munca de mana a doua

Cu totii stim ce fel de bijuterie este munca si nimeni nu contesta meritele celor care o exercita fiecare de puteri. In romana "sa fi meserias" e o expresie a increderii si a marcii muncii de calitate pe care o face cineva. Multi vor sa auda asa ceva, dar putini se ridica cu adevarat la nivelul acestei zicale. Oricum, ce trebuie stiut e ca fiecare are o inclinatie  si ca nimeni nu poate acoperi complet larga arie a activitatilor aducatoare de venit.
  M-am gandit asa care ar fi top 5 cele mai nasoale muncii pe care nu le-as putea face, care nu mi s-ar preta pentru ca as pune semnul egal intre lehamite si trezitul de dimineata sa merg la serviciu. In ordine inversa:
  5. Lucrul la 1 xerox. Nu numai ca nu am dexteritatea sa copiez foi rapid si sa le compilez in ordinea care trebuie, dar am si rau de asalt de cereri. Sa fiu intrebata tot timpul cate ceva, sa calculez nr de foi x pret, 10h pe zi, 6 zile pe saptamana, mi se pare update-ul modern la rasturnarea pietrii sisifice. Daca seara ar mai si veni un vultur si mi-ar ciuguli din ficat, uite ca as reuni sub aceelasi acoperamant doi eroi importanti ai mitologiei, ambii oameni cu spirit de sacrificiu.
 4. Vanzatoare la un magazin. Nu ma intereseaza ca e alimentara, tutungerie sau orice altceva ( desi alimentara este the worst case scenario din enumerare). Iara, sa stai tu toata ziua sa tai 100g de salam cand coboara femeia in slapi sa cumpere ceva de la ABC-ul de la coltul blocului, sa te tragi de bretele si sate ai in relatii  cu toti distribuitorii de apa minerala si snacks-uri, sa ai grija de marunti ca de ochii din cap, mi se pare o tragedie shakespeariana in care pana la urma toti mor. Aici de batranete si blazare.
  3. Nu mi-ar placea sa fiu profesoara la un liceu, prinsa in mrejele adolescentilor salbatici care prin noile generatii arata ca le e dor de vremurile dacice cand se umbla imbracat in piei, problemele se rezolvau usor, cu paru, si noaptea se dansa cu patos in jurul focului. Pubertatea e Evul Mediu dintr-o istorie personala, prin urmare, pe langa materia din programa sforaitoare pe care as fi nevoita sa o repet generatii de-a randul, ar mai trebui sa am de-a face cu trebulatiile specifice legate de amor si neintelegere. Nu, multumesc, nu sunt un om atat de bun.
  2. Zilier. Asta pentru ca iarna iti crapa mainile de frig daca ai sansa sa prinzi ceva de lucru si mai mult de atat, se pare ca munca asta dezvolta o predilectie spre alcool, tigari si femei, deci toate cele 3 napaste care s-au inghesuit care sa iasa prima din cutia Pandorei. Oricum, de temerea asta sunt oarecum ferita, fiindca ultima meteahna ma lasa rece si nu mi-ar permite sa coagulez cu ortacii. Ei si-ar face treaba cum trebuie, ar mai da cu ciocanu, ar mai fluiera dupa o fata, eu...?! As bate cuie si as asculta muzica la telefon dar deja m-as baga in domeniul gospodarului care se prosterneaza in fata belsugului mancarii si a berii si care asa isi amenajeaza ocolul.
  1.  Am fost ieri parte dintr-un public destinat unei actiuni intense de prozelitism. De fapt, in lumea asta, daca mai vrei sa faci ceva in care sa implici voluntariat din care sa iasa si bani trebuie sa construiesti o religie si sa-i dai drumul iar apoi sa astepti ca lumea sa o inghita si sa te urmeze.Ca o lege nescrisa, se intelege ca asta  e baza care pana acuma a dovedit cel mai mare grad de fiabilitate: infratirea extrema, maxim devotata, merge numai intru ceva si nu datorita calitatilor personale. Ca oameni ne-am dezamagait unii pe altii de prea multe ori, de prea mult timp, avem un bagaj de ranchiuna, scepticism si temeri care au coagulat intr-o vedere prea mare si densa. Nu insa si in cazul unei religii unde e vorba de abandon, unde credinta vine si rade oja banuielii, impunand seductia unei idei.
        In marketing s-a creat o figura de legenda, acum, nu demult. Imaginea "salesman-ului" care ca si-o ghicitoare la balci te atrage in cortului lui sa-ti dea ceva de care tu inca nu stii ca ai nevoie. Degetul lui aratator care te imbie, poarta mirosul puternic al ademenelii, gura ii zambeste dar sprancenele se curbeaza incordat si meschin. Expresia asta a fetei s-a incetatenit in ultima vreme in asa hal incat te poti astepta ca cel de langa tine cu care vorbesti sa-ti intoarca o noua moaca cand el numai s-a intors de la tine pentru cateva secunde. Si  prima reactie nu intarzie- aia de a o lua la picior si a spera ca nu o sa-ti vanda nimic si o sa scapi cu buzunarul intact, pastrandu-l pentru nevoi bine determinate, insumate pe o lista si fiecare avand un motiv bine intemeiat pentru pretentia de a exista.
          Doamne, ce nu vreau sa vand, mai ales lucruri pe care nu eu le-am produs. Vanzatorul. Vanzatorul imbraca tot felul de haine.In functie de ce are pe masa, e in stare sa puna pe el orice se asorteaza. Cum poti sa traiesti in echilibru cand in fiecare zi trebuie sa te iei de oameni, sa le propui targuri, sa le suporti grimasele, sa ii lasi sa te tina in usa pana termini ce ai de zis sau chiar sa te bucuri ca nu iti trantesc usa in nas si te lasa sa le rapesti cateva minute din timpul lor. Ce fel de psihic trebuie sa ai, chiar si in ipoteza in care chiar reusesti sa vinzi si sa faci sume frumoase din activitatea asta? Mi se pare ca oameni de genul asta sfarsesc seara trantindu-se pe marginea patului si adormind imbracati intr-o pozitie incomoda. Ei sunt pacientii standard ai gastritelor si a bolilor usoare de nervi.
        Am ascultat azi un discurs de o ora si ceva in care au curs garla cuvinte mari ca: "Nu incerc sa va conving de nimic, va transmit doar informatie pe care si eu am primit-o", " noi vrem sa ajutam alti oameni", "cel mai bine te convingi cand vezi exemplul celor care au facut munca asta o gramada de vreme si au ajuns la un nivel inalt". Mai ales ultima fraza a fost laimotivul serii, a fost periata si purtata pe la toti ca o pereche de moaste.
         Sincer, cu toate avantajele economice, nu cred ca un om normal isi alege slujba fara sa ia in calcul stresul, activitatea pe care trebuie sa o desfasoae in concret si nu in ultimul rand, daca chiar e bun la asa ceva. Ca sa te apuci sa vinzi lucruri la oameni din usa in usa, trebuie sa iti placa sa te auzi vorbind si sa te doara in cot daca cineva iti zice ca esti dobitoc si lingau. Trebuie sa ai rabdare atunci cand lumea desi e sceptica, vrea totusi sa arata ca nedumeririle ei, clarificate, demasca skepsisul. Adica suporti comentarii cu duiumul, incerci sa te faci placut. Si partea a doua a meseriei, ii bagi si pe altii in afacere si castigi pe baza unui sistem piramidal.
         Ce stupid! Cine reuseste din asa ceva, foarte bine, fiecare cu ale lui. Dar ma indoiesc ca atunci cand erau mici, oamenii astia isi doreau sa faca din tantar armasar si dintr-o crema elixirul tineretii fara batranete. Plus ca dau denumiri luate din basme si asta ma deranjeaza de-a dreptul. O culoare e "sarut de zahar" sau "mangaierea nisipului", o treapta urcata in ierarhie te face sa atingi nivelul de diamant etc. Sa li se traga de la acadelele pe care probabil si le impart inainte de "training-uri"?