Povesti

Cum au spus si altii pana acuma, miezul zilei era o frectie- pana de curand, cand lucrurile au inceput sa stea altfel in ceea ce ma priveste.
La 8 sunt in talpi, nu mai am somn, nu ma mai ingenucheaza somnul de amiza, nu mai am noaptea chef sa raman singura treaza din casa, din bloc. Am devenit mai constiincioasa, gasesc placere in lecturi de tot felul, ma simt comod sa ma plimb seara pe racoare fara companie. Explorez si ascult tot felul de muzica.
I'm easy like sunday morning, vorba cantecului. Ai mei au luat un vin... a intaia. Acum am paharul langa mine - bifa, nu mi-am uitat ochelarii prin genti-bifa, am gasit si manacare pe gustul meu, am toate conditiile sa stau si sa povestesc. As fi in stare sa debitez un roman. Nu ma credeti? Azi am scris 10 pagini pentru ca aveam cafea la discretie si ma inmuiam prin casa de caldura. Si am zis sa vad ce iese. Nu am crezut niciodata ca ma pot plictisi pe mine insami recitind paginile alea, descoperind ca pot sa imi imaginez stari de spririt si sa descriu locatii pana la exasperare. Nici chiar ca si Hortensia Papadap-Bengescu care pica deja in oniric si dementa; dupa mine e sfanta detaliilor( barbatii ar trebui sa-i tina icoana in portmoneu ca sa isi aminteasca ce sa cumpere de la alimentara). Dar dupa cum spuneam am focusat prea tare pe chichite, am uitat de verbe.
         Deci nu narez. Altceva. Asa. Constatare:
  As fi prea radicala si as avea nevoie de multe diplome ca sa imi permit sa afirm si sa beneficiez si de credibilitate, ca oamenii nu s-au schimbat deloc, ca etosul mondial e tot aceeasi coca pe care o bagam in malaxor si scoatem paine. Asa ca o sa nunatez: ne-am schimbat prea putin raporatat la istoria lunga si dinamica pe care am reusit sa o parcurgem. Adica nu am eradicat ura si prostia, nu am suprimat razboaiele si crimele, inca ne e frica de moarte dar in schimb, am incercat sa ne simtim mai putin vinovati si am derivat lucrurile mari reprobabile in tare mai diluate. Ele  s-au legitimat de-a binelea in societatea actuala care se vrea stema libertatii omului si sub egida acestui postulat, oricine, in virtutea faptului ca exista si nimeni nu-l poate impiedica sa existe cum vrea, are dreptul sa fie meschin in mod egal cu dreptul de a fi fericit. Va sa zica a fi liber pe bune inseamna sa poti opta sa decazi caracteriologic sau sa te ridici pe acelasi plan. Eu zic ca asta este deja rea credinta.Mi se pare ca se umbla cu cioara vopsita daca in notiunea de 'libertate' se indeasa si acceptiunea asta de rau asumat. Se ajunge astfel la situatia tampita in care e meritoriu sa alegi sa faci ceva bun. Fals.E normal sa nu vrei sa-ti construiesti o stare de bine parazitara si impovaratoare pentru altul. E in firea lucrurilor sa fi constructiv si nu distructiv.Cum am putea avansa ca societate daca nu intelegem ca decadenta trebuie sa fie o exceptie, o deraiere accidentala pe care toti la comun incearca  sa o impiedice. Ba mai mult, sa o repare la cei la care apare. In contrast insa cu virtualul stadiu de normalitate, mi se pare ca am crescut la sanul nostru nu un pui de sarpe care suprima printr-o singura muscatura letala ci o lipitoare care te suge de vlaga. Nu ne dam in cap dar indirect ne sapam unii pe altii.  Avem mania micilor pacate, a imperfectiunilor care ni se par intotdeauna umane si care daca sunt desconspirate se pitulesc ipocrite la umbra scuzei slabiciunii umane.'Ce tu nu gresesti? De parca tu nu ai avea defecte?' Am fost magar, asa-,dar parca tu nu ai fost porc niciodata? Asa ca iubite prieten, in baza echilibrului acestei lumi, trebuie sa inghiti ca sa poti participa la jocul general de-a leapsa, tu esti! ti-am tras clapa dar stai relaxa my friend ca maine poate tu o sa ai ocazia sa faci semne obscene pe la spate. Am devenit niste gainari. Nu avem curajul sa murim, sa simtim prea tare, ne vedem si de sanatate deodata si deopotriva ca si de comploturi. Nu ne-am mai arunca in sa, Doamne fereste ! sa intampinam adversarul dar am invatat sa aruncam cu slapul dupa 'pungas'.
  Suntem prea tematori sa fim mizantropi pana la capat si sa ne separam de societate si suntem mult prea egoisti sa vedem mai departe de propria bunastare. Cred ca boala asta a mizantropiei  care se manifesta atipic tocmai prin apartenenta la un grup unde conventional mancam ... ceva cu lingurita ca sa 'fie bine', e de fapt o degradarea a pornirii de a detalia. Cei drept, puteam mai mult, nu avea rost sa ne plafonam la stadiu de primitivism dar a fost o ideea rea eliminarea singularului in favoarea multiplicarii. Am abuzat de variante, de dialectica,acum totul e un Wall Street, o alegere economica.  Ne punem ochelarii cu dioptri mari si culegem toate scamele fara sa vedem de fapt daca haina ne mai e buna sau mai vrem sa o purtam.
   In sec 14, mulsulmanii, crestinii si iudeii au pus mana de la mana si au construit palatul Alhambra in timpul ultimilor emiri care stapaneau in Andaluzia. In timp ce in  Europa lumea putea ingrozitor si suferea de boli din lipsa de igiena, arhitectii islamici erau preocupati sa redea idea de infinit  prin cresterea exponentiala a dimensiunilor arabescurilor. Repetitie metodica si lirica, discernamantul universal. Acum, cand nu mai e nevoie sa se sublinieze vastitatea creatiei, e nevoie de un nou palat Alhambra care sa arate ca liniile simple si cheia de bolta sustin edificiul.