Ma intreb cat la suta din ceea ce vad in filmele de la Hollywood reflecta realitatea din America. Daca procentul trece de 50% atunci ma tem ca o rata covarsitoare de peste ocean este invaluita in imbecilitate cu toate ca dansii au avantajul unei culturi tinere, nepatata de handicapurile vechiului continent. In loc sa se bucure ca au pacate istorice mai putine (desi si alea cateva is mari si late; ma gandesc aici la exemple elocvente cum ar fi scalvia populatiei de culoare) si sa fie societatea precoce a mileniului, americanii au niste teorii extrem de sforaitoare pentru care chiar ei au inventat o vorba exacta: "full of shit".
  Propun si militeaza cu cerbicie pentru drepturile omului si ale copilului. Daca l-ai pune pe un cetatean sa-ti faca un desen cu ideea asta miloaga si mareata ( la ei totul functioneaza prin reprezentarea cu imagini. Pe clasa a a 4 a elevii se deseneaza de mana cu parintii lor si daca unul e chinuit de talent si deseneaza un peisaj de toamna, invatatoarea deduce ca e abuzat sexual) ar tranti o majoreta cu gura pana la urechi si in spate Statuia Libertatii. Pe ei monumentul ala ii salveaza cam din multe goluri emotionale- cand vor sa isi exprime patriotismul sau opinia politica si nu gasesc formulari debiteaza ceva despre simbolul libertatii si un presedinte pe care il cunosc asa, ca un fel de "no", la noi in Ardeal. Eu zic ca ei nu au gasit o solutie prea practica. Dar nu despre asta e vorba. Vreau sa subliniez gradul de ipocrizie care a trecut de varful nasului si care le scamoseaza caracterul la scara nationala.
   Am vazut un episod din reality show-ul "John and Kate +8" in care un cuplu are o droaie de copii. In fata camerelor numa ii vad pe saracii oameni ca incep sa se justifice de ce se mai critica de fata cu copiii, ca si daca mai au discutii contradictorii (si chiar erau discutii si nu scandaluri!) ii lamuresc dupaia ca totul e din iubire, totul e ok. What?!! Deci e o problema faptul ca doi oameni maturi nu reusesc sa rada, sa zambeasca si sa fie Zen 15 ani pana sunt copiii mari. Pentru ca altfel exista riscul ca ei sa innebuneasca de necaz ca au un camin destramat si mami si tati nu-i iubesc. A, si e vina lor, deaia vad ca plang mai totdeauna. E insa normal si in datul lucrurilor sa lasi adolescentii sa se putaleasca  pana la extrem fiindca asa isi exprima personalitatea, parintii isi dau ochii peste cap si rasufla adanc cand obraznicaturile vin si le zic ca se lasa de scoala si ca is cu burta la gura.
  Lumea aia atat de departe de mine geografic, dar mai ales prin modul de gandire, ma tenteaza asa cum imi doresc si sa ma inrolez in Crucea Rosie si sa fac bine unor oameni. As putea avea o reverie in care sa incropesc 2 minute un scenariu: eu, intr-un orasel de-al lor de jucarie cu cate un exemplar din fiecare institutie de stat si un serif amamtor de "donuts" ajung acolo si dupa ce trec de ostilitatea localnicilor, le birui mentalitatea ca si popa Tanda, prin propriul exemplu. Si ajung sa le povestesc despre respect si stradania de a-l castiga, despre faptul ca pruncii lor nu cresc si in nisip si ca oamenii nasc alti oameni atunci cand ii asista pe parcursul primului stagiu al vietii. Ii conduc bland dar nu fara lipsa de autoritate pe parcursul primilor pasi. Cel mai mult mi-ar place sa ii fac pe toti sa planga cand le-as pune in vedere fatarnicia cu care isi traiesc vietile. Mama, ce i-as stoarce de lacrimi!
  Intr-un episod din CSI un avocat omorase trei traficanti de droguri si la interogatoriu il intreaba retoric si cu o privire dementa pe Mac- detectivul daca chiar crede ca nu a procedat corect. Evident ca ceea ce se urmarea era reactia de aprobare a telespectatorului. Sa stea omu in fata televizorului si sa zica "Da, ba'... Sistemu' e corupt, nu mai merge, numa se fura si e plin de coruptie". Tot ce mai lipseste e diagnosticul cu sindromul Down si atunci nimeni nu va putea fi acuzat de nimic.
  Chiar daca exista fisuri in sistem, faptul ca nu reusim sa ne animam in spiritul dreptatii numai cand auzim de fapte haiducesti, ne arata ca noi chiar nu intelegm ghicitoarea asta destrabalata cu Statul. Nu inteleg de ce, daca americanii tot sunt atata de imbolnaviti de idealism, de ce nu fac cat mai multe filme in care promoveze corectitudinea, reactia calculata de a raspunde in conformitate cu legea la fape sanctionabile. Daca in Westul Salbatic omorau pentru bautura, femei si aur acum nu e mult mai bine daca comit crima pe temeiul razbunarii sau a justitiei subiective. Oricum, se pare ca nimeni nu vrea sa treaca la level-ul urmator si sa vada in perspectiva ca orice imbunatatire a ceea ce critica, a sistemului mult prea viciat, vine in primul rand de la propria persoana. Toti spera ca daca au ratat cosul de gunoi, va trece imediat un tip de nota 10 si strange mizeria lor. Gresit. La toti le e scarba, nimeni nu pune mana. Si mi se pare ca americanii sunt dependenti de utopii deastea de nici doua cepe degerate (daca citeste vre-un american, sa stie ca cepele degerate sunt unitatea de valoare la noi in Romania si ca 2 cepe e un "fair price") dar cel mai probabil datorita consumului ridicat de droguri si nu datorita unui modus vivendi care prin traditie le-a format niste convingeri.
   Marturisesc ca postul asta vine putin prea devreme. Inainte as fi vrut sa dau pe fata topul celor mai misto idei care chiar daca ar fi toate niste aducatoare de bani, sigur i-ar veni de hac plicitiselii si leneviei. Asa ca ma angajez ca urmatoarea postare sa fie despre... ce trebe. ;)