Cioromoz e un cuvant pe care sincer il detest, dar al carui potential nu pot sa il trec cu vederea. Notiunea in sine, un regionalism, a fost dezgropat intr-un cerc de prieteni de catre un baiat cu initiativa si dorinta de comunicare si care a reusit astfel sa inglobeze intr-un termen tot ceea ce inseamna, deriva si cuprinde rezidualul. Adica un fel mai lenes (tamp) de a spune "ce-o ramas" cu intonatia groasa si mormaita a unui ignorant. Stiu, nu suna bine, dar daca il spui, pe undeva prin suflet, te curata ca o perie rudimentara de radacini.
Eu una, am avut de cateva zile incoace un sentiment nasol de forjare, de anacronism, de lipsa de sansa, exact ceea ce ar spune pe rand, la un capat de betie, un muncitor, o fata batrana si un trantor. Nu mai e nevoie sa traduc ca acesta este un exemplu clasic de cioromoz. Dar sa trec de forma si sa ajung la fond.
Melanjul acesta de fragmente de sentimente, care daca te ia pe nepregatite poate fi diluvian fiindca rezulta intr-o frica care se aseaza ca ceata, e pana la urma un bun tonic. La inceput te ia cu frisoane, ai mainile reci si umede fiindca nu stii ce sa faci, cum sa te obisnuiesti cu gandul ca nu ai o crampa pasagera. Cele 3 feeling-uri mentionate, asemenea celor 3 parce, se cronicizeaza ca niste linii directorare pe care tu va trebui sa aglutinezi experiente de tot felul, clasate apoi ca niste borcane de dulceata. Fiecare eveniment privit intr-un anume fel, fiert atat timp cat cel de la oala crede ca e necesar.Dar stihiile raman acestea: sentimentul de uzura care pana la urma poate insemna maturitate, senzatia alternanta de paseism si futurism care denota formarea unui timp intern personal- proprie unitate de masurare si frustrarea de a munci, de multe ori pe o raplata derizorie. Aici e insurgenta si cine nu paraseste acest cartier primeste educatia spiritului belicos cinstit care naste razboaie legitime. Cine ridica mana asupra altuia o face nu ca sa se inalte pe sine ci ca sa depaseasca un obstacol care i s-a asesat in cale si o face in termenii echitatii de a purta o lupta egala.
Tonicul asta accelereaza circuitul sangvin fara sa il incalzeasca. El spune: "Du-te si fi dinamic in zilele insorite cand te simti in putere si dai maximul de randament pentru ca vor urma si dupamesele posomorate cand tot ce vei putea face va fi sa gandesti si sa respiri regulat, sa planuiesti urmatorul weekend cu vreme buna si apoi sa abandonezi orice munca intru liniste si pace".
Din resturi mi-am confectionat un cocktail pe care sa il beau dimineata pe stomacul gol. Sanatate pura!Cioromoz. Mi-ar placea sa cred ca asa suntem toti si ca fiecare dintre noi se straduie sa adune toate bucatile de pe jos de fiecare data cand se sfarma ca sa dea un produs finit mai bun, mai rezistent. Si toti, fara exceptie, ar uza de ceea ce ziceam mai sus, asa cum e nevoie de sare, zahar, ulei si faina ,ca sa traiasca cu un suflet mai plin ca burta, ocupati si animati de ganduri. Dar ca orice amestec eterogen, ipoteza dispare.
Nu multi simt nevoia sa abstractizeze si tot putini sunt si cei care pot face operatiunea asta. Nu cunosc lume care sa imi fi spus din senin, dintr-o dorinta, ca vrea sa mearga pana la antipod numai ca sa gaseasca obiectul dintr-o poza. Visele s-au descompus in imaginea reluata mental a ceea ce a fost dinainte sa se inchida ochii, imaginatia a ramas nepurtata ca perechea de pantofi de lac care te jeneaza. Ne revenim unii altora dupa cum ne si meritam.
Melanjul acesta de fragmente de sentimente, care daca te ia pe nepregatite poate fi diluvian fiindca rezulta intr-o frica care se aseaza ca ceata, e pana la urma un bun tonic. La inceput te ia cu frisoane, ai mainile reci si umede fiindca nu stii ce sa faci, cum sa te obisnuiesti cu gandul ca nu ai o crampa pasagera. Cele 3 feeling-uri mentionate, asemenea celor 3 parce, se cronicizeaza ca niste linii directorare pe care tu va trebui sa aglutinezi experiente de tot felul, clasate apoi ca niste borcane de dulceata. Fiecare eveniment privit intr-un anume fel, fiert atat timp cat cel de la oala crede ca e necesar.Dar stihiile raman acestea: sentimentul de uzura care pana la urma poate insemna maturitate, senzatia alternanta de paseism si futurism care denota formarea unui timp intern personal- proprie unitate de masurare si frustrarea de a munci, de multe ori pe o raplata derizorie. Aici e insurgenta si cine nu paraseste acest cartier primeste educatia spiritului belicos cinstit care naste razboaie legitime. Cine ridica mana asupra altuia o face nu ca sa se inalte pe sine ci ca sa depaseasca un obstacol care i s-a asesat in cale si o face in termenii echitatii de a purta o lupta egala.
Tonicul asta accelereaza circuitul sangvin fara sa il incalzeasca. El spune: "Du-te si fi dinamic in zilele insorite cand te simti in putere si dai maximul de randament pentru ca vor urma si dupamesele posomorate cand tot ce vei putea face va fi sa gandesti si sa respiri regulat, sa planuiesti urmatorul weekend cu vreme buna si apoi sa abandonezi orice munca intru liniste si pace".
Din resturi mi-am confectionat un cocktail pe care sa il beau dimineata pe stomacul gol. Sanatate pura!Cioromoz. Mi-ar placea sa cred ca asa suntem toti si ca fiecare dintre noi se straduie sa adune toate bucatile de pe jos de fiecare data cand se sfarma ca sa dea un produs finit mai bun, mai rezistent. Si toti, fara exceptie, ar uza de ceea ce ziceam mai sus, asa cum e nevoie de sare, zahar, ulei si faina ,ca sa traiasca cu un suflet mai plin ca burta, ocupati si animati de ganduri. Dar ca orice amestec eterogen, ipoteza dispare.
Nu multi simt nevoia sa abstractizeze si tot putini sunt si cei care pot face operatiunea asta. Nu cunosc lume care sa imi fi spus din senin, dintr-o dorinta, ca vrea sa mearga pana la antipod numai ca sa gaseasca obiectul dintr-o poza. Visele s-au descompus in imaginea reluata mental a ceea ce a fost dinainte sa se inchida ochii, imaginatia a ramas nepurtata ca perechea de pantofi de lac care te jeneaza. Ne revenim unii altora dupa cum ne si meritam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu