-o pozitie incomoda. Ei sunt pacientii standard ai gastritelor si a bolilor usoare de nervi.
Am ascultat azi un discurs de o ora si ceva in care au curs garla cuvinte mari ca: "Nu incerc sa va conving de nimic, va transmit doar informatie pe care si eu am primit-o", " noi vrem sa ajutam alti oameni", "cel mai bine te convingi cand vezi exemplul celor care au facut munca asta o gramada de vreme si au ajuns la un nivel inalt". Mai ales ultima fraza a fost laimotivul serii, a fost periata si purtata pe la toti ca o pereche de moaste.
Sincer, cu toate avantajele economice, nu cred ca un om normal isi alege slujba fara sa ia in calcul stresul, activitatea pe care trebuie sa o desfasoae in concret si nu in ultimul rand, daca chiar e bun la asa ceva. Ca sa te apuci sa vinzi lucruri la oameni din usa in usa, trebuie sa iti placa sa te auzi vorbind si sa te doara in cot daca cineva iti zice ca esti dobitoc si lingau. Trebuie sa ai rabdare atunci cand lumea desi e sceptica, vrea totusi sa arata ca nedumeririle ei, clarificate, demasca skepsisul. Adica suporti comentarii cu duiumul, incerci sa te faci placut. Si partea a doua a meseriei, ii bagi si pe altii in afacere si castigi pe baza unui sistem piramidal.
Ce stupid! Cine reuseste din asa ceva, foarte bine, fiecare cu ale lui. Dar ma indoiesc ca atunci cand erau mici, oamenii astia isi doreau sa faca din tantar armasar si dintr-o crema elixirul tineretii fara batranete. Plus ca dau denumiri luate din basme si asta ma deranjeaza de-a dreptul. O culoare e "sarut de zahar" sau "mangaierea nisipului", o treapta urcata in ierarhie te face sa atingi nivelul de diamant etc. Sa li se traga de la acadelele pe care probabil si le impart inainte de "training-uri"?
vineri, 7 mai 2010
Ajungand acasa la parinti, am fost surprinsa sa aflu inca din primele 20 de minute petrecute in frumoasa urbe ca au avut loc schimbari importante chiar pe drumul de la gara pana la domiciliu. Garla de cafenele, una dupa alta arata ca niste tarabe de lux intr-o piata de desfacere pentru cafea ca si cand dincolo de calea ferata toti locuitorii isi cultiva petecul de pamant cu faimoasele boabe aromate. Am ramas putin nedumerita de fluxul de localuri mai ales ca inima mi s-a strans usor la gandul ca nu ma voi mai putea duce in haine de casa si slapi la alimentara. Acum ne despart doua terase cu umbrelute si nume frantuzesti prin fata carora nu mai pot trece sleampata si dezinvolta ( una se intituleaza L'enigme de caffe-atatea birturi si crasme si spatii cu mese in care se sta si se bea au numele in genu asta incat nimeni nu mai vede nici un mister nici unde. Apare mai de bun simt Perla Garii, institutie neoficiala a fiecarui oras, decat cafenelele astea diletante cu nume tenebros care vor sa te induca intr-o atmosfera gen Eyes wide shut).
Insa gandirea mea nu a avut numai substanta nedensa a parerii de rau pentru tinuta comoda ci si-a constituit ca nucleu intrebarea fireasca de unde atetea firme in vremea asta de criza in care ne adancim pe zi ce trece?!
Se anunta ca in sectorul bugetar vor avea loc restructurari masive pana in iunie cand se vor reduce fondurile pentru salarii cu 25% iar cei aflati in functii de conducere ii vor tria pe angajatii din posturile de executie pe criterii de competenta. Asa ca sa nu mai creada lumea ca s-a politizat aparatul functionaresc si ca peste tot sunt numai nepoti si veri- rudele mai slabute- ale celor de la Bucuresti. Nu, frate. La noi e transparenta si gandire de soi. Exemplu cras: iei una bucata prefect il dai prin pesmet si il rogi sa isi aranjeze ca ciorapii in sertar, angajatii preferati cei mai destoinici. De ce nu se re-examineaza aparatul administrativ si in urma rezultatelor, cei mai buni candidati urmeaza sa-si pastreze serviciul, nu stiu. Ar fi prea verde in fata, ar disparea culoarea preponderent maro din peisajul cu manareli.
Asadar la stat e vai si amar, se pregateste lumea de sodoma si gomora, in timp ce sectorul privat scapa ca o oaza in pustiu de marirea tva si a cotei unice- asta se refera la impozitarea venitului ori de unde provine el, deci nu se leaga strict de privat. Sa fie asta motivul pentru care in vreme de recesiune lumea isi face cafenea si in vreme de echilibru econimic se lucra la stat? Un fel de iarna car si vara sanie? Este si asta o explicatie din moment ce prin eliminare, alte variante nu mai raman. Specula cu imobile nu se mai face, dealtfel in Romania closca aia de aur a ouat si asa prea multa vreme, nefiresc, pe doua parti. Comertul cu masini aduse de dincolo este si el in pioneze, mai ales ca se anunta noi masuri de verificare care au menirea de a sterge frica fiscului ca nu i se declara toate tranzactiile.( No, hai no! Acuma serios, cand a fost vorba ca targurile astea automobilistice sunt icoane de bilant? Acolo tot omu merge sa iasa intr-un asa hal de castig incat altu iese in pierdere). A mai ramas ceva? A, da, prostitutia, dar fetelor nu va culcati pe o ureche pentru ca de cum au timp demnitarii nostri se vor ocupa si de legalizarea ei si atunci rodul muncii voastre castigat cu atata sudoare va fi partajat si trimis fractie la bugetul hulpav al statului.
Asa cum Nouriel Roubini a prezis criza economica, asa ma avant si eu intr-o profetie care daca se adevereste si mi se atribuie, nu mai trebuie, intr-un final sa castig la loto. Eu zic ca in 10 ani istoria va descrie situatia actuala ca pe a treia conflagratie mondiala dusa pe plan diplomatic in care americanii au injunghiat economia Uniunii Europene. Deindata ce au vazut ca le scade dolarul si petrolul din Irak nu mai da pe dinafara, au luat mai in serios amenintarea Euro si l-au lucrat pe la spate, asa cum i-a facut si Spanul lui Harap-Alb. Intai s-au dat loviti, criza cica le-a pleznit pantalonii in fund si nu mai au cu ce-i carpii, ca apoi, organizatiile corporatiste cu capital majoritar american sa se retraga in reflux din Europa. Pasul 1. sistarea grosului din tranzactiile economice Europa- S.U.A. Pasul 2. vine Obama si pune tara la perfuzii cat e ea de mare si de capitalista. Statul face niste manevre forte printre care se face actionar la cateva intreprinderi mari, pe unele le si cumpara, iarta de datorii, confisca averile bancherilor tampitei care au facut posibila criza si uite asa termina de maturat prin casa. Vorba aia: Once you go black you can never go back adica unde si-a bagat Obama coada, nu se mai merita sa o scoti. Se pare astfel, ca nu mai departe de un dublu click american, zona euro face pe epileptica si ameninta sa se dezintegreze. A picat Grecia, economistii anunta la rand Spania si Portugalia dar eu pariez pe ce zice mama si anume ca Romania le ia pe astea doua din urma.
Ce se intampla cu Uniunea Europeana daca nu mai avem moneda unica? Ma ingrozesc sa ma gandesc la regresul care ne paste. Si totusi, daca asa ni se schimba Guvernul si Presedintia....
Insa gandirea mea nu a avut numai substanta nedensa a parerii de rau pentru tinuta comoda ci si-a constituit ca nucleu intrebarea fireasca de unde atetea firme in vremea asta de criza in care ne adancim pe zi ce trece?!
Se anunta ca in sectorul bugetar vor avea loc restructurari masive pana in iunie cand se vor reduce fondurile pentru salarii cu 25% iar cei aflati in functii de conducere ii vor tria pe angajatii din posturile de executie pe criterii de competenta. Asa ca sa nu mai creada lumea ca s-a politizat aparatul functionaresc si ca peste tot sunt numai nepoti si veri- rudele mai slabute- ale celor de la Bucuresti. Nu, frate. La noi e transparenta si gandire de soi. Exemplu cras: iei una bucata prefect il dai prin pesmet si il rogi sa isi aranjeze ca ciorapii in sertar, angajatii preferati cei mai destoinici. De ce nu se re-examineaza aparatul administrativ si in urma rezultatelor, cei mai buni candidati urmeaza sa-si pastreze serviciul, nu stiu. Ar fi prea verde in fata, ar disparea culoarea preponderent maro din peisajul cu manareli.
Asadar la stat e vai si amar, se pregateste lumea de sodoma si gomora, in timp ce sectorul privat scapa ca o oaza in pustiu de marirea tva si a cotei unice- asta se refera la impozitarea venitului ori de unde provine el, deci nu se leaga strict de privat. Sa fie asta motivul pentru care in vreme de recesiune lumea isi face cafenea si in vreme de echilibru econimic se lucra la stat? Un fel de iarna car si vara sanie? Este si asta o explicatie din moment ce prin eliminare, alte variante nu mai raman. Specula cu imobile nu se mai face, dealtfel in Romania closca aia de aur a ouat si asa prea multa vreme, nefiresc, pe doua parti. Comertul cu masini aduse de dincolo este si el in pioneze, mai ales ca se anunta noi masuri de verificare care au menirea de a sterge frica fiscului ca nu i se declara toate tranzactiile.( No, hai no! Acuma serios, cand a fost vorba ca targurile astea automobilistice sunt icoane de bilant? Acolo tot omu merge sa iasa intr-un asa hal de castig incat altu iese in pierdere). A mai ramas ceva? A, da, prostitutia, dar fetelor nu va culcati pe o ureche pentru ca de cum au timp demnitarii nostri se vor ocupa si de legalizarea ei si atunci rodul muncii voastre castigat cu atata sudoare va fi partajat si trimis fractie la bugetul hulpav al statului.
Asa cum Nouriel Roubini a prezis criza economica, asa ma avant si eu intr-o profetie care daca se adevereste si mi se atribuie, nu mai trebuie, intr-un final sa castig la loto. Eu zic ca in 10 ani istoria va descrie situatia actuala ca pe a treia conflagratie mondiala dusa pe plan diplomatic in care americanii au injunghiat economia Uniunii Europene. Deindata ce au vazut ca le scade dolarul si petrolul din Irak nu mai da pe dinafara, au luat mai in serios amenintarea Euro si l-au lucrat pe la spate, asa cum i-a facut si Spanul lui Harap-Alb. Intai s-au dat loviti, criza cica le-a pleznit pantalonii in fund si nu mai au cu ce-i carpii, ca apoi, organizatiile corporatiste cu capital majoritar american sa se retraga in reflux din Europa. Pasul 1. sistarea grosului din tranzactiile economice Europa- S.U.A. Pasul 2. vine Obama si pune tara la perfuzii cat e ea de mare si de capitalista. Statul face niste manevre forte printre care se face actionar la cateva intreprinderi mari, pe unele le si cumpara, iarta de datorii, confisca averile bancherilor tampitei care au facut posibila criza si uite asa termina de maturat prin casa. Vorba aia: Once you go black you can never go back adica unde si-a bagat Obama coada, nu se mai merita sa o scoti. Se pare astfel, ca nu mai departe de un dublu click american, zona euro face pe epileptica si ameninta sa se dezintegreze. A picat Grecia, economistii anunta la rand Spania si Portugalia dar eu pariez pe ce zice mama si anume ca Romania le ia pe astea doua din urma.
Ce se intampla cu Uniunea Europeana daca nu mai avem moneda unica? Ma ingrozesc sa ma gandesc la regresul care ne paste. Si totusi, daca asa ni se schimba Guvernul si Presedintia....
luni, 3 mai 2010
Soare afara si cafeaua nu a fost nicicand mai buna. S-au mai intamplat gainarii, oamenii nu se pot abtine si nici nu vor de la lucruri cainesti dar tot asa si lucruri bune au venit pe teava. Nu pot sa nu raman incantata de echilibrul asta care exista in natura, ca un aparat care functioneaza cu greutatile propriilor noastre corpuri. E un mecanism atat de suplu incat cu greu se poate deregla si chiar daca ii sar suruburi esti relaxat stiind ca in cadere pici " in a safety nest".
Am mers duminica pe strazi si erau pustii si mi-a parut atat de rau sa le vad asa, incat gandindu-ma la o lume cu nu mai mult de 1 milion de oameni, m-am speriat ca in copilarie cand ma temeam sa nu vina Satan sa imi testeze credinta. O panica deaia care are la baza frustrarea de a nu putea face nimic ca in visele rele cand ti se ia ceva pretios din brate sau cand o umbra rea te pandeste de peste tot si fugi si te ascunzi doar din instinct de supravietuire.
Asa ca prefer sa vad oameni plimbandu-se laolalta sau in paralel cu mine, chiar si asa cu caravana de gesturi si vorbe cu volum tare care ii insoteste. De la 50 de ani in sus este un model care mi-e drag in special. Este vorba de oamenii care nu au schimbat garderoba de la revolutie si care inca mai poarta fasul de contrabanda sau pantolonii modificati in talie din vremea tineretii. Mi-s dragi pentru ca stiu ca nu au bani si umbla cum pot. Pe fetele lor atarna parca o pancarta mare cu "vin imediat" pentru ca par mereu absenti cu gandul la facturi, mancare sau alte daraveri si activitatea lor imprumuta ceva din orarul unui functionar public pentru ca cel mai adesea ei ies in primele 8 ore ale zilei.Ii gasesti negresit in mijloace de transport in comun sau la cozi, pentru ca nu au reusit sa se dezindoctrineze de pe vremea Ciuruitului. Cand au treaba pe la ghisee, au un set special de replici cum ca tara e de rahat, sistemul e de rahat, statul vrea numai sa te fure, Xulescu ii porc si s-a bagat in fata peste rand, mancarea ii scumpa... si dupaceea se trece la pensii si salarii cand acesti 50+ fac corp comun cu pensionarii si dau glas nemultumirilor generale. Dar sa lasam tabara pensionarilor de aceasta data. Vorbesc foarte serios cand zic ca am o afectiune aparte pentru ei. Jur.Imi vine sa ii strang in brate ca pe o jucarie de plus care chitaie daca o apesi pe burta. Mi se par autentici si neparsivi atunci cand se manifesta,au candoarea omului bun care sta la margine de drum langa pomul copt. Daca as fi trait cu 30 de ani mai devreme acum probabil ca as fi avut si eu un loc printre ei fiindca nu sunt suta la suta sigura ca as fi avut taria de a duce un destin de reusita. Ma gandesc ce drama personala are fiecare, cum de arata ca si cand nu s-ar fi ratat desi problemele lor nu au depasit nicioadata gasirea de solutii pentru nevoi primare. Parca nici acum nu i-a atins briza occidentului, sunt mai balcanici ca niciodata, unii chiar purtand caciuli rusesti de cum se aduceau pe vremuri de vanzare. Si... intre noi fie vorba, imi place mirosul lor sarat; nu a transpiratie, nu a spray ieftin. Miros a mancare si putin a detergent, fara sa faca tam tam nici din igiena si nici din paprika si mirodenii pretentioase. Ei sunt cei carora li se pare normal sa puna lingura de tocana ramasa pe o farfurioara de cafea ca sa o consume cu pita cand mai dau o tura prin bucatarie. A! asta corelat cu faptul ca ei sunt maestrii tocanitei, in principal a celei de cartofi cu carnati care prin ingredientele pe care le contine impaca si capra si varza. Iar cu pita... ce sa mai vorbesc?! te da pe spate pur si simplu!
Intra intr-un bloc turn, acolo ii gasesti. Cand intri in apartament poti sa le recunosti salasele dupa leutii de cauciuc care ornamenteaza inca de la intrare. Iar jos, da , chiar acolo cum te uiti langa papuci, vezi o lingura de pantofi, asa cum putini mai au in ziua de azi.
Mai si cand ma gandesc ca vroiam sa scriu despre cum imi era mie frica sa nu vina noaptea diavolul la mine si sa ma ispiteasca! M-a luat valul.
Am mers duminica pe strazi si erau pustii si mi-a parut atat de rau sa le vad asa, incat gandindu-ma la o lume cu nu mai mult de 1 milion de oameni, m-am speriat ca in copilarie cand ma temeam sa nu vina Satan sa imi testeze credinta. O panica deaia care are la baza frustrarea de a nu putea face nimic ca in visele rele cand ti se ia ceva pretios din brate sau cand o umbra rea te pandeste de peste tot si fugi si te ascunzi doar din instinct de supravietuire.
Asa ca prefer sa vad oameni plimbandu-se laolalta sau in paralel cu mine, chiar si asa cu caravana de gesturi si vorbe cu volum tare care ii insoteste. De la 50 de ani in sus este un model care mi-e drag in special. Este vorba de oamenii care nu au schimbat garderoba de la revolutie si care inca mai poarta fasul de contrabanda sau pantolonii modificati in talie din vremea tineretii. Mi-s dragi pentru ca stiu ca nu au bani si umbla cum pot. Pe fetele lor atarna parca o pancarta mare cu "vin imediat" pentru ca par mereu absenti cu gandul la facturi, mancare sau alte daraveri si activitatea lor imprumuta ceva din orarul unui functionar public pentru ca cel mai adesea ei ies in primele 8 ore ale zilei.Ii gasesti negresit in mijloace de transport in comun sau la cozi, pentru ca nu au reusit sa se dezindoctrineze de pe vremea Ciuruitului. Cand au treaba pe la ghisee, au un set special de replici cum ca tara e de rahat, sistemul e de rahat, statul vrea numai sa te fure, Xulescu ii porc si s-a bagat in fata peste rand, mancarea ii scumpa... si dupaceea se trece la pensii si salarii cand acesti 50+ fac corp comun cu pensionarii si dau glas nemultumirilor generale. Dar sa lasam tabara pensionarilor de aceasta data. Vorbesc foarte serios cand zic ca am o afectiune aparte pentru ei. Jur.Imi vine sa ii strang in brate ca pe o jucarie de plus care chitaie daca o apesi pe burta. Mi se par autentici si neparsivi atunci cand se manifesta,au candoarea omului bun care sta la margine de drum langa pomul copt. Daca as fi trait cu 30 de ani mai devreme acum probabil ca as fi avut si eu un loc printre ei fiindca nu sunt suta la suta sigura ca as fi avut taria de a duce un destin de reusita. Ma gandesc ce drama personala are fiecare, cum de arata ca si cand nu s-ar fi ratat desi problemele lor nu au depasit nicioadata gasirea de solutii pentru nevoi primare. Parca nici acum nu i-a atins briza occidentului, sunt mai balcanici ca niciodata, unii chiar purtand caciuli rusesti de cum se aduceau pe vremuri de vanzare. Si... intre noi fie vorba, imi place mirosul lor sarat; nu a transpiratie, nu a spray ieftin. Miros a mancare si putin a detergent, fara sa faca tam tam nici din igiena si nici din paprika si mirodenii pretentioase. Ei sunt cei carora li se pare normal sa puna lingura de tocana ramasa pe o farfurioara de cafea ca sa o consume cu pita cand mai dau o tura prin bucatarie. A! asta corelat cu faptul ca ei sunt maestrii tocanitei, in principal a celei de cartofi cu carnati care prin ingredientele pe care le contine impaca si capra si varza. Iar cu pita... ce sa mai vorbesc?! te da pe spate pur si simplu!
Intra intr-un bloc turn, acolo ii gasesti. Cand intri in apartament poti sa le recunosti salasele dupa leutii de cauciuc care ornamenteaza inca de la intrare. Iar jos, da , chiar acolo cum te uiti langa papuci, vezi o lingura de pantofi, asa cum putini mai au in ziua de azi.
Mai si cand ma gandesc ca vroiam sa scriu despre cum imi era mie frica sa nu vina noaptea diavolul la mine si sa ma ispiteasca! M-a luat valul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)