Contra povesti

 Nu vreau sa dau o nota pesimista post-urilor dar ceea ce mi-e dat sa vad si obligata sa constat nu ma lasa sa fac manevre de ocol. Ar fi de ras si totusi nu  chiar atat de amuzant pana la urma. Rasul s-ar opri in gat ca la bibanii care vaneaza companie si incearca sa se faca influenti ,sa obtina simpatie prin tot felul de glumite, asteptand apoi in suspans de western sa vada daca cineva a muscat-o si a hahait. Imaginea asta o am acum in minte. Teama de ridicol combatuta cu o ofensiva derizorie, frica aia marunta care face din om un las pentru ca nu se tine vertical in chestiuni minore si isi alege lupte de rahat in care sa transpire pentru putina reusita. Serios. Tristo-amuzant.
    Serios: Filosofia lui Aristotel despre fericire- este expresia binelui suprem si ultima ratio a fiecarui om.Mai mult decat atat, binele suprem se realizeaza prin actiuni rationale cenzurate de principii si care se caracterizeaza prin repetitivitate. Cu alte cuvinte pentru a fi ferecit cu adevarat, trebuie sa materializezi binele de care esti in stare punand in practica calitatile cu care ai fost inzestrat de-a lungul vietii tale. Este important  pentru economia inchisa a fericirii, pentru autarhia ei, ca binele sa se realizeze continuu pentru a-i da certitudine, pentru a-i sustine oarecum credibilitatea.
 Tristo-Amuzant: Tot Aristotel, in cadrul acelorasi poliloghii moderne pentru vremea lui, in cele din urma perene pentru omenire, insereaza si niste mici scapari ale etosului contemporan. Considera ca originea nobila se numara printre virtuti iar cel care se naste de rang inferior porneste cu un handicap in singurul context in care poate exista, si anume cel social. Esti taran, esti usor nefericit.
     Iata deci un exemplu concludent cum de data asta, un om genial este capabil sa creeze o paradigma de nota 10 dar in val vartejul noematic scapa andreaua si croseteaza anapoda cateva ochiuri. De ce l-am introdus pe Aristotel in fraza? Pai nu, nu ca sa ma fac vinovata de exhibitionism cultural ci pentru ca el cumva "m-a abordat"in timp ce am stat 7 zile la mare si am avut ocazia sa vad cum se distreaza o mare de oameni.
 Doua din una: sau s-a umplut tara de magnati ai petrolului si descoperitori de filoane de aur sau ne-au dat rusii inapoi tezaurul dacic pentru ca toti putoii au la gat\ mana lanturi groase de aur. Sa nu fac insa inchizitia prostului gust, nu arunc benzina deageaba.  Sa revin la entertainment. Nu am vazut in viata mea asa consum de bere, toti de dimineata de la rasarit pana seara la apus stateau cu paharul de bere in mana pe plaja, in mare, peste tot, femei si barbati deopotriva. Pro-tv-ul isi facea probleme ca populatia se expune la ultraviolete cand colo astia micutii se hidratau intens pe usa din dos si faceau fata caniculei. Programul deci nu era unul foarte complicat: zi prelungita de plaja, mahmureala seara si petrecere pe cinste noaptea si, si , si atat FRATE! cum spun oltenii pe acolo si se prapadesc de ras la orice apelativ care le iese nazal, pe gura. Pe urma fala si prostia, si disperarea de a rade din orice mai ales de pe urma batjocurii, mania de a conduce cu viteza, tatuajul cu hena... Nu ii credeam asa de multi, dar chiar erau.
 Ce am invatat de aici: notiunea de 'mase' nu e una ironica, nu se foloseste in sens peiorativ. Ea exprima cheful de a trai- turat la o frecventa mica. Cata vointa are majoritatea sa activezeze in 24 de ore si cum. Marele esantion, superlativul care face ochi dulci statisticienilor si ravnitul electorat al clasei politice. Or unde e cantitate, mai greu sa bagi si calitate. Trebuie apreciate contabil aceste mase. Raport calitate- pret.
   Asadar verbul cu care intra in relatie este 'a da'- masele prin excelenta consuma, adverbul care se alatura este 'accesibil' si asta face ca adevarul sa poata fi chemat trist pentru ca viata e si grea si complicata, omului revenindu-i sarcina sa o simplifice prin intelegerea proprie. Ce se intampla cu economia, guvernarea, media, justitia, birocratia? Toate raman a fi intelese de un numar mic de oameni, in rest devin tinte ale oprobiului, asa cum moda este respinsa de cei pe care i-a depasit.  Ce am vazut la mare a fost reusita luptei de clasa, muncitorimea nefamiliarizata cu discutiile de salon si bunele maniere, cei care cauta dragoste si comfort doi intr-unul si le gasesc sub forma de gel de dus si sampon in acelasi ambalaj.
 Si aici mi-am adus aminte de Aristotel care vede in Stat puterea diriguitoare care traseaza liniile optime dupa care cetateniii lui sa urmareasca atingerea binelui suprem. Dupa 2300 de ani de la acest model, Statul a devenit un Jurassik Park spoliator care taxeaza ca in jungla, pradatorii au evoluat de la coltii ascutiti la staturi mici si fantomatice care bat vederea pe timp de noapte si la tehnici subversive de vanatoare. Pacat ca democratia in faza ei ultima, cand presupune delegarea puterii unui cerc restrans, nu a gasit personal calificat si a facut recurs la omenescul 'laindemana'. Si asa s-a ajuns sa joace in liga mare toti amatorii.
P.S Promit sa nu mai vorbesc de societate ca de copilul prost si neajutorat al clasei pentru ca ma indispune ca si cand as sta toate pauzele sa vad cum se chinuie sa faca bastonase. In cel mai rau caz ma dedic deacum unor cazuri mai concrete.