spring is the new black

  Prajitoarea. Prajitoarea e vecina care locuieste sub mine si care are hobby-ul de a praji chestii, sau poate doar de a simti mirosul de prajeala- nu pot sa imi dau seama. Daca din cauza femeii asteia m-am plans ca nu mai am aer curat de respirat pentru ca il polueaza pe tot cel disponibil din jurul blocului, acum am mai completat si pe planul linistii cu vecina de sub cealalta camera [ ca ele stau in garsoniere]. Asta s-a maritat de curand si tanarul cuplu cred ca traieste acum in perioada de acomodare pentru ca ating prelung toate extremele. Cand se cearta nu se joaca. Intai pun Alice Cooper si dau muzica tare. Atunci cred ca numai discuta in contradictoriu dar dupaceea identifica problema si incepe bairamul. Ea acopera orice sunet, cand urla, Universul se modifica de asa maniera ca se poate vedea cu ochiul liber. El nu e prea rabdator, poate chiar putin bruta, altfel ea de ce ar tot urla: de ce dai, ba?
   Dar se si impaca fiindca iubirea e un proces ciclic care se repeta fara sa se consume. Si isi cheama prietenii ca sa se simta bine, sa glumeasca, sa rada dupa ce au plans destul. Ea rade. Nu stiu de la ce i se trage de rade asa tare, dar eu sunt constienta de fiecare lucru care i se pare amuzant. In unele dati, cand ma supara, am niste scenarii in cap cum  ca mi-as uni fortele cu Prajitoarea si as face la snitele si la clatite pana s-ar ineca dusmanca cu fum. Acum ca scriu lucrurile astea ma obosesc mai tare decat atunci cand le gandesc; asa pareau minore, acum par lugubre. Poate ca totusi o sa o las sa scape netaxata.Astia sunt, vecinii nu ti-i alegi.
    in rest, masa de aer rece din Siberia se cam duce si sloiurile incep sa se dezghete. Adevarul e ca am nevoie de primavara fiindca acum, cand mi s-a intiparit bine de tot ideea de hibernare, vreau sa stiu ca exista o fereastra ce deschide spre regenerare. Deaia intotdeuna vestile rele vin impreuna cu cele bune fiindca daca ultimele nu le exced chiar si cu o sutime pe cele dintai, ne-am demoraliza in incercarea de a reusi sa le depasim ca si cand ar trebui sa executam o obligatie dintr-o afacere paguboasa.
    Nu-i asa ca din cand in cand avem nevoie de un impuls extern ca sa nu ne pierdem ritmul si balansul sau poate tocmai ca sa ni le recuperam? Sau poate nici macar o cerinta atat de personala cat mai degraba o schimbare de peisaj care sa ne includa pe toti, sa ne inghita si sa fim in linia cea dintai unde desi e pericolul mai mare, locurile sunt cele mai bune pentru a vedea. Deaia trebuie sa fie primavara si nu altceva.Sa ni se intample tuturor si sa ne afecteze in moleseala. Sa vina vremea de plimbari seara si cafea servita dimineata la terasa iar la pranz nimeni sa nu moara de cald. Am nevoie de vremea asta ca sa imi treaca rabdarea cu care stau in casa pentru ca afara e frig.
   Maine se anunta chiar 14 grade cu plus! Adica 14 elefanti pe o panza de paianjen...