joi, 20 mai 2010

Vanzatoare magna cum laude

 Deobicei vanzatoarele au o aroganta spcializata cu care servesc ca si cand ar impartii favoruri si servicii in stanga si in dreapta, atitudine de care am mai vorbit recent. Dar in peisaj s-a conturat o figura noua, o vanzatoare cum nu s-a mai aflat pana acum: in drum spre biblioteca ma opresc sa imi iau cafea to go de la o ghereta minuscula cu geam de ghiseu. Acolo este o doamna...matura, asa ca o mama frumoasa care chiar iti face cafeau cu drag. Stie ce beau eu si colegele mele, in ce concentratiesi cu ce aroma, facand de fiecare data  cate un comentariu cumsecade si la locul lui. Iei o cafea mare, "Oooo, aveti o zi grea azi, va doresc sa va treaca mai usor", ceri mai multa menta " sigur, va relaxeaza. Cu atat stres in ziua de azi, trebuie ceva sa calmeze". Ce sa mai spun?! O dulceata femeia aia. Si zambeste cu candoarea unui inger. Nu stiu zau ce face noaptea, ce bea, ce fumeaza, ce mananca de nu e depresiva si acra in spatiul ala de 3/3 in care tot prepara cafele de diferite dimensiuni si gusturi, dar mi se pare jumatatea omului cu coif alb de panza care vinde inghetata, umbland cu masina muzicala pe strazi. Daca ar fi trait in America, doamna asta alaturi de inghetatar ar fi avut acum un brand de "coffe and ice to go" iar pe la noi ar fi ajuns numai parfum de franciza care sa stea alaturi de fornetti.
 Dar nu toti cei merituosi isi primesc portia pe lumea asta, ea ramane o enclava in mijlocul crizei economice nationale unde treaba incepe sa prinda miros. Lumea incepe sa protesteze, sa se rafuiasca cu guvernul, poate chiar o sa-si aduca si furci, lopeti si torte ca sa intregeasca scenariul si sa para ca suntem din nou in epoca razmeritelor taranilor impotriva stapanirii. Lucrurile stau sifonate rau: Guvernul e incapabil si de un lucru nu se va speria niciodata- delapidare pe care o desfasoara lejer prin parghiile sale, lingand cea mai ramas de la buget asa cum lingi vasele de la facut parjituri. Si prost si fudul, ca sa rezum intr-o butada acest pol al crizei.      Poporul e prost, "prosti da multi" cum genial, formula Lapusneanu chiar inainte sa-l linseze pe smecherul vornic Motoc. Poporul a facut o alegere nu demult, a stat gura-casca si a aprobat cu "ihi" de fiecare data cand s-a promis ca nu se vor reduce veniturile, nu se vor crestele taxele, vom trai bine, vom fi ok. Patasti, zice ardelelanul. Daca nu am avut inspiratia sa schimbam ceva, sa mergem pe ideea ca macar vechile lipitori sa fie indepartate de pe pielea vanata a natiei, atunci acum trebuie fie sa suportam fie sa ne repliem. Nu cred ca revolta e o solutie, fiindca nu se va rezolva nimic- par din palma nu poti scoate asa cum nici doi chei nu se pot trage de par. Dar nici nu e rau sa se agite putin spiritele sa stie de frica aia de sus. Cu toate astea, vociferarile si intrunirile sindicale de la capitala expira la fel de repede ca si lactatele. Dupa cateva zile in care nu s-a ajuns la nici un rezultat la negocieri, nimeni nu mai stie de ce s-a iesit in strada. Asa ca altundeva trebuie cautat un raspuns.
  Pas cu pas, construiesc unul dupa mintea mea. La stat nu se mai poate munci, asta e clar. Toata administratie trebuie recalibrata, de la forta executiva pana la organele locale si centrale administrative fiindca acolo sunt niste debarale cu multe schelete care trebuie salubrizate. Or o actiune in forta, a unui (carui?!) organism de control ar fi binevenita, sa elimine posturile cu atributii de balet, sa le elimine apoi pe cele care sunt mai multe decat trebuie, si in ultimul rand sa treaca prin sabia si focul examenului functionarii, sau sa-i selecteze dupa criteriul randamentului si sa-i lase de caruta pe cei ineficienti. Asta ar fi un aspect. Apoi trebuie scoasa banita si vazut ce e de facut cu salariul- in nici un caz nu trebuie redus la o punguta cu doi bani care deabia ii ajunge unui cocos. Hai sa facem un plafon de salar minimal si unul maximal. Sa zicem ca nici un salar nu poate depasi 6000 ron cu tot cu sporuri, flori si bomboane si nici unul nu poate fi mai mic de 600 ron. Nu e mai bine asa, sa nu mai existe pensionari nesimtiti, bugetari nesimtiti si alti nesimtiti "no name", rude a inaltilor demnitari care isi umplu buzunarele cu lacomie? Ba poate ca da.Nu e si mai bine sa nu existe in acelasi timp muritori de foame si sa mai consume si romanii din cand in cand , nu mult, cate ceva? Din nou, raspuns afirmativ.
   Mugur Isarescu spunea zilele astea ca daca vrem sa generam venit la bugetul de stat trebuie sa infiintam locuri de munca si sa facem investitii ca asa e legea banului care trebuie sa treaca prin cateva rotatii ca sa ajunga iar de unde a plecat. Deacord. Hai sa facem asa cum zice dansul ca numai el stie cu ce colac de salvare tine leul pe linia de plutire.
  Cat despre cetateni, eu zic sa-si ia jucariile si sa plece. Daca nu e bine la un stapan, te duci la altul. Sluga insa si la stat si la privat nu se face,numai iti grabesti moartea. Dar o reactie decenta ar fi ca oamenii care se simt calificati si satisfac cerintele angajatorilor privati sa vina si sa ocupe locuri care si aici sunt date filfizonilor frezati si fetitelor cu fusta scurta, care mai mult beau cafea decat se achita de sarcini. Aici e sansa de a dezvolta sectorul privat la nivel occidental. Servicii de calitate la un pret cel putin nu anormal, pentru ca ar exista concurenta acum ca toata lumea ar intreprinde. Spitale private in care poti plati cu asigurare, noi firme autohtone care chiar imm-uri fiind sa concureze prin calitatea produsului cu colosii industriali care au invadat piata. Nu mai manaci gama Danone, iei de la magazinele Lechinta. Pe undeva, cred in existenta unei usite si nu cred ca sper prosteste cand ma gandesc la aceasta curba pe care ar putea-o lua economia. Sau poate ca sunt tanara si nu stiu ce vorbesc

Un comentariu: