Birds singin' in the sycomore trees\ Dream a little dream of me

 Da stiu, mi-am cam pierdut simtul umorului probabil de la antibiotice injectabil, pastile sau de la pneumonie insasi. Cert e ca acum mi-a trecut si sper sa mi se refaca curand si flora umoristica pana nu ma dedic aprecierilor,moralei si cad in patima criticii. Asa ca in fuga de acest flagel abstract care mananc si musca din multi semeni de-ai nostri, ma refugiez la umbra lui Billie Holliday si a lui Luis Armstrong. Loc de pace si fericire de altfel, unde tot mereu ma verific sa nu am simptomul limbii ascutite ce da pe fata compuneri de cuvinte fara sens dar unse cu lamentare. Ma mai tratez cu The Economist. Fantastic cate se intampla in lume si pe Romania o doare la banana cum s-ar zice. China si India isi disputa valea Tawang din Tibet si concureaza la nivel economic prin tratate cu Europa si America. In Anglia, David Cameron face furori cu masurile adoptate pentru salvgardarea situatiei si iesirea din criza, suportand termeni de comparatie cu Margret Thetcher. Turcia se erijeaza in marele mediator dintre Orient si Occident, avand dialoguri cu Israel, Bostwana si alte tari din Africa. Ce stim noi despre astea? Nimic, eu nu prind asa ceva la stirile de seara. Lumea e mica si noi o facem si mai mica. Macar de am face-o si mai interesanta. No more of this.
  Ma gandeam zilele astea la o afirmatie pe care am facut-o in cadrul unei conversatii si care mi-a lasat interlocutorul putin piscat. Ca si in alte dati, iar nu am inteles ce nu era de inteles in asertiunea careia eu i-as fi dat valoarea de adevar a temperaturii la care fierbe apa. Zice ca totul e posibil, in speta ca orice om poate avea surpriza sa-si descopere jumatatea intr-o persoana cu totul opusa ei.Adica poti fi profesor universitar dar sa te indragostesti nebuneste de o femeie de serviciu, poti fi o femeie erudita si fina dar sa iti pice cu tronc un salahor. Clipesc o data, dupaia nu mai imi vine. Nu mai reactionez ( m-am deprins) la idei lansate ca si barca de hartie pe garla, numai ca sa exprime o intelepciune de mahala. Totusi, aici imi scapa o nuantare care trezeste indignarea. Eu zic ca nu e asa. Poate ca 'Pretty woman' a avut succes dar asta doar datorita Juliei Roberts si a lui Richard Geere si nu pentru ca a spus cu voce tare ce povesti frumoase de dragoste se intampla intre curve si afaceristi. Altfel spus, nu poti traduce ca atunci cand fufele sentimentale dau de intreprinzatorii sufletisti ies focuri de artificii si impreuna isi valorifica sansa la fericire. Nu, hai sa recunoastem macar minimul: viata nu ofera gratuitati deastea decat cand se plictiseste si mai scapa cu titlu exceptional cate o bula de pomina.
  Eu zic ca fara a stigmatiza, fara a reduce la niste prime impresii, oamenii se aseaza in paturi care desi comunica intre ele isi pastreaza autonomia. Povestea profesorului si a femeii de serviciu este plauzibila doar atunci cand ii uneste ceva caracteriologic profund, felul lor de a fi se suprapune atat de mult incat complexeaza discrepanta intelectuala sau exista la mijloc evenimente care ii leaga. Altfel, te cam urci cu scara la luna daca speri sa descoperi o nestemata in vanzatoarea de la magazin, in soferul de tir in conditiile in care cunoscandu-i si nefiind mai mult decat ceea ce par, speri intr-o transformare. Suntem ceea ce facem, alegerea activitatii predilecte cantareste mai greu decat niste hobbyuri stimabile si la fel si un act de altruism izolat nu ne transforma in oameni caritabili.
  Asa ca nu cred ca intretin lupta de clasa cand zic ca unii oameni nu intra in liga altora. Nu ma refer ca un copil de la tara nu poate da lectii unuia dopat cu educatie, nu e vorba nici de aruncarea la gropa de gunoi a celor care nu mustesc de diplome. Spun doar ca de cele mai multe ori ce-i in gusa ii si-n capusa si ca nu trebuie inventate semne acolo unde ele nu exista. Da, cine are ca si prioritati lucruri futile este dedesubtul celui care are viziuni de substanta; laolalta nu s-ar intelege, si-ar pune piedici, ar sfarsi prin a se detesta pentru viziunile antinomice.
 Pe de alta parte, ca sa nu credeti ca in mintea mea e interzis sa cuceresti un om mai bun ca tine pentru ca e mai instruit, are un caracter impecabil, etc, sa stiti ca eu cred cu fermitate in puterea de seductie a fiecaruia. Daca nu am avea acesta putere de a fascina cu lumea noastra si de a sfida tocmai tiparele in care ne incadram dupa o selectie grosolana, am ramane statuti in propriile cochilii, zvantati doar de briza elanurilor personale. Ne-am usca ca orice lucru izolat in jurul caruia s-au ridicat ziduri. Dar tocmai ca paturile sa nu uitam, se intrepatrund; granitele dintre oameni dispar acolo unde ajung sa iubeasca ceva in comun iar jubilarea pe marginea acestui punct de tangenta se  transforma intr-un joc al seductiei cand doi se rotesc mai repede decat restul.
  Nu disperati, totul e posibil, asa este. Nimic nu trebuie sa ne surprinda in conditiile in care normalul inglobeaza deopotriva notiunile de adecvat si inadecvat. Dar sa nu hiperbolizam dincolo de putina ordine pe care ne-o lasa firea lucrurilor.