marți, 9 martie 2010

vecina mea prajeste

 Dedesubt de mine sta un el si o ea destul de ciudatei, cam pe la 50 de ani care au ca si ocupatie principala terorizarea noastra, a celorlati locatari dintr-un bloc de 6 apartamente. Dar aparte de spionajul, zazania si ameninatarile cu politia pe care le profereaza, eu ma necajesc cel mai tare de activitatea predilecta a doamnei care prajeste cu frenezia unui maniac. Dimineata la 8 deschid geamul sa aerisesc; mi-e imposibil pentru ca ea deja prajeste. Seara, as vrea sa repet figura dar, de domeniul evidentei, de la apartamentul de jos se degaja deja mirosuri uleioase. Sambata vreau sa usuc hainele pe balcon, insa Lenorul nu face fata cantitatilor de snitele pe care femeia le face, probabil ca sa onoreze un contrac de aprovizionare cu armata.
 Adevarul e ca terapia asta morbida ne-a cam afectat pe vecini si am vazut cum in decursul ultimelor luni cam toti am scazut in greutate si am capatat o paloare verde la fata intrucat mancam numai legume fierte si inhalam ulei ars ca la gazare. Stiu ca odata m-am dus pana la ea ca sa-mi platesc taxele comune -pe vrema cand era administratoare si in timp ce ii dadeam citirea la apa primeste un telefon. Din raspuns am dedus ca domnul C. o intrebase ce mai face la care ea, cu o franchete debordanta, i-a raspuns: "Da, uitati domnu C., manc un carnat." Am ramas paf! Nu stiu de ce, poate deprinsa si cu conotatiile alimentului din mediul universitar, aveam impresia ca asist la o dicutie de chat-line pe care o ascult la gaura cheii. Am lasat lucrurile sa treaca, m-am facut ca ploua dupa modelul occidentalo-roman, mi-am platit intr-un tarziu darile si m-am dus in suparare! acasa.
   Deci pana la urma am tras concluzia ca pentru ea, prajitul e un modus vivendi. Cu asta se ocupa, asta face cand e trista ca sa se bine-dispuna, sau cand e vesela ca sa isi mentina starea de bucurie. Iar eu nu ma pot pune in calea fericirii unui om; nu m-ar lasa inima. Cu toate ca geamul de la baie poate fi deschis numai in sarbatori si zilele nelucratoare (devine o adevarata sarbatoare ) ca sa nu ai imprsia ca sub chiuveta ti se ascunde o ompleta, cu toate ca am ajuns sa dezvolt o schema saptamanala de a spala haine ca sa nu fie prea multe si sa le pot usca in casa, cu toate ca imi folosesc terasa numai dupa ce se culca toata lumea din bloc, viata are farmecul ei. Nu pot lasa un odor sa tulbure intr-atat celelalte mici placeri zilnice chiar daca imi face stomacul sensibil de parca as calatori zilnic cu vaporu pe furtuna. Probabil ca daca chiar nu o sa ma invechesc in raul acesta, o sa tratez cu cineva care sta pe langa fabrica de bere si o sa rog persoana sa facem  schimb de locuinte cate o saptamana, macar sa mai variez mirosurile pestilentiale.Astfel, daca nu o sa mearga treaba cu faculta o sa pot alege o meserie dinasta banoasa in care se plateste mai mult spor de miros decat salar. And I'll live happily ever after !

Un comentariu: